Valoarea morţii lui Hristos (6)
Ascultarea „activă” şi „pasivă” a lui Hristos

Dirk Schürmann

© SoundWords, Online începând de la: 27.09.2018, Actualizat: 27.09.2018

În acest articol vrem să ne ocupăm pe baza capitolului 10 din epistola către Evrei cu întrebarea, dacă ascultarea „activă” – împlinirea Legii - a lui Hristos a contribuit la mântuirea noastră - aşa cum afirmă unii.

În epistola către Evrei 10 toate jertfele sunt privite ca întreg şi sunt comparate cu jertfa lui Hristos. Aici este vorba de a arăta imposibilitatea acelor jertfe de a îndepărta păcatele şi de a aduce linişte conştiinţei. Pentru acest contrast scriitorul citează Psalmul 40. Acest psalm ne arată profetic în vorbirea Domnului Isus, gândurile lui Dumnezeu cu privire la aceste jertfe, slăbiciunea inerentă lor şi oferta şi acţiunea Fiului, de a lua trup de carne, ca să facă voia lui Dumnezeu prin faptul că a înfăptuit mântuirea noastră. Fără îndoială existau elemente de cea mai mare importanţă, când Hristos ca Om Şi-a ocupat locul în această creaţie. Şi acest psalm vorbeşte şi despre acestea. Acestora aparţine şi supunerea Lui smerită ca slujitor, că El Şi-a lăsat urechea străpunsă, ca să asculte, şi că El a împlinit Legea (aceasta era înlăuntrul inimii Lui).

Toate acestea erau foarte importante. Dar nu erau parte componentă a lucrării de mântuire, însă sunt subiectul capitolului 10 din epistola către Evrei. De aceea scriitorul nu aminteşte această parte din Psalmul 40. Scriitorul nu foloseşte nici măcar textul ebraic („Mi-ai străpuns urechile”), când vorbeşte despre întruparea ca Om a lui Hristos, ceea ce ar fi dat mai mult mărturie despre ascultarea din timpul vieţii Sale. El foloseşte textul din Septuaginta cu o exprimare mult mai largă: „Tu Mi-ai pregătit un trup”. Nu ar fi fost aici ocazia cea mai potrivită să vorbească despre faptul că Hristos a fost ascultător în viaţa Sa, a împlinit Legea şi ea era în adâncul inimii Lui tot timpul vieţii Sale pe pământ?

Dacă împlinirea Legii era cu adevărat o parte a lucrării Lui Hristos pentru noi, atunci cu siguranţă scriitorul ar fi citat acest verset şi altele din acest Psalm. Dimpotrivă, el leagă venirea lui Hristos în lumea aceasta cu facerea voii lui Dumnezeu. Şi această voie consta în aceea – aşa cum ne spune acest capitol -, să ne sfinţească prin jertfa Sa, prin jertfa Sa să ne pună deoparte pentru Dumnezeu. Această voie îşi are originea în veşnicie („în sulul cărţii este scris despre Mine”; Evrei 10.7) şi se termină prin aceea, că noi cei care am fost sfinţiţi prin această voie (Evrei 10.10), totodată „am fost făcuţi desăvârşiţi pentru totdeauna” (Evrei 10.14). Aici se observă de asemenea, că jertfele de animale sunt aduse direct în legătură cu sistemul întreg al Legii şi apoi se spune despre Lege că prin era nu era posibil să se devină desăvârşit: „Căci Legea … nu poate niciodată prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei care se apropie” (Evrei 10.1). Şi în Evrei 13.12 se spune, că această sfinţire, aceasta înseamnă consacrarea pentru Dumnezeu, a avut loc prin sângele Său.

Lucrării lui Hristos în moartea Sa la cruce i se acordă în capitolul acesta locul cel mai înalt şi totul i se atribuie ei. Ceea ce de unii este numit „ascultarea activă” a Sa, nu este nici măcar amintit, cu toate că Psalmul 40 ar oferi mult prilej pentru aceasta. Ceea ce este denumit ca „ascultare pasivă” a Lui ne este arătat ca rezultat al celei mai înalte consacrări şi al dăruirii desăvârşite din partea Fiului, ca să facă voia lui Dumnezeu. Da, se merge chiar aşa de departe, că toată această ascultare este văzută în aceea că El înfăptuieşte odată pentru totdeauna jertfa – întruparea ca Om stă mult în urma acestui aspect.

Partea anterioară Partea următoare


Tradus de la: Der Wert des Todes Christi (6)

Gândurile acestea descind din scrieri din secolele trecute.

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (154)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).