Jom Kippur: Marea zi a ispăşirii
Leviticul 16

Bruno Oberhänsli

© B. Oberhänsli, Online începând de la: 21.10.2020, Actualizat: 21.10.2020

Versete călăuzitoare: Leviticul 16

Cartea Leviticul

Cuvinte cheie

  • Sfinţenia, sfânt (de 123 de ori vdq)
  • Ispăşirea, a ispăşi (de 49 de ori rpK)
  • Curăţenia, curat (de 74 de ori rhej)
  • Sânge (de 88 de ori)
  • Părtăşia (vezi Leviticul 1.1: „Cortul întâlnirii” (de 49 de ori))

Subiectul

  1. Apropierea omului de Dumnezeu prin jertfă (Leviticul 1-16)
  2. Viaţa în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu prin despărţire (Leviticul 17-27).

Împărţirea

  1. Conţinutul părtăşiei noastre cu Dumnezeu: jertfa (Leviticul 1-7)
  2. Mijlocirea pentru părtăşie: preoţia (Leviticul 8-9)
  3. Condiţii pentru părtăşie: Ziua ispăşirii (Leviticul 16)
  4. Păstrarea părtăşiei: ascultare, sfinţire (Leviticul 17-25)

 Particularităţi

Cartea Leviticul constă în cea mai mare parte în vorbirea directă a lui Dumnezeu. Descoperirea de Sine a lui Dumnezeu „Eu sunt Domnul [Iehova]” se întâlneşte în această carte mai des decât în orice altă carte (de 49 de ori din totalul de 78). Cartea Leviticul se leagă în ceea ce priveşte conţinutul de cartea Exodul. În timp ce cartea Exodul descrie cum Dumnezeu eliberează un popor înrobit şi consacrat morţii (Israel) şi îl aduce la Sine (Exodul 3.12; 4.23), cartea Leviticul ne arată unde şi cum acest popor trebuie să slujească lui Dumnezeu.

Marea zi a ispăşirii în Leviticul 16

Marea zi a ispăşirii (Jom Kippur) este şi astăzi cea mai importantă zi de sărbătoare religioasă iudaică. În ea se răspunde la întrebarea centrală, cum poate un Dumnezeu sfânt şi drept să aibă părtăşie cu un popor necurat, păcătos. Expresia ispăşire, care este numită de 16 ori în capitolul acesta, constituie o noţiune cheie, şi de aceea denumirea ziua ispăşirii este mai potrivită decât ziua împăcării.

Ispăşirea

Noţiunea ispăşire este exprimată în ebraică preponderent prin cuvintele kappar, kipper, kopper, care se bazează pe rădăcina cuvântului kpr, care are înţelesul de „a acoperi, a învălui, a anula”. Gândurile următoare stau în Vechiul Testament în legătură cu acest cuvânt:

  • Geneza 6.14 (a smoli şi răşină)
  • Geneza 32.20 şi Proverbe 6.34,35; 16.14 (a împăca în sensul de a linişti sau a potoli)
  • Leviticul 17.11 (a face ispăşire)
  • Deuteronomul 21.8 / Ieremia 18.23 (a ierta)
  • Isaia 28.18 (a nimici, a distruge)
  • 2. Samuel 31.3 (a ispăşi în sensul de a favoriza)
  • Isaia 27.9 (a ispăşi nedreptatea = a îndepărta păcatele)
  • Psalmul 49.7 (preţ de răscumpărare)

În legătură cu legile jertfelor devin clare două aspecte:

  1. Cu privire la Dumnezeu semnifică satisfacerea şi restabilirea onoarei Lui defăimate şi potolirea, respectiv înlăturarea mâniei (nu vrăjmăşiei) Lui drepte şi sfinte asupra păcatului şi a păcătosului. Vezi de exemplu Exodul 30.12; Numeri 16.46; Iov 33.24; Psalmul 49.7.

  2. Cu privire la om, respectiv la păcatele lui conţine gândul anulării şi iertării păcatelor şi al curăţirii şi „facerii potrivit” a păcătosului pentru prezenţa lui Dumnezeu. Vezi de exemplu Leviticul 1.3,4; 4.20,26,31; 16.30; Psalmul 32.1,5; 65.3; 78.38; Neemia 4.5; Daniel 9.24; Ieremia 18.23.

În ispăşire Dumnezeu Îşi creează o bază, pe care El poate dovedi har păcătosului, şi anume prin îndepărtarea mâniei Lui şi a pedepsei meritate prin intermediul unei jertfe de sânge, adusă în locul vinovatului.

Mânia lui Dumnezeu – dragostea lui Dumnezeu

  • Mânia lui Dumnezeu este la fel ca dragostea lui Dumnezeu o însuşire a lui Dumnezeu, care ne este mărturisită în întreaga Biblie (de exemplu Romani 1.18; 2.5,8; 3.5; 5.9; 9.22; Ioan 3.36; Coloseni 3.6; Apocalipsa 6.16,17 şi alte locuri).

  • Mânia lui Dumnezeu este însă absolut dreaptă şi justificată (Psalmul 7.11; 145.17; Romani 2.5; 1.18-20,32) şi nu are nimic a face cu concepţia păgână a unui monstru setos de sânge, incalculabil.

  • Dreptatea care se mânie a lui Dumnezeu cere satisfacere pentru păcate, însă dragostea Lui procură păcătosului mijlocul pentru această satisfacere. Vezi Romani 5.8,9; 8.3; Efeseni 2.3,4; 2. Corinteni 5.21; 1Ioan 4.10.

  • Dragostea exclude vrăjmăşia – de aceea şi Dumnezeu nu este vrăjmaşul omului, ci omul este vrăjmaşul lui Dumnezeu, şi drept urmare omul trebuie împăcat cu Dumnezeu şi nu Dumnezeu cu omul – însă dragostea nu exclude mânia (Marcu 3.5; Osea 14.4; Mica 7.18).

  • Chiar dacă dreptatea lui Dumnezeu cere pedepsirea păcătosului, totuşi nu face bucurie lui Dumnezeu să judece pe omul păcătos. Dumnezeu iubeşte din principiu pe om. Vezi de exemplu Tit 3.4; Ioan 3.16; Plângerile lui Ieremia 3.33; Ezechiel 33.11; Luca 19.41; Geneza 6.6; 1. Timotei 2.3,4; 2. Petru 3.9; 2. Corinteni 5.20.

Ce avea loc în ziua ispăşirii?

  • Iniţiativa pentru ispăşire porneşte de la Dumnezeu. El Însuşi stabileşte „cum” să aibă loc ispăşirea şi dă toate cele necesare pentru aceasta.

  • Trebuie să se facă ispăşire printr-o jertfă care consta dintr-o jertfă pentru păcat şi o jertfă de ardere de tot pentru Aaron şi casa lui şi pentru adunarea lui Israel (Leviticul 16.6,10,24,27). Sângele este mijlocul de ispăşire propriu-zis (Leviticul 17.11).

  • Jertfa pentru păcat a celor doi ţapi pentru popor arată două aspecte diferite în ispăşire. În primul ţap (pentru Domnul) se arată latura referitoare la Dumnezeu, adică, se satisfac cerinţele sfinte şi drepte ale lui Dumnezeu. În ţapul al doilea (pentru Azazel [= înlăturare]) se arată latura referitoare la om, adică cum sunt înlăturate păcatele prin mărturisirea lor pe capul animalului de jertfă.

  • Ispăşirea are loc pentru
    - Aaron şi casa lui
    - întreaga adunare a lui Israel
    - pentru Locul Preasfânt, cortul întâlnirii şi altarul (arderii de tot), adică pentru persoane şi obiecte (Leviticul 16.33).
  • Ispăşirea este necesară din cauza
    - necurăţiilor
    - fărădelegilor
    - păcatelor şi altor lucruri asemănătoare (Leviticul 16.16).
  • Acţiunea de ispăşire este făcută de preotul (marele preot) uns şi consacrat (Leviticul 16.32).

  • Întreg poporul trebuia să-şi smerească sufletul, adică să se smerească înaintea lui Dumnezeu (Leviticul 23.29).

Epistola către Evrei – comentariu la Leviticul 16

Epistola către Evrei (în mod deosebit capitolele 9 şi 10) oferă cheia pentru înţelegerea acestui capitol. Următoarele concordanţe şi contraste între Leviticul 16 şi împlinirea în Isus Hristos devin clare:

  Leviticul 16 Model Epistola către Evrei Împlinire Locuri din Biblie
Acţiuni de jertfire prin … Marele preot Aaron Isus Hristos Marele Preot al nostru Evrei 2.17; 4.147.1-8.2; 9.11
Îmbrăcămintea marelui preot Haine de in în loc de îmbrăcămintea demnitară de mare preot Hristos, Fiul lui Dumnezeu devine Om adevărat, ascultător Exodul 28.2;Evrei 2.9-14; 5.7,8;Filipeni 2.5-8
Familia preoţească - Aaron este muritor - Hristos trăieşte veşnic şi are o preoţie veşnică Evrei 7.23-25
  - Aaron are păcate proprii - Hristos este fără păcat Evrei 4.15; 7.26-28
  - Aaron a devenit preot fără jurământ - Hristos a devenit Preot cu jurământ Evrei 7.20-22
  - Slujba lui Aaron este fără încetare şi nu poate îndepărta cu adevărat păcate - Slujba de jertfă a lui Hristos este terminată şi problema păcatului este rezolvată definitiv Evrei 9.9,10,25,26; 10.1-4,11-18
  - Slujba lui Aaron are loc într-un Loc Preasfânt pământesc şi încuiat, în care el avea voie să intre numai o singură dată în an - Hristos a intrat cu propriul sânge în cerul însăşi, care acum este deschis pentru ai Săi şi unde El îi reprezintă permanent Evrei 9.6-11,24,26; 4.14-26; 7.25; 10.19-22
Locul Preasfânt - Cortul din pustiu – lumesc, făcut de mâini omeneşti, imagine, umbră a lucrurilor cereşti - Cerul însuşi Evrei 8.5; 9.1,11,24
  - Chivotul legământului cu capacul ispăşirii - Tronul lui Dumnezeu Evrei 4.16; 8.1,2
  - Perdea despărţitoare - Carnea lui Hristos Evrei 10.20
Jertfe Animale nevinovate, curate Hristos, Omul fără păcat moarte pe crucea de pe Golgota Evrei 9.12-14,23,25-28; 10.1-10,14
Acţiuni de jertfire oate prescripţiile de jertfire sunt de natură simbolică şi stau în legătură cu imaginile (modelele, exemplele) lucrurilor cereşti (realitatea) Jertfa lui Hristos este împlinirea jertfelor simbolice ale Vechiului Testament şi constituie realitatea Evrei 8.5; 9.9,24; 10.1
Urmările jertfei - Sfinţirea care conduce la curăţia cărnii, adică numai în exterior. Intrarea în prezenţa lui Dumnezeu rămâne închisă - Sfinţirea conştiinţei, adică sfinţirea îl face pe om capabil să se apropie de Dumnezeu şi îl desparte complet de locul judecăţii (în afara taberei) Evrei 9.8-14; 10.10,19-22; 13.11-13
  - Păcatele nu sunt îndepărtate cu adevărat - Păcatul este desfiinţat, păcatele sunt iertate, urmările sunt valabile veşnic Evrei 9.12,15,26,28; 10.14-18
  - Cel care jertfeşte nu cunoaşte pacea cu Dumnezeu şi prin jertfe i se aduce aminte de păcate - Cel care jertfeşte nu mai are cunoştinţă de păcate. El are cu adevărat pace cu Dumnezeu Evrei 9.14,28; 10.2,14-22

Alte referiri la lucrarea de ispăşire făcută de Hristos

 Jertfe diferite pentru Aaron şi casa lui şi pentru adunarea lui Israel

  • Jertfele mai mari (viţel, nu ţap) pentru Aaron şi casa lui arată înţelegerea spirituală mai profundă în lucrarea lui Hristos din partea adunării (Romani 16.25; 1. Corinteni 2.7; Coloseni 1.26,27; Efeseni 3.3-7; 2. Timotei 1.9,10).

  • Viţelul (în contrast cu cei doi ţapi) pentru Aaron şi casa lui arată clar că Adunarea în contrast cu Israel are deja acum certitudinea iertării păcatelor. Adunarea posedă această certitudine după ce Domnul Isus a terminat lucrarea Sa la cruce şi a intrat în cer, Israel dimpotrivă o va avea atunci când El va reveni din cer (Evrei 9.24-28; Isaia 53; Zaharia 12.10-13.2; Daniel 9.24).

Jertfa pentru păcat şi jertfa de ardere de tot au amândouă caracter ispăşitor

  • În jertfa pentru păcat se arată cum păcatele noastre şi tot ce este în legătură cu ele sunt „rostogolite” pe jertfă şi sunt judecate de Dumnezeu în această jertfă.

  • În jertfa de ardere de tot se arată cum desăvârşirea jertfei, ca să zicem aşa, este transpusă asupra celui care aduce jertfa şi prin aceasta el stă înaintea lui Dumnezeu în toată buna plăcere a jertfei (compară cu Leviticul 1.3,4; Efeseni 1.6).

Doi ţapi ca jertfă pentru păcat (2 animale, o jertfă)

Primul ţap

  • Primul ţap reprezintă înainte de toate adevărul satisfacerii (ispăşirii), adică ceea ce este necesar pentru Dumnezeu (Leviticul 16.8), pentru ca El să poată ierta păcatele păstrând sfinţenia Sa şi dreptatea Sa.
  • În afară de aceasta primul ţap mai vorbeşte de felul cum păcatul ca putere va fi în general înlăturat. Sângele acestui ţap este stropit:
       a. pe capacul ispăşirii, adică înainte feţei lui Dumnezeu, ca satisfacţie pentru onoarea Lui lezată (Exodul 12.13)
       b. înaintea chivotului legământului, adică ca ispăşire pentru Locul Preasfânt (Locul Preasfânt simbolizează cerul; Evrei 9.23-28)
      c. pe altarul din curtea din faţă a cortului (Exodul 30.10), adică ispăşire pentru altar (curtea din faţă simbolizează pământul).

Ţapul al doilea

  • Ţapul al doilea reprezintă înainte de toate adevărul despre identificarea cu purtătorul de păcate şi suplinirea, adică ceea ce este necesar pentru credincios, pentru ca el să primească iertarea divină.

  • Ţapul al doilea clarifică şi adevărul despre mărturisirea concretă a faptelor păcătoase. Mărturisirea păcatelor poporului avea loc prin marele preot. Însă fiecare israelit în parte era obligat să-şi smerească sufletul, adică să se smerească înaintea lui Dumnezeu prin post din cauza păcatelor sale şi să se căiască (Leviticul 23.29; Psalmul 35.13).

  • Ţapul al doilea este pentru sau ca Azazel (= „îndepărtare” sau „cel care îndepărtează/duce departe”; Leviticul 16.10,12), ceea ce arată spre înlăturarea păcatelor iertate de Dumnezeu.

 

Ţapul 1 pentru Domnul Împlinirea în jertfa lui Hristos Urmările
ISPĂŞIREA ca SATISFACERE pentru Dumnezeu(Sângele este adus în prezenţa lui Dumnezeu şi este stropit pe capacul chivotului legământului) Jertfa lui Hristos este în primul rând pentru DumnezeuEvrei 9.14; Efeseni 5.2; Romani 3.24-26; 8.3,4 (compară şi cu preţul de răscumpărare, care a trebuit plătit lui Dumnezeu Exodul 30.12; Iov 33.24; Psalmul 49.7) Drumul în Locul Preasfânt spre un Dumnezeu drept şi sfânt este deschis (Evrei 10.19)
PĂCATUL ca PUTERE este ispăşit(Sângele serveşte ca ispăşire a păcatului în sens general, adică păcatul ca putere sau principiu stă în câmpul vizual). Prin jertfa lui Hristos Dumnezeu este deplin satisfăcut cu privire la păcat (Ioan 1.29; 1Ioan 2.2; Evrei 9.26; Romani 3.24-36). Dumnezeu poate pe baza jertfei lui Hristos să ofere tuturor oamenilor har şi mântuire (1. Timotei 2.4-6; Tit 2.11; 2. Corinteni 5.18-21; 2. Petru 3.9; Apocalipsa 22.17).
ÎMPĂCAREA tuturor LUCRURILOR create (Sângele este stropit înaintea chivotului şi pe coarnele altarului spre ispăşire respectiv curăţirea întregului Loc Preasfânt şi al altarului [din curtea din faţă]) Prin jertfa lui Hristos toate lucrurile din cer şi de pe pământ vor fi odată împăcate, adică curăţite şi aduse în armonie cu Dumnezeu (Coloseni 1.20; Evrei 9.23). Întreaga creaţie (nu toţi oamenii) va fi restabilită odată (Faptele apostolilor 3.21; Evrei 1.12; Romani 8.19-23).
Ţapul al doilea pentru Azazel (= îndepărtare) Împlinirea în jertfa lui Hristos Urmări
ISPĂŞIRE ca anulare a păcatelor pentru om(Păcatele oamenilor, care le mărturisesc, adică se căiesc, vor fi iertate şi  înlăturate)
SUPLINIRE
IDENTIFICARE
Hristos a murit ca suplinitor pentru păcatele acelora care le-au mărturisit lui Dumnezeu, s-au căit şi au crezut pe Dumnezeu(1. Corinteni 15.3; Galateni 1.4; 2.20; Luca 24.47; Faptele apostolilor 3.19; 10.43, între altele) Urmările lucrării de ispăşire făcută de Hristos nu sunt valabile pentru toţi oamenii, ci numai pentru aceia care s-au căit şi au crezut, „cei mulţi”, „nouă” (Matei 20.28; Isaia 53.12; Evrei 9.28; 1. Petru 2.24; Romani 5.19)
PĂCATELE ca FAPTE sunt ispăşite (Ţapul încărcat cu păcate este alungat într-un ţinut pustiu, adică într-un loc al morţii, ca niciodată să nu mai apară) Păcatele, care au fost ispăşite prin jertfa lui Hristos, niciodată nu vor mai fi amintite de Dumnezeu (Evrei 10.14-18; 9.12) Iertarea păcatelor deplină şi veşnic valabilă (1Ioan 1.7,9; Faptele apostolilor 3.19; Psalmul 51.9; 102.12; Isaia 38.17; 43.25; 44.22; Ieremia 50.20; Mica 7.18)
ÎMPĂCAREA tuturor OAMENILOR credincioşi(Toţi oamenii din Israel, care şi-au smerit sufletele şi nu au făcut nici o lucrare au avut parte de curăţirea tuturor păcatelor; compară cu Leviticul 16.29,30; 23.29,30) Prin jertfa lui Hristos fiecare credincios este împăcat cu Dumnezeu, adică este înlăturată atitudinea vrăjmaşă a omului şi el trăieşte „în armonie” cu Dumnezeu (Romani 5.10,11; Coloseni 1.21,22) Omul credincios este făcut potrivit pentru prezenţa lui Dumnezeu (Coloseni 1.21,22; Romani 5.1,2; Efeseni 1.6; Apocalipsa 1.7).

Ziua ispăşirii şi anul jubiliar (Leviticul 25.9,10)

Restabilirea şi (răs-)cumpărarea pe baza jertfei de ispăşire a lui Hristos:

  1. pentru Israel (Isaia 35.10, compară cu Rut)
  2. pentru credincioşii de astăzi (Luca 4.18; Galateni 5.1; 1. Petru 2.25)
  3. pentru credincioşii din viitor (Romani 8.19-23)
  4. pentru creaţie (Faptele apostolilor 3.21; Evrei 1.12)

Bruno Oberhänsli, Frauenfeld 6.5.2002


Tradus de la: Jom Kippur: Der große Versöhnungstag

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).