Neemia – un rob slujitor credincios al lui Dumnezeu (6)
Neemia 6

Stephan Isenberg

© SoundWords, Online începând de la: 19.02.2019, Actualizat: 19.02.2019

Versete călăuzitoare: Neemia 6

Viclenie

Neemia 6.1-3: Şi a fost aşa: când au auzit Sanbalat şi Tobia şi Gheşem arabul şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri că eu reconstruiam zidul şi că nu mai rămăsese spărtură în el (deşi în timpul acela încă nu pusesem uşile la porţi), Sanbalat şi Gheşem au trimis la mine, spunând: „Vino, să ne întâlnim împreună în satele din şesul Ono“. Dar ei gândeau să-mi facă rău. Şi le-am trimis soli, spunând: „Eu fac o lucrare mare şi nu pot să cobor. De ce să înceteze lucrarea, lăsând-o şi coborând la voi?“

Natura împotrivirii: Vrăjmaşul îşi schimbă aici forma de luptă. Când el a văzut că lupta era fără perspectivă de succes din cauza vegherii şi a pregătirii de luptă a lui Neemia şi a iudeilor, el a schimbat viclenia luptei şi a spus: „Vino, să ne întâlnim împreună!” În aceasta era cuprins ceva foarte ispititor. Deoarece ei nu au putut nimic obţine prin vrăjmăşie vizibilă, au trecut la prietenie făţarnică. Vrăjmaşul nu mai avea mult timp, căci zidul era aproape de terminare şi curând se vor pune porţile şi atunci va deveni mult mai greu să întreprinzi ceva împotriva Ierusalimului (Neemia 6.1).

Vrăjmaşul trebuie să recunoască că o întâlnire în interiorul zidurilor era imposibilă. De aceea el încearcă să atragă pe Neemia afară din cetate. Noi trebuie să purtăm toată armura lui Dumnezeu:

  • Efeseni 6.11: … ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.

Şi în timpul nostru este o mişcare ecumenică şi o mişcare a alianţei. Aceste mişcări încearcă să „atragă” pe creştini într-un alt loc, pentru ca acolo să aibă părtăşie cu creştini cu care niciodată nu s-ar fi putut practica părtăşia, din cauza învăţăturii fundamental falsă. În cadrul acestei mişcări nu este vorba în primul rând de a strânge pe adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, ci să se unească diferite grupe, sisteme şi biserici. Însă aceasta niciodată nu este gândul Sfintei Scripturi.

S-ar putea ca nu tot ce se face în aceste mişcări să fie rău, şi cu toate acestea noi nu suntem chemaţi să activăm acolo împreună. Când Ioan a spus odată Domnului: „Învăţătorule, noi am văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu ne urma”, Domnul Isus i-a spus: „Nu-l opriţi”, însă El nu a spus: „Mergeţi după el.” Nu este treaba noastră să interzicem astfel de mişcări sau să luptăm împotriva lor. Deseori se participă chiar din motive şi imbolduri sincere; dar cu toate acestea nu suntem chemaţi să lucrăm împreună acolo. Fii un Neemia şi nu asculta de cuvintele: „Vino, să ne întâlnim împreună în satele din şesul Ono!” – dacă nu putem avea părtăşie în interiorul zidurilor, atunci nu putem avea nici în afara lor.

Repetare

În afară de aceasta, duşmanul a pus mâna pe una din armele lui cele mai iubite: repetarea. El a încercat de patru ori să atragă pe Neemia afară din Ierusalim. Nu cunoaştem şi noi din viaţa personală această armă a vrăjmaşului? Probabil prima dată am fost statornici, eventual şi a doua şi a treia oară; dar de cât ori nu se întâmplă ca mai devreme sau mai târziu să fim înfrânţi de vrăjmaş? Să ne gândim la Samson, care timp de şapte zile a fost încolţit de soţia lui ca să-i dezlege ghicitoarea (Judecători 14). Sau la cealaltă soţie a lui, Dalila, care de asemenea l-a strâmtorat să-i facă cunoscut taina puterii lui; şi în cele din urmă Samson a ajuns totuşi slab:

  • Judecători 16.15-17: Şi ea i-a zis: „Cum poţi să spui: «Te iubesc!», când inima ta nu este cu mine? În aceste trei rânduri m-ai înşelat şi nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare“. Şi a fost aşa: a stăruit de el cu vorbele ei zilnic şi l-a silit, aşa că sufletul lui a fost mâhnit până la moarte. Şi şi-a deschis toată inima şi i-a zis: „N-a trecut brici pe capul meu, pentru că sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele mamei mele; dacă voi fi ras, atunci puterea mea se va depărta de la mine şi voi slăbi şi voi fi ca orice om“.

Să ne gândim la Domnul nostru, cum El de trei ori a fost ispitit de diavolul. Care a fost răspunsul Lui scurt şi concis? „Este scris.” Neemia a rămas statornic în această situaţie. De ce?

Remediul: Neemia avea darul deosebirii duhurilor (compară cu 1 Corinteni 12.10; 1 Ioan 4.1). El era aşa de mult în prezenţa lui Dumnezeu, că el a putut recunoaşte imediat şiretlicul vrăjmaşului. Răspunsul era la fel de scurt şi concis ca şi răspunsul Domnului în pustie, când L-a ispitit diavolul:

Neemia 6.3: Eu fac o lucrare mare şi nu pot să cobor.

Dacă noi nu putem să venim împreună cu cineva în interiorul zidurilor, atunci nu putem veni nici în afara lor – noi putem veni împreună cu creştinii (ca Adunare) numai acolo unde Domnul Isus doreşte să lase Numele Său să locuiască. Dacă de exemplu noi ne-am dat seama de multele învăţături rele din creştinătatea cu numele, atunci niciodată nu ne va veni gândul să mergem acolo, ca să serbăm un serviciu divin. Pentru aceasta nu era necesar din partea lui Neemia să facă nici măcar o rugăciune.

În zilele noastre este înclinarea să se spună: atâta timp cât nu frângem pâinea împreună putem avea părtăşie şi cu acei credincioşi a căror umblare nu este în ordine sau chiar trăiesc în păcate mari. – Aceasta este o părere total nebiblică (compară cu 1 Corinteni 5; 2 Timotei 2 şi multe altele).

Acuzaţii publice şi false

Neemia 6.5-9: Atunci Sanbalat a trimis la mine pe slujitorul său, în felul acesta, a cincea oară, cu o scrisoare deschisă în mâna sa, în care era scris: „S-a auzit între naţiuni, şi Gaşmu zice că tu şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi, de aceea construieşti tu zidul; şi, potrivit acestor vorbe, tu vei ajunge împăratul lor. Şi ai pus chiar profeţi ca să strige cu privire la tine în Ierusalim, zicând: «Este un împărat în Iuda!» Şi acum se va da de ştire împăratului potrivit cuvintelor acestora; vino deci acum să ne sfătuim împreună“. Şi am trimis la el, spunând: „Nu s-au făcut astfel de lucruri cum spui tu, ci tu le născoceşti chiar din inima ta“. Pentru că toţi voiau să ne înspăimânte, zicând: „Le vor slăbi mâinile de la lucrare şi ea nu se va face“. Şi acum, Dumnezeule, întăreşte-mi mâinile!

Natura împotrivirii: După ce vrăjmaşul a probat de patru ori atacul anterior, el se foloseşte acum de o formă mai puternică de viclenie, prin aceea că scrie o scrisoare deschisă şi discreditează pe Neemia şi lucrarea lui. Câtă nenorocire s-a produs prin scrisorile deschise, şi cât de des creştini serioşi au fost învinovăţiţi prin astfel de scrisori de lucruri false; cum s-a discreditat întreaga Adunare/Biserică prin astfel de scrisori fatale!

Remediul: Neemia acordă adevărului locul care i se cuvine. Noi nu trebuie să lăsăm totul să treacă pe lângă noi fără luptă. Dacă suntem atacaţi pe nedrept, uneori se poate recomanda să scriem o prezentare contrară; aceasta ne arată felul de comportare al lui Neemia. Noi citim şi despre Domnul Isus că El a tăcut când I s-au adus unele acuzaţii false, dar şi că El a spus cu privire la o acuzare falsă:

  • Ioan 18.23: Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, mărturiseşte despre răul acesta; iar dacă am vorbit bine, de ce Mă loveşti?”

Este foarte remarcabil, că Neemia spune în acest context: „Şi acum, Dumnezeule, întăreşte-mi mâinile!” – el merge la Dumnezeu cu orice nevoie, acesta este caracterul unui rob slujitor adevărat al lui Dumnezeu. Şi aici ne gândim la Domnul nostru, care în cel mai mare necaz a căutat faţa lui Dumnezeu în grădina Eden. Neemia recunoaşte, că puterea lui nicidecum nu este suficientă împotriva acestui atac. El se sprijină în totul pe Dumnezeu!

Întărâtat la frică

Neemia 6.10-14: Şi eu am mers la casa lui Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care se închisese. Şi el a zis: „Să ne întâlnim la casa lui Dumnezeu, înăuntrul templului, şi să închidem uşile templului; pentru că ei vin să te ucidă: da, noaptea vin să te ucidă“. Şi am zis: „Un om ca mine să fugă? Şi cine, fiind ca mine, ar putea să intre în templu şi să trăiască? Nu voi intra!“ Şi am cunoscut că, iată, nu-l trimisese Dumnezeu; pentru că el rostea profeţia aceasta împotriva mea; şi Tobia şi Sanbalat îl tocmiseră. Pentru aceasta era tocmit, ca să mă înspăimânte şi să fac aşa şi să păcătuiesc, şi să aibă cu ce să-mi scoată nume rău, ca să mă învinuiască. Adu-Ţi aminte, Dumnezeul meu, de Tobia şi de Sanbalat, potrivit cu aceste fapte ale lor şi, de asemenea, de profetesa Noadia şi de ceilalţi profeţi care voiau să mă înspăimânte.

Natura împotrivirii: Vrăjmaşul încearcă să-i producă teamă şi groază lui Neemia. Pentru aceasta el nu se dă înapoi să constrângă un preot pentru scopurile lui.[1] Când conducătorii spirituali ai poporului eşuează, atunci întotdeauna este o provocare deosebită pentru poporul lui Dumnezeu. Unii arată foarte spirituali, însă inima lor este departe de o viaţă trăită cu Dumnezeu. Probabil nu este chiar aşa de rar în timpul nostru, că unii pot rosti rugăciuni frumoase duminica şi în timpul săptămânii nu se vede nimic la ei dintr-o viaţă spirituală trăită cu Dumnezeu. Domnul Isus a citat odată pe profetul Isaia cu cuvintele:

  • Matei 15.8: Poporul acesta Mă onorează cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

Tobia şi Sanbalat au dat bani preotului Şemaia ca să-i inspire frică lui Neemia şi să-l provoace la o faptă care ar fi fost pe placul vrăjmaşului. Pentru Neemia, care nu era din neamul preoţilor, îi era interzis să se închidă în Templu; numai preoţii aveau intrare în Templu, şi Neemia ştia aceasta foarte bine. Evident el cunoştea istoria lui Ozia, care a intrat în Locul Preasfânt ca să tămâieze şi apoi a fost lovit cu lepră (compară cu 2 Cronici 26.16-21).

Este îngrozitor dacă trebuie să constatăm că fraţi sau surori, în care ne-am încrezut mulţi ani, se lasă folosiţi ca unelte ale vrăjmaşului – pentru început pare să fie foarte linguşitor şi onorabil, rămâne totuşi minciună şi neadevăr. Atacul a venit direct din casa lui Dumnezeu, căci nu era vorba numai de preotul Şemaia, ci şi de profetesa Noadia şi ceilalţi profeţi. Sper ca noi în zilele noastre să fim aşa de aproape de Domnul ca Neemia şi recunoaştem viclenia duşmanului. Dacă elemente străine ameninţă să pătrundă în adunările noastre, putem noi atunci recunoaşte: „Aceasta nu este glasul Domnului meu”?

Remediul. Neemia stătea de partea unui Dumnezeu puternic. El nu era nicidecum îngâmfat, când a spus:

Neemia 6.11a: Un om ca mine să fugă?

Aceasta devine imediat clar, dacă citim cum continuă versetul:

Neemia 6.11b: Şi cine, fiind ca mine, ar putea să intre în templu şi să trăiască? Nu voi intra!

Pe Neemia îl preocupa lucrarea lui Dumnezeu şi ascultarea faţă de Dumnezeu. Dumnezeu a încredinţat lui Neemia această lucrare, şi atunci El va da şi puterea s-o facă, fără să încalce poruncile clare ale Aceluia care l-a trimis în lucrare.

Neemia era conştient că Dumnezeu era mai tare decât toţi împotrivitorii. Neemia era un om care cunoştea foarte bine Cuvântul lui Dumnezeu. În felul acesta a învăţat să deosebească duhurile. Cu cât cunoaştem mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai bine putem cunoaşte vicleniile diavolului. Vom observa imediat, când nu este glasul Domnului, chiar dacă glasul vine într-o îmbrăcăminte aparent spirituală.

Neemia poseda darul deosebirii duhurilor:

  • 1 Ioan 4.1: Preaiubiţilor, nu credeţi orice duh, ci cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; pentru că mulţi falşi profeţi au ieşit în lume.

  • 1 Corinteni 12.10: … altuia i s-a dat lucrări de putere; şi altuia, profeţie; şi altuia, deosebirea duhurilor; şi altuia, felurite limbi; şi altuia, interpretarea limbilor.

  • Evrei 5.14: .. iar hrana tare este pentru cei maturi, care, prin obişnuinţă, au simţurile deprinse să deosebească binele şi răul.

Cât de des tocmai bătrânii, cărturarii, mari preoţi şi fariseii au încercat să-L atragă pe Domnul într-o capcană. Cât de mult trebuie să-L fi îndurerat pe Domnul, să vină la ai Săi şi să vadă, că ai Lui nu-L voiau.

Să pui vrăjmaşul într-o lumină bună

Neemia 6.17-19: Şi, în zilele acelea, mai-marii lui Iuda au trimis multe scrisori lui Tobia şi cele de la Tobia veneau la ei. Pentru că erau mulţi în Iuda legaţi cu el prin jurământ, fiindcă era ginere al lui Şecania, fiul lui Arah; şi Iohanan, fiul său, luase de soţie pe fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia. Ba încă vorbeau înaintea mea şi de binefacerile lui şi-i spuneau cuvintele mele. Şi Tobia trimitea scrisori ca să mă înspăimânte.

Natura împotrivirii: O altă mutare de şah preferată de diavolul este să pună vrăjmaşul într-o lumină bună. Cineva aduce o învăţătură care strică (de exemplu împăcarea generală) şi i se duce vestea: „Acesta este un frate foarte iubit, el a făcut foarte mult bine, el îngrijeşte de săraci şi de cei slabi, el este un lucrător harnic în Împărăţia lui Dumnezeu” şi aşa mai departe. Pavel a atenţionat deja destul de devreme de „lupii în piei de oaie”. În timpul din urmă antihrist va arăta ca un miel, dar va vorbi ca un balaur (Apocalipsa 13.11). Şi astăzi sunt mulţi care în exterior arată ca mieluşeii plăcuţi şi totuşi sunt lupi răpitori şi sunt inspiraţi de balaur (diavolul) şi nu cruţă turma (compară cu Faptele apostolilor 20.29).

Remediul: Aici nu citim direct ce a întreprins Neemia împotriva acestei viclenii a vrăjmaşului. Însă ştim un lucru: El nu s-a lăsat abătut de la concepţia lui. El a continuat neclintit lucrarea lui Dumnezeu. Citim aceasta apoi în capitolul 7.

Face parte din particularitatea foarte deosebită a cărţii Neemia, că vedem pe acest om al lui Dumnezeu mereu în apropierea lui Dumnezeu; în felul acesta el a rezistat la toate atacurile vrăjmaşului. Este impresionant cât de bine cunoştea acest Neemia „normal” Cuvântul lui Dumnezeu. Căci el nu era nici preot, nici profet, nici cărturar şi nici nu avea o Biblie, pe care s-o poarte permanent cu el. Pentru noi este aşa de simplu să citim în Biblie, şi cu toate acestea neglijăm deseori s-o facem. Sper ca Neemia să ne fie o încurajare mare să citim Biblia în fiecare zi. Sunt deja alţi oameni ai lui Dumnezeu care au căzut înaintea vrăjmaşului – să ne gândim la profetul Ilie sau la apostolul Petru. Dacă deja Domnul Isus nu a cunoscut o altă armă, decât „Este scris!” – cu cât mai mult noi avem nevoie de aceasta?

Partea anterioară Partea următoare

 

Adnotare

[1] Din Neemia 10.8 putem deduce că Şemaia era preot.


Tradus de la: Nehemia - ein treuer Dienstknecht Gottes (6)

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (162)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).