Vrăjitoarea din En-Dor

Willem Johannes Ouweneel

© SoundWords, Online începând de la: 08.08.2018, Actualizat: 26.09.2018

Versete călăuzitoare: 1 Samuel 28.3-25

Introducere 

Versetul 3

1Sam 28.3: Şi Samuel murise şi tot Israelul îl plânsese şi-l înmormântaseră la Rama, în cetatea sa. Şi Saul îndepărtase din ţară pe cei care chemau duhurile morţilor şi pe vrăjitori. 

Încă o dată se spune: „Samuel murise”. Este important că aceasta este repetat. Aceasta s-a spus deja şi în 1 Samuel 25.1. Mai trebuie spus încă o dată, pentru a înţelege restul acestui capitol întunecat (capitolul 28). Şi se mai face cunoscut o a doua comunicare, care este necesară pentru a ne face să înţelegem restul acestui capitol. Aproape că nu mai era nici un mediu, ca să folosim o expresie modernă – niciunul care chema morţii. Căci pe aceştia Saul i-a îndepărtat din ţară împreună cu vrăjitorii. Ah, aceasta a avut loc în zilele lui bune. Aceasta a avut loc cu mult în urmă. 

Versetele 4-6

1Sam 28.4-6: Şi filistenii s-au adunat şi au venit şi şi-au aşezat tabăra la Sunem. Şi Saul a adunat tot Israelul şi şi-au aşezat tabăra în Ghilboa. Şi Saul a văzut tabăra filistenilor şi s-a temut şi inima sa a tremurat foarte tare. Şi Saul a întrebat pe Domnul, dar Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin profeţi.

Şi apoi vine acest cuvânt din 1 Samuel 28 versetele 4, 5 şi 6. Saul, ca om, ca simplu om, este foarte simpatic. Cine poate urmări istoria lui Saul, fără să-l plângă. Omul acesta este acum în mare necaz. Acum vin toţi aceşti filisteni ferm hotărâţi să lupte împotriva lui, şi omul tremură, se teme, „inima sa a tremurat foarte tare”, şi el întreabă acum pe Domnul, dar acest canal este înfundat. Prin el nu mai vine nici un mesaj. Nici prin visuri şi nici prin Urim, pe acesta nici nu-l avea la sine, căci era în efod, şi efodul era la David; nici prin profeţi, căci aceştia muriseră sau dispăruseră, sau erau la David. Totul, absolut totul este la David, şi Saul stă absolut singur. Căci şi Domnul stă de partea lui David, oricât de întunecată ar fi starea în care se afla David. Şi astfel Saul ajunge deznădăjduit. Ce să mai facă acum? Profeţii nu răspund, vise nu mai sunt, Urim nu mai are! Vai, de ar mai avea pe Samuel. Dar cât de rău l-a tratat, şi totuşi dacă ar trăi, l-ar putea cel puţin întreba: Samuel, ce să fac? Mi se apropie sfârşitul! Dar mai există posibilitatea să laşi morţii să vorbească. Însă eu însumi am nimicit din ţară pe cei care cheamă morţii şi pe vrăjitori. Să mai fie oare vreunul? 

Versetul 7

1Sam 28.7: Şi Saul a zis slujitorilor săi: „Căutaţi-mi o femeie care cheamă duhurile morţilor, ca să merg la ea şi s-o întreb”. Şi slujitorii săi i-au zis: „Iată, este în En-Dor o femeie care cheamă duhurile morţilor”.

Da, oamenii lui ştiu încă, unde se află aici şi acolo o femeie care cheamă duhurile morţilor. Şi ei îi spun – probabil mai întâi ei au trebuit s-o caute: „Iată, este în En-Dor o femeie care cheamă duhurile morţilor”. 

Simbolic vorbind, suntem aici la sfârşitul unui veac. Aşa era efectiv pentru Saul. Dar şi pentru noi. Vine timpul, nu, a început deja, când şi creştinătatea se îndreaptă spre spiritism, ca să întrebe morţii. În Apocalipsa 16 se spune, că Occidentul va fi călăuzit cândva de duhuri necurate, ca să se strângă împotriva Domnului Isus. A venit timpul duhurilor necurate şi demonice. Căci ce altceva sunt aceste medium spiritist decât mijloace prin care oamenii sunt puşi în legătură cu demonii. Ceea ce Saul face aici era un păcat aşa de îngrozitor, că în 1 Cronici 10.13-14 („Şi Saul a murit pentru necredincioşia lui, pe care o săvârşise împotriva Domnului, din cauza cuvântului Domnului pe care nu l-a păzit şi pentru că întrebase pe una care chema duhurile morţilor, ca să ceară sfat”) este numit motivul direct al morţii lui, deoarece el a cerut sfat de la duhul unui mort. Acum ajungem la această istorisire întunecată, care este totodată grea de explicat. 

Versetul 8

1Sam 28.8: Şi Saul s-a schimbat şi s-a îmbrăcat cu alte haine şi a mers, el şi doi oameni cu el, şi au venit la femeie noaptea. Şi a zis: „Te rog, ghiceşte-mi printr-un duh de mort şi ridică-mi pe acela pe care ţi-l voi numi”. 

Ştim cum stau lucrurile la astfel de medium, care au un duh de a chema morţii, adică un duh rău, demonic, prin care ei au acces în domeniul demonilor. Cine cere sfat de la aceste femei – căci de cele mai multe ori sunt femei, dar uneori sunt şi oameni –, astfel de persoane, poate primi un răspuns numai din domeniul demonic. Căci ştim ce este spiritismul. Nici un om nu poate aduce vreodată un mort înapoi. Nici un medium nu poate aduce vreodată cu adevărat duhul unui mort înapoi. Nici măcar satan nu poate aduce înapoi duhurile morţilor, nici ale celor credincioşi şi nici ale celor necredincioşi. Este numai Unul singur care are cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor (Hades). Domnul Isus Însuşi a spus aceasta în Apocalipsa 1.18

Dar aceşti medium nu pot. Este imposibil. Însă cu toate acestea ei au succes! Ei nu numai înşeală, în parte fac aceasta, deseori acestea sunt amestecate în mod ciudat. Chiar şi la medium, care lucrează prin demoni, se găseşte înşelăciune. Este un amestec mare. Căci şi satan însuşi lucrează cu înşelăciune. Succesul se explică însă prin aceea, că aceste persoane, aşa cum se spune aici, au unul sau mai multe duhuri demonice, care vorbesc prin gura lor şi aceste duhuri ştiu uneori despre cei morţi. Deci ele pot relata întâmplări interesante şi pot face comunicări. Sunt demoni, care vorbesc prin gura acestor medium. Şi de aceea Dumnezeu a interzis deja în Deuteronom 18 întreg acest domeniu, şi aceasta o putem lua la inimă. Noi ar trebui să ne ţinem departe de tot ce are a face cu domeniul demonilor. Şi chiar şi astăzi, unde nici o publicaţie nu-şi mai poate permite să nu mai publice horoscoape şi aşa mai departe, vedem în ce măsură mare oamenii se îndreaptă spre astfel de lucruri, ca să nu mai vorbim despre lucruri şi mai grave, cum este spiritismul. 

Însă întrebarea noastră, pe care o avem de pus, este: Ce se petrece de fapt aici în casa acestei femei? Este simplu spiritism? A fost ea realmente în stare să aducă pe Samuel? În versetul 9 citim (până acum ea nu a recunoscut pe Saul): 

Versetele 9-11

1Sam 28.9-11: Şi femeia i-a zis: „Iată, ştii ce a făcut Saul, cum a stârpit din ţară pe toţi cei care cheamă duhurile morţilor şi pe vrăjitori. De ce dar pui o cursă sufletului meu, ca să mă faci să mor?” Şi Saul i-a jurat pe Domnul, zicând: „Viu este Domnul, dacă ţi se va întâmpla vreun rău din acest lucru”. Şi femeia a zis: „Pe cine să-ţi ridic?” Şi el a zis: „Ridică-mi pe Samuel”. 

Ea a presupus că aceasta era numai o capcană. Dar Saul o asigură, că nu este aşa. El a jurat pe Domnul, că nu i se va întâmpla vreun rău. Îngrozitor! În această casă! Aproape aş spune: în această casă demonică, în care se află o astfel de femeie cu duhuri demonice, să auzi rostit acolo Numele Domnului! Saul, care a întrebat pe Domnul, dar care nu a primit nici un răspuns de la El, „i-a jurat pe Domnul”, să auzi Numele acesta în această casă – îngrozitor! El a jurat: „Viu este Domnul” –trăieşte El? Ce faci tu atunci, Saul, în această casă? 

„Dacă ţi se va întâmpla vreun rău din acest lucru”! În limbaj ebraic aceasta înseamnă: „Nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta”. După aceea femeia a vorbit, cum era uzual: „Pe cine să-ţi aduc?” Deci, acum vine un răspuns ciudat, pe care cu siguranţă ea nu l-a aşteptat: „Şi el a zis: «Ridică-mi pe Samuel!»” În mod normal oamenii nu merg la aceşti medium ca să aducă astfel de persoane, cum este Samuel. Ei nu merg acolo ca să ridice pe Pavel, pe Luther sau pe Brockhaus sau Darby. De ce Samuel? Prin aceasta ea a devenit cu siguranţă bănuitoare. Să ridice pe Samuel? Însă acesta nu este încă prilejul, ca ea să-l cunoască pe Saul, împăratul. Ea încă nu l-a recunoscut. El spune simplu: „Ridică-mi pe Samuel!” Şi după aceea ea merge probabil în altă cameră. Căci mai târziu citim, că ea „a venit la Saul”, după ce el a căzut, avem aceasta în versetele 20-21 din 1 Samuel 28. Ea merge în altă cameră şi îşi începe lucrul ei normal. Începe pregătirile ca să ajungă în transă şi să ajungă într-o anumită stare de conştiinţă, ca apoi să ajungă cu totul sub autoritatea demonilor, care apoi ei să vorbească prin ea. 

Cinci interpretări diferite

Şi acum întrebarea grea: Ce se petrece aici? În privinţa aceasta iudeii şi creştinii şi-au făcut gânduri deja de mii de ani. Şi eu trebuie totuşi să spun pe scurt ce interpretări s-au dat, şi apoi să spun, pe care o prefer eu. Sunt cinci interpretări: 

  1. Mai întâi, că totul era numai înşelătorie din partea femeii. Că în realitate ea a făcut numai un joc de scenă. Însă aceasta nu mi se pare a fi răspunsul corect. Scriptura spune aici repetat, că ea „a văzut” pe Samuel şi că Samuel „a vorbit”.

  2. A doua interpretare este, că aici este cu adevărat spiritism. Şi unii au considerat că prin proceduri spirituale ea a ridicat pe Samuel. Şi această interpretare trebuie s-o respingem. Nici un spiritism, aşa cum am spus, nu este în stare să aducă realmente înapoi astfel de morţi şi cu atât mai puţin pe credincioşi ca Samuel, ca să-i coboare din apropierea lui Dumnezeu. Spiritismul nu poate face aceasta!

  3. Cea de-a treia posibilitate este, că a fost într-adevăr spiritism, însă erau demonii care au vorbit prin gura ei, deci care au spus aceste cuvinte, pe care noi le găsim începând cu versetul 16. Însă şi această interpretare, cu toate că în sine este foarte posibiliă, nu satisface. Repet, că Scriptura spune mereu: „Era Samuel”. În versetul 12 se spune: „Şi femeia l-a văzut pe Samuel”, şi în versetul 14 se spune: „Şi Saul a cunoscut că era Samuel”, şi în versetul 15 stă scris: „Şi Samuel a zis lui Saul”.

  4. De aceea vin la o a patra posibilitate. Şi aceasta este, că unii au zis, într-adevăr nicidecum nu este posibil să fi fost Samuel în persoană, şi ei au gândit că tocmai de aceea în Biblia noastră stă versetul 3, în care nouă nu numai ni se aminteşte că Samuel a murit, ci şi că el a fost îngropat în Rama; aceasta este foarte departe de En-Dor. Ca şi cum autorul ar dori să spună: „Deci aceasta nu poate fi posibil!” Un Samuel îngropat în Rama nu poate apare aici în En-Dor. Şi astfel unii au gândit că aici a avut loc ceva, care astăzi este numit telepatie. Că ea a citit-o în duhul lui Saul şi că ea ar fi văzut chiar o apariţie ca o viziune, ca o înfăţişare, dar în care ea a văzut ceea ce se petrecea în duhul lui Saul. Căci Saul a avut permanent această dezbatere cu Samuel în conştiinţa şi în duhul lui. Şi este de asemenea adevărat, că Samuel nu spune nimic deosebit, nimic, pe care noi să nu-l fi ştiut deja, şi că Saul va trebui să moară în ziua următoare în bătălie, chiar şi aceasta s-ar fi putut gândi, că ea ar fi putut-o citi în duhul lui Saul. Aşa cum un om rău, care în curând va muri, ştie mai dinainte că el va muri. Şi prin telepatie se pot cunoaşte aceste lucruri, dacă pentru aceasta ai un dar periculos. Această posibilitate trebuie s-o luăm foarte serios în seamă. Însă cu toate acestea rămânem cu întrebarea, că aici mereu stă scris: „Samuel”, „ea a văzut pe Samuel”, şi: „Samuel a zis”.

  5. Şi de aceea eu prefer posibilitatea a cincea. Şi anume, că era realmente Samuel. Dar nu era femeia, care l-a ridicat pe Samuel. Aici nu este spiritism. Ea a încercat aceasta. Dar ceea ce în realitate a avut loc, era ceva la care nici această femeie nu s-a aşteptat. Ea s-a aşteptat, ceea ce era obişnuit, ca ea să cadă în transă, deci în această stare deosebită de conştiinţă, şi ca apoi aceşti demoni să-i vorbească. Însă în loc de aceasta a avut loc ceva la care ea nicidecum nu s-a aşteptat. Ea a văzut cu adevărat pe Samuel. 

Versetul 12

1Sam 28.12: Şi femeia când l-a văzut pe Samuel şi a strigat cu glas tare. Şi femeia i-a vorbit lui Saul, zicând: „De ce m-ai înşelat? Pentru că tu eşti Saul!”

Şi noi avem un argument puternic pentru aceasta a cincea interpretare în versetul 12, căci se spune: „Şi femeia când l-a văzut pe Samuel şi a strigat cu glas tare. Şi femeia i-a vorbit lui Saul, zicând: „De ce m-ai înşelat? Pentru că tu eşti Saul!” Deci ea se sperie foarte tare, şi din aceasta rezultă că ea a văzut pe cineva, la care ea nicidecum nu s-a aşteptat, şi a înţeles, când a văzut că a fost realmente Samuel, că ea avea a face cu împăratul însuşi. Căci nu este nici un alt om în Israel, în afară de Dumnezeu Însuşi, deci nu ea, ci Dumnezeu Însuşi să facă ca ea să vadă pe Samuel. Acesta trebuia să fie împăratul Saul, cel care era la ea. Numai pentru Saul Dumnezeu va face această minune. Şi cu toate că şi această interpretare are problemele ei, eu cred totuşi că ea este până acum cea mai bună interpretare dată la această întrebare. Nu prin spiritismul ei, ci printr-o lucrare cu totul deosebită a lui Dumnezeu, care este desigur o excepţie mare în istorie şi de aceea nu este un argument pentru spiritism; dimpotrivă, reacţia ei dovedeşte aceasta. Printr-o lucrare cu totul deosebită a lui Dumnezeu Saul primeşte aici o mărturie de la Samuel mort. Numai Dumnezeu poate face aceasta. Nici un medium spiritist nu poate lucra aşa ceva, şi în felul acesta se dă lui Saul un ultim răspuns din partea lui Dumnezeu. Saul însuşi nu a văzut această apariţie. 

Versetul 13

1Sam 28.13: Şi împăratul i-a zis: „Nu te teme; dar ce vezi?” Şi femeia a zis lui Saul: „Văd un dumnezeu, suindu-se din pământ”. 

Traducerea aici nu este cea mai fericită. Este într-adevăr cuvântul Elohim, însă este cuvântul ebraic normal pentru Dumnezeu, care se poate traduce şi prin „dumnezei”; el poate fi şi o denumire pentru fiinţe supranaturale în general, ca de exemplu pentru îngeri, ca în Psalmul 8. Şi astfel probabil cel mai bine aici s-ar putea traduce prin: „Ea a văzut o fiinţă supranaturală suindu-se din pământ.” 

Versetul 14

1Sam28.14: Şi el i-a zis: „Ce chip are?” Şi ea a zis: „Un om bătrân se suie şi este învelit cu o mantie”. Şi Saul a cunoscut că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi a făcut o plecăciune. 

Şi apoi realmente, aceasta face explicaţia aşa de importantă, apoi Duhul Sfânt spune realmente: 

Versetul 15

1Sam 28.15a: Şi Samuel a zis lui Saul: „De ce mi-ai tulburat odihna, sculându-mă?” 

Cu toate că şi la această explicaţie am ezitări. O astfel de vorbire pentru un mort în credinţă este greu de înţeles, cu toate că desigur aici noi ne găsim în domeniul Vechiului Testament. Aici nu este încă strălucirea Paradisului. Însă în acelaşi timp toate acestea rămân greu de înţeles. 

1Sam 28.15b: Şi Saul a răspuns: „Sunt foarte strâmtorat, pentru că filistenii fac război împotriva mea şi Dumnezeu S-a depărtat de la mine şi nu-mi mai răspunde, nici prin profeţi, nici prin vise. De aceea te-am chemat, ca să-mi faci cunoscut ce să fac”. 

Nu ştiu dacă Saul a auzit glasul lui Samuel sau dacă aceasta a fost spus prin gura acestei femei. Avem aici multe enigme, pe care noi în cele din urmă nu le putem dezlega. Putem aici numai să presupunem, şi rămâne valabil, aşa cum am spus, că ceea ce Samuel are de spus aici în sine nu ne aduce multe lucruri noi, decât numai prorocia, şi aceasta este foarte remarcabil şi ar putea fi un indiciu, că realmente este Samuel, care proroceşte că mâine el va muri împreună cu fiii săi. Căci aşa se spune aici din gura lui Samuel: 

Versetele 16.17

1Sam28.16-17: Şi Samuel i-a zis: „De ce mă întrebi, când Domnul S-a depărtat de la tine şi S-a făcut potrivnicul tău? Şi Domnul ţi-a făcut cum a vorbit prin mine şi Domnul a rupt împărăţia din mâna ta şi a dat-o aproapelui tău, lui David.

Expresie îngrozitoare, dacă trebuie să se spună despre Dumnezeu, că El a devenit vrăjmaşul nostru.

Dumnezeu a acţionat pentru Numele Său, „cum a vorbit prin mine”, pentru onoarea Numelui Său. Dar se poate citi, aşa cum se mai poate traduce: „Dumnezeu i-a făcut [adică lui David], aşa cum a vorbit prin mine; şi Domnul a rupt împărăţia din mâna ta şi a dat-o aproapelui tău, lui David.” Samuel, pe când trăia încă, a spus de două ori aceasta lui Saul. Samuel i-a spus lui Saul în capitolul 13 şi 15, însă aici el numeşte pentru prima dată şi numele, însă acum Saul ştia deja demult numele urmaşului său – David. Dumnezeu i-a dat-o lui David. 

Versetele 18.19

1Sam 28.18,19: Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului şi n-ai împlinit aprinderea mâniei Sale asupra lui Amalec, de aceea ţi-a făcut Domnul lucrul acesta astăzi. Şi Domnul va da şi pe Israel cu tine în mâna filistenilor şi mâine tu şi fiii tăi veţi fi cu mine. Domnul va da şi tabăra lui Israel în mâna filistenilor”. 

Aici Samuel revine la primul păcat mare al lui Saul sau de fapt la al doilea păcat mare. Marea răsturnare în viaţa lui Saul era totuşi în mod deosebit în capitolul 15, când el a păcătuit cu privire la Amalec. Acest ultim cuvânt („de aceea Domnul”) a fost folosit şi ca argument, că era imposibil să fi putut fi Samuel. Căci Samuel era un credincios, era deci la Domnul, şi Saul ca necredincios nu va fi la Domnul. Însă eu cred, că afirmaţia aceasta merge puţin prea departe. În Vechiul Testament nu era încă totul descoperit. Aici totul este încă în întuneric – împărăţia morţilor. Aici Samuel nu vrea să spună mai mult decât aceasta: „Mâine vei fi şi tu în împărăţia morţilor, mâine vei fi mort.” Deci din aceasta nu doresc să deduc mai mult. 

Şi apoi el spune: „Domnul va da şi tabăra lui Israel în mâna filistenilor”. Orice ar fi fost: cuvintele lui Samuel fie preluate din duhul lui Saul însuşi sau o apariţie reală a lui Samuel independentă de Saul. Orice ar fi fost, acest cuvânt a fost nimicitor pentru Saul. Consider foarte remarcabil, că aici se spune: 

Versetul 20

1Sam 28.20: Şi Saul a căzut îndată întins la pământ şi s-a temut foarte mult de cuvintele lui Samuel şi nu era nici o putere în el, pentru că nu mâncase pâine toată ziua şi toată noaptea. 

Lungimea lui i-a fost cândva mândria lui. În 1 Samuel 9 citim că el era mai înalt decât tot poporul. Dar aici – unde este lungimea lui? La sfârşitul acestei cărţi găsim că el este decapitat, unde rămâne lungimea lui? Aici este deja căderea lui, întins la pământ. „Şi nu era nici o putere în el.” Deodată suntem din nou confruntaţi cu lucruri foarte practice. El era foarte slab. Nu numai spiritual şi sufleteşte, ci şi trupeşte. Cât de clară poate Scriptura să fie, ca să ne descrie aceste lucruri! Saul, încă o dată în viaţa lui are ocazia să mai primească puţină dragoste, puţină afecţiune din mâna unei femei demonizate. Ea vine la el, aşa cum eu îmi imaginez din altă cameră: 

Versetul 21

1Sam 28.21: Şi femeia a venit la Saul şi a văzut că el era foarte tulburat şi i-a zis: „Iată, roaba ta a ascultat de glasul tău şi mi-am riscat viaţa şi am ascultat de cuvintele tale, pe care mi le-ai spus. 

