Încarnarea lui Hristos – Dumnezeu devine Om
În totalitate Om şi în totalitate Dumnezeu

Stanley Bruce Anstey

© SoundWords, Online începând de la: 23.12.2020, Actualizat: 24.12.2020

Versete călăuzitoare: Ioan 1.14; Romani 1.3; Filipeni 2.6-8; 1. Timotei 3.16

În totalitate Om şi în totalitate Dumnezeu

Noţiunea încarnare [întrupare, din latină incarnare = „a deveni carne”] într-adevăr nu stă în Sfânta Scriptură, însă adevărul pe care ea îl redă îl găsim desigur acolo: Domnul a unit natura umană cu Persoana Sa [divină] şi a devenit Om. Aceasta înseamnă: El avea un „duh” omenesc (Ioan 11.33; 13.21), un „suflet” omenesc (Matei 26.38; Ioan 12.27) şi un „trup” omenesc (Evrei 10.5). Însă la devenirea Lui ca Om El nu a renunţat la Dumnezeirea Lui. Deci, El era în totalitate Om şi în totalitate Dumnezeu. Această unitate între natura dumnezeiască şi cea omenească nu o poate pricepe duhul omenesc: „Nimeni nu cunoaşte pe Fiul, în afară de Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte cineva, în afară de Fiul şi de acela căruia vrea Fiul să i-L descopere” (Matei 11.27). Nouă nu ni se cere să înţelegem aceasta, ci trebuie să o primim simplu prin credinţă.

Când a devenit Hristos Om?

Hristos a devenit Om atunci când Maria „a devenit însărcinată de la Duhul Sfânt” şi El a fost născut în lume:

  • Matei 1.18,20: Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: fiind logodită mama Lui, Maria, cu Iosif, înainte de a fi ei împreună, s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. … ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.
  • Luca 1.35: Îngerul, răspunzând, i-a spus [Mariei]: Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea şi Sfântul care Se va naşte Se va chema Fiu al lui Dumnezeu.

Să mai citim şi următoarele locuri din Biblie [care arată că Hristos a venit în carne]:

Ioan 1.14: Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr.

Romani 1.3: Fiul Său, născut din sămânţa lui David după carne.

Filipeni 2.6-8: Hristos Isus, care, fiind în chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine Însuşi, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor. Şi, la înfăţişare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, şi chiar moarte de cruce.

1. Timotei 3.16: Şi cu adevărat, mare este taina evlaviei: Dumnezeu S-a arătat în carne.

Unitatea dintre natura dumnezeiască şi natura omenească

Domnul nu a luat simplu un trup omenesc ca pe o învelitoare şi a lăsat Duhul Lui dumnezeiesc să locuiască în ea – aceasta este rătăcirea apollinarianismului. În realitate s-a unit tot ce este în El ca Persoană dumnezeiască cu tot ce constituie un om. Să devină Om era o smerire de sine de neînţeles, căci natura dumnezeiască şi natura omenească vor fi unite pentru totdeauna. Domnul a trăit în lumea aceasta ca Om şi ca Om Şi-a dat viaţa în moarte, şi ca Om El a intrat în starea intermediară (în care sufletul şi duhul Său au fost despărţite pentru un timp de trupul Său). Dar chiar şi în moarte El era încă Om: „Tu nu vei lăsa sufletul Meu în Locuinţa morţilor, nici nu vei da pe Sfântul Tău să vadă putrezirea” (Faptele apostolilor 2.27). Când El a înviat, El a luat din nou trupul Său şi într-o stare glorificată S-a înălţat la dreapta lui Dumnezeu (1. Timotei 3.16b) – şi El va rămâne Om în toată veşnicia!

Un Om fără păcat

Când Sfânta Scriptură vorbeşte despre natura omenească a lui Hristos, atunci Ea veghează foarte atent ca să nu se creeze impresia că El a avut parte de natura păcătoasă căzută, pe care o avem noi oamenii. Aşa se spune de exemplu în Evrei 2.14: „Deci, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, şi El, în acelaşi fel, a luat parte la ele.” Aceasta înseamnă: „Deoarece” oamenii „sunt părtaşi sângelui şi cărnii” (adică, deoarece ei au parte de natura omenească, care cuprinde trei părţi: un duh omenesc, un suflet omenesc şi un corp omenesc), la fel şi Hristos „în acelaşi fel a luat parte la ele”. Cu alte cuvinte: El a devenit Om adevărat. Însă când Duhul Sfânt vorbeşte despre natura omenească a lui Hristos, El foloseşte un alt cuvânt decât acela cu care El descrie natura noastră omenească. „Copiii”, spune scriitorul, „sunt părtaşi sângelui şi cărnii”. Cuvântul grecesc koinoneo, care este tradus prin „a fi părtaş”, se referă la aceeaşi parte comună la existenţa ca om. Aceasta este valabil pentru toţi oamenii, căci noi toţi avem parte deplină la natura umană – până într-acolo că noi toţi avem parte de natura păcătoasă.

Când însă versetul vorbeşte despre întruparea ca Om al lui Hristos, scriitorul foloseşte un alt cuvânt grecesc. El spune, Domnul „a luat parte” (metecho) la natura umană. Cuvântul acesta arată spre luarea parte la ceva, fără să specifice în ce măsură are loc această participare, şi prin aceasta arată spre următoarea realitate: când Hristos a devenit Om, natura Sa omenească nu a mers aşa de departe, că El a luat parte la natura omenească decăzută.

Şi în epistola către Evrei se spune despre natura omenească a Domnului, „în afară de păcat”:

  • Evrei 4.15: Nu avem un Mare Preot care să nu aibă milă cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în acelaşi fel, în afară de păcat.

Cuvântul „păcat” (la singular) este folosit în epistolele nou-testamentale deseori ca să arate spre natura păcătoasă veche, căzută. De aceea versetul acesta arată clar: Domnul nu a avut o natură omenească decăzută aşa cum au toţi urmaşii lui Adam decăzut (Psalmul 51.5).

Hristos în Vechiul Testament

Întruparea ca Om se diferenţiază drept urmare de theophania din Vechiul Testament. În cadrul acestor apariţii ale lui Dumnezeu, Hristos a luat înfăţişarea omenească şi a intrat în contact cu oamenii cu scopuri precise. Deseori Scriptura foloseşte titlul „înger”, ca să prezinte ceva (Geneza 16.7; 18.1-33; 32.24-32; Exodul 3.2; 4.24; 14.19; Iosua 5.13-15; Judecători6.11-24; 13.3-5,9-21; 1. Cronici 21.18-30, etc.). În aceste ocazii Domnul S-a arătat în înfăţişare omenească, însă atunci nu erau unite două naturi (dumnezeiască şi omenească), aşa cum este la întruparea Sa ca Om.


Tradus de la: Die Inkarnation Christi - Gott wird Mensch

Din Doctrinal Definitions, Surrey, BC, Kanada (Christian Truth Publishing) 12016, pag. 172–174.
Titlurile intermediare sunt introduse de SoundWords.

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen