Versete călăuzitoare: Psalmul 139.16; 2. Samuel 22.33; Proverbe 16.9

Întrebare

Cum pot dovedi cuiva din Biblie (cu pasaje biblice) că Dumnezeu are un plan pentru viața noastră?
Salutări de dragoste, S.

Răspuns

Stimate cititor,

Îți mulțumesc cordial pentru întrebare.

Desigur, este întotdeauna dificil să comentezi un subiect care nu este clar menționat în Biblie și în formularea întrebării adresate. Apoi, există întrebarea: Ce vrei să spui tu prin exprimarea „Dumnezeu are un plan pentru viețile noastre”? Vrei să spui că Dumnezeu a planificat fiecare secundă a vieții noastre și că noi am putea în fiecare secundă a vieții noastre decide în favoarea planului lui Dumnezeu sau a considerațiilor noastre? Sau vrei să spuneți prin „plan” mai degrabă că Dumnezeu ne prevede viețile și, prin urmare, nimic nu-i scapă din mână?

Noi credem că am fost aleși înainte de întemeierea lumii (Ioan 17.24; Efeseni 1.4), ceea ce în sine înseamnă că Dumnezeu a văzut întreaga noastră viață înainte de eternitate.

Dar Dumnezeu nu ne-a creat ca pe niște marionete. El l-a așezat pe Adam în paradis, iar apoi se spune în Geneza 2.19: „Și Domnul Dumnezeu întocmise din pământ toate animalele câmpului și toate păsările cerurilor și le-a adus la om, ca să vadă cum le va numi. Și oricum numea omul fiecare vietate, aşa îi era numele.” Aceasta înseamnă că Dumnezeu i-a permis omului o anumită libertate și S-a bucurat să vadă ce face omul din posibilitățile pe care i le-a dat.

Poate că este mai bine dacă nu vorbim despre planul lui Dumnezeu pentru viața noastră, ci despre voința lui Dumnezeu pentru viața noastră. Pentru că atunci ne întoarcem pe un teren biblic. Se spune în 1. Tesaloniceni 4.3: „Aceasta este voia lui Dumnezeu: sfințenia voastră”. De asemenea, Dumnezeu vrea ca noi să umblăm în faptele bune, pe care El le-a pregătit pentru noi; vezi Efeseni 2.10: noi „suntem lucrarea Lui, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit dinainte, ca să umblăm în ele.”

„Planul” sau mai bine „voința” lui Dumnezeu pentru fiecare om este ca noi să ajungem să căutăm doar onoarea lui Dumnezeu: „Fie că mâncați, fie că beți, fie orice faceți, faceți toate pentru gloria lui Dumnezeu» (1. Corinteni 10.31).

Planul lui Dumnezeu pentru Fiul Său era, ca El să restabilească onoarea lui Dumnezeu, care fusese pierdută prin căderea în păcat. În toate domeniile vieții Sale, Domnul nostru a dat onoare lui Dumnezeu în mod desăvârșit. El a împlinit desăvârșit voia lui Dumnezeu (Ioan 4.34). El a fost ascultător până la moarte, și chiar moarte pe cruce (Filipeni 2.8).

Acum, noi trebuie să fim întocmiți asemenea chipului Fiului Său: „Pentru că, pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a și rânduit dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi-născut între mulți frați” (Romani 8.29). Suntem chemați să călcăm pe urmele Lui: „Pentru că la aceasta ați fost chemați; pentru că și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui” (1. Petru 2.21). Dacă Îl reflectăm pe Hristos pe acest pământ, atunci planul lui Dumnezeu - sau, mai degrabă, voința lui Dumnezeu - pentru viețile noastre a fost îndeplinit/îndeplinită.

Așadar, atunci când vine vorba de chestiuni foarte practice ale vieții, nu este vorba atât de mult de: „Ar trebui să devin bancher sau economist industrial?”, ci mai degrabă de: „Doamne, cum pot fi spre onoarea Ta?” - Când vine vorba de parteneriat, trebuie să-mi pun întrebarea: „Pot să duc o viață spre onoarea lui Dumnezeu cu acest sau acel partener?” Nu credem în mitul conform căruia există un singur partener pentru fiecare persoană care este eligibilă pentru căsătorie. Cu toate acestea, credem în mesajul Bibliei și în voia lui Dumnezeu pentru om, și anume că ar trebui să am un singur partener (excepție: văduvia) pentru viața mea și că adulterul și divorțul sunt păcate grave și că trebuie să mă căsătoresc cu acest partener „în Domnul” (1. Corinteni 7.39), adică în conformitate cu cerințele, drepturile, sfaturile lui Dumnezeu și pentru onoarea Sa. Ceea ce contează în primul și în primul rând sunt motivele noastre și nu circumstanțele exterioare. Dumnezeu se bucură de adevărul interior.

Dacă trăim în comuniune cu Dumnezeu, atunci nu trebuie să ne întrebăm constant: „Doamne, trebuie să merg acum la dreapta sau la stânga?” În schimb, mergem pe drumul nostru cu Dumnezeu și vedem în retrospectivă minunata îndrumare a lui Dumnezeu. În cele din urmă, totul este har și în cele din urmă totul are sens. Pentru că se spune în Romani 8.28: „Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemați potrivit planului Său.”

Poate că și următoarele versete te pot ajuta:

• Psalmul 139.16: Ochii Tăi au văzut ființa mea neîntocmită și în cartea Ta au fost scrise toate mădularele mele: zi de zi se formau când nu era încă nici unul.
• 2. Samuel 22.33: Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și-mi face calea desăvârșită.
• Proverbele 16.9: Inima omului își propune calea, dar Domnul îi îndreaptă pașii.

Cu salutări cordiale
Stephan

Tradus de la: Hat Gott einen Plan für mein Leben?

Traducere: Ion Simionescu