„Am făcut numai ce mi-ai cerut”, spune ea. Ea nu îşi exprimă uimirea despre cele văzute. Deci ea, ca să zicem aşa, nu putea trăda profesia ei, ca şi cum realmente s-ar fi petrecut ceva deosebit, ar fi avut loc ceva anormal. Ea spune: „Am făcut numai ceea ce mi-ai cerut, ce m-ai rugat să fac. Tu trebuie să mă scuzi.” Când ea îl vede pe Saul întins, în starea lui de ocară, atunci ea spune: „Tu trebuie să mă scuzi, tu ai vrut aşa. Este adevărat.” De fapt, chiar dacă în acest caz nu era spiritism în adevăratul sens al cuvântului, vedem totuşi ce aduce oamenilor ghicirea şi spiritismul. Aceasta este marea deosebire faţă de prorocie. Prorocia încurajează, aduce zidire sufletească, aduce mângâiere. Această ghicire, acest tot ce se petrece aici, oricum ar fi interpretat: l-a zdrobit numai. Şi cât de mulţi oameni ajung zdrobiţi prin ocultismul modern, total distruşi – spiritual şi sufleteşte şi deseori şi trupeşte. Ca şi Saul, noi trăim la sfârşitul unui veac, şi toate aceste lucruri vin acum în masă asupra Occidentului. Unde am ajuns împreună, că aceste lucruri acum, când credinţa creştină pentru mulţi nu mai are însemnătate, când în multe suflete este un gol mare; oamenii se îndreaptă spre Orient cu religiile lui sau spre ocultism, spre spiritism, spre toate aceste lucruri şi în cele din urmă prin acestea ajung nefericiţi – căci satan poate numai să distrugă – ca Saul. Imagine tragică! Însă el este vinovat de propria tragedie. Această femeie îi spune: 

Versetele 22-24

1Sam 28.22-24: Şi acum ascultă, te rog, şi tu de glasul roabei tale şi lasă-mă să-ţi pun înainte o bucată de pâine; şi mănâncă, să ai putere când vei pleca la drum”. Dar el a refuzat şi a spus: „Nu voi mânca!” Dar slujitorii săi, precum şi femeia, au stăruit de el şi el a ascultat de glasul lor. Şi s-a ridicat de la pământ şi a şezut pe pat. Şi femeia avea un viţel gras în casă şi s-a grăbit şi l-a înjunghiat; şi a luat făină şi a frământat şi a copt azime din ea.

Este ca o masă dată de un călău. El trebuie să se mai sature o dată, pentru ca apoi să poată muri în lupta împotriva filistenilor. Este mai mult decât o bucată de pâine, ceea ce ea i-a dat. La început el refuză. El spune: „Nu voi mânca!” Dar „slujitorii săi, precum şi femeia, au stăruit de el”. Şi apoi acest cuvânt: 

Versetul 25

1Sam 28.25: … Apoi s-au ridicat şi au plecat chiar în noaptea aceea. 

Este noapte în sufletul lui Saul şi în jurul lui. Este ca celălalt cuvânt din Noul Testament în evanghelia după Ioan 13, unde Iuda iese afară, ca să trădeze pe Domnul şi să-L predea în mâinile vrăjmaşilor Lui. Saul este asemenea lui Iuda. Iuda este la fel de tragic ca Saul şi cu toate acestea deplin vinovat de pierzarea lui. Şi apoi se spune în Ioan 13: „A ieşit. Şi era noapte.” Aceasta este mai întâi – noapte demonică, întunecată în sufletul lui Saul, în sufletul lui Iuda. Noapte satanică! Aici Saul a ajuns în atingere cu domeniul demonilor. Chiar dacă ar fi fost cu adevărat Samuel – şi este posibil aceasta –, totuşi întreg domeniul, în care se afla femeia, era domeniul lui satan. Şi despre Iuda citim în acelaşi capitol 13 al evangheliei după Ioan, că în inima lui a intrat satan. Acolo devine noapte. Aici noaptea vine asupra vieţii lui Saul. S-a terminat. Vine momentul în viaţa unui om, în care el nu mai poate veni înapoi, când el merge numai spre pierzarea lui.


Tradus de la: „Hat die Totenbeschwörerin in 1. Samuel 28 wirklich Samuel heraufgebracht?

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Întrebări (32)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen