Dumnezeu nu cere adorare (închinare)
Ioan 4

Willem Johannes Ouweneel

© SoundWords, Online începând de la: 04.10.2020, Actualizat: 04.10.2020

Remarca redacţiei:
Articolul acesta a fost redactat de autor înainte de anul 2000. El nu redă neapărat părerea actuală a autorului, deoarece în ultimii ani autorul şi-a schimbat foarte mult gândurile pe anumite domenii. Cu toate acestea am preluat articolul acesta deoarece el redă foarte bine părerea redacţiei.

Versete călăuzitoare: Ioan 4

Ioan 4.23: Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr. Pentru că şi Tatăl caută astfel de închinători ai Lui.

(Extras dintr-o prelegere)

Dumnezeu nu cere de la noi nici o adorare. Probabil aceasta sună ciudat, dar este aşa. Dumnezeu a cerut de la oameni timp de 4000 de ani. Mereu El a făcut cunoscut oamenilor din nou cerinţele Sale sub tot felul de forme posibile, ca să vadă dacă omul va asculta. El a privit din cer spre pământ ca să vadă dacă este cineva care să facă binele şi să asculte de glasul Lui şi care să aibă în inima lui dorinţa să facă voia lui Dumnezeu, să-I slujească şi să I se închine. Însă El nu a găsit pe nimeni, care să trăiască pentru El în felul acesta.

Dumnezeu i-a cerut lui Adam, şi Adam a căzut. Dumnezeu l-a lăsat pe om să meargă pe drumul lui în libertatea conştiinţei şi urmarea a fost potopul de păcate. După aceea Dumnezeu l-a pus pe Israel sub Lege, şi Israel a căzut. Dumnezeu a făcut toate încercările posibile, până când după 4000 de ani s-a arătat definitiv că omul nu era capabil să facă ceva de care Dumnezeu putea avea plăcere. Toate cerinţele adresate omului erau zadarnice.

Ce a făcut Dumnezeu apoi? A nimicit El pe oameni? Nu, Dumnezeu Însuşi a împlinit cerinţele! Tot ceea ce Dumnezeu avea de cerut de la om, a împlinit El Însuşi pe crucea de pe Golgota. Acolo tot ce El avea de cerut de la un om, a cerut de la un singur Om despre care Dumnezeu, atunci când El a privit din cer în jos spre El, a putut spune: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Mi-am găsit plăcerea”, şi Dumnezeu a cerut de la El, Singurul care nu a căzut sub sentinţă, tot ce Dumnezeu avea de cerut de la tine şi de la mine în mod legitim. Şi de ce a făcut Dumnezeu aceasta? Pentru că Dumnezeu, Revendicatorul legitim, voia să devină marele Dătător! După ce Dumnezeu a cerut totul de la om şi nu a primit nimic, El a adresat revendicările Sale Domnului Isus. De ce? Deoarece Dumnezeu, care odinioară era un Revendicator, putea deveni un Dătător milos pe baza a ceea ce a avut loc pe cruce. Am citit aici cum Domnul Isus întâlneşte la fântână pe femeia samariteancă şi îi spune, atunci când ea este uimită de dorinţa Lui de a primi apă de la ea: „O, femeie, dacă ai şti ce este Darul lui Dumnezeu, dacă ai şti ce are Dumnezeu de dat!”

Aceasta era ceva cu totul nou. Noi cunoaştem acum aceste cuvinte pe de rost, însă atunci era ceva cu totul deosebit, că era un Dumnezeu care Se pleca spre oameni precum era această femeie samariteancă păcătoasă, ca să-i dea ceva – un Dumnezeu care până atunci a cerut numai. Ce este deci taina acestui Dar al lui Dumnezeu? Domnul Isus adaugă: „dacă ai fi cunoscut Cine este Cel care-ţi zice: «Dă-Mi să beau»”. Domnul Isus nu spune: „dacă ai şti cine sunt Eu”, ci El spune: „Dacă ai şti cine este Cel care şade la fântână, obosit şi însetat, şi care cere o înghiţitură de apă de la o femeie samariteancă păcătoasă; dacă ai şti că Dumnezeu, Fiul, a coborât în chip de rob aici pe pământ şi că El S-a smerit aşa de mult, că poate fi obosit, că poate şedea însetat la o fântână, ca să-Şi potolească setea, este dependent de o femeie samariteancă stricată. Aceasta are loc atunci când Dumnezeu începe să dea; atunci El dă direct din inima Lui. El L-a dat pe El, pe singurul Fiu al Tatălui, care era la sânul Tatălui. Ah, dacă aţi cunoaşte darul Tatălui!”

Prin har cei mai mulţi dintre noi sunt credincioşi. Dar cunoaştem noi cu adevărat Darul lui Dumnezeu? Înţelegem noi ce înseamnă că Domnul Isus, Fiul Tatălui, Creatorul cerului şi pământului, a venit aici pe pământ în smerenie adâncă, aşa că El putea să roage pe această femeie păgână, păcătoasă să-I dea puţină apă? Dacă am şti ce înseamnă că Dumnezeu dă! De aceea înţelegem că Dumnezeu nu poate cere adorare (închinare) de la noi, ci, aşa cum vom vedea mai târziu, că Tatăl caută închinători. El nu îi cere, ci Tatăl doreşte închinători. El doreşte să-i aibă pentru inima Lui. Tatăl nu cere, căci Dumnezeu a cerut pe crucea de pe Golgota tot ce El avea de cerut. Acolo El Însuşi Şi-a pregătit adevărata închinare. După ce Dumnezeu a cerut oamenilor timp de 4000 de ani, ca ei să-L glorifice, să I se închine, în cele din urmă El Însuşi S-a glorificat în Fiul, şi anume într-un fel minunat, precum nici un om, dacă ar fi vrut, nu ar fi putut face aceasta vreodată. Acolo Dumnezeu a fost glorificat în ceea ce El este cu adevărat.


Tradus de la: Gott fordert keine Anbetung

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).