Onoare şi recunoaştere după cea mai adâncă smerire
Filipeni 2.9-11

Willem Johannes Ouweneel

© Heijkoop-Verlag, Online începând de la: 07.10.2018, Actualizat: 07.10.2018

Versete călăuzitoare: Filipeni 2.9-11 (9) De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume, (10) ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de sub pământ, (11) şi orice limbă să mărturisească, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.“

Filipeni 2.9-11: De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.

Acesta a fost sfârşitul drumului Domnului Isus, dar nu sfârşitul. Crezi tu că Dumnezeu putea să-L lase acolo, în locul cel mai de jos, unde Domnul Isus Însuşi a trebuit să spună: »M-ai adus în ţărâna morţii« (Psalmul 22.15 „Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii; şi m-ai adus în ţărâna morţii.“)? Crezi tu că Dumnezeu putea să-L lase în mormânt, după ce El a stat acolo trei zile? Imposibil! Nu ar fi zis Dumnezeu prin aceasta că Domnul Isus a meritat crucea şi moartea, şi că lucrarea Sa pe cruce a fost insuficientă? Dacă Dumnezeu a fost drept – şi Dumnezeu este drept -, atunci ar fi trebuit să-Şi arate dreptatea, înviindu-L pe Domnul Isus dintre cei morţi, şi El a făcut aceasta. »De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult (da, cine se coboară, acela va fi înălţat!) şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume« (Filipeni 2.9 „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume,“). Numele este în Scriptură expresia fiinţei unei persoane. Dumnezeu a exprimat în Numele pe care l-a dat lui Hristos, ce a găsit în El şi prin aceasta I-a dat totodată autoritate peste toate. Acest Om, care a fost acolo în cele mai adânci adâncimi, înconjurat de lumea vrăjmaşă, de un popor fără Dumnezeu, de satana şi îngerii lui, care credeau că vor avea victorie asupra Lui, acest Om este înălţat peste toate. Înălţat peste lume şi peste popoarele care L-au pironit pe cruce; înălţat peste satana, căci acum stăpânitorul lumii a fost aruncat afară (Ioan 12.31 „Acum este judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.“); înălţat peste ceruri şi peste pământ, peste toate fiinţele create. De ce? Pentru că S-a coborât atât de mult, Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult. Chiar şi aici este o învăţătură practică pentru noi. Dacă este în noi acest fel de a gândi, atunci noi nu vom suferi numai cu El, ci vom fi şi proslăviţi împreună cu El (Romani 8.17 „Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă, în adevăr, suferim împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El.“). Dacă vom persevera, atunci vom stăpâni împreună cu El (2 Timotei 2.12 „dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună; dacă Îl tăgăduim, şi El ne va tăgădui;“). Dar mai întâi vine răbdarea şi suferinţa; Scriptura este foarte clară în privinţa aceasta. Cu cât este mai mult în noi acest fel de a gândi, care a fost şi în El, cu cât am cunoscut mai mult locul de coborâre, cu atât mai mult vom cunoaşte locul de înălţare împreună cu Domnul Isus.

El, Cel care a cunoscut cele mai mari adâncimi, a fost înălţat pe cele mai înalte înălţimi. Dumnezeu I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele Isus să se plece orice genunchi. Numele Isus este numele Omului dispreţuit, înjosit, de pe pământ. Aici nu stă: Hristos (acesta este titlul pe care Dumnezeu I l-a dat ca Împăratul uns peste Sion; Psalmul 2.6 „„Şi Eu am uns pe Împăratul Meu peste Sion, muntele sfinţeniei Mele“.“), ci: Isus. Şi totuşi: acest Nume de înjosire este totodată un nume care exprimă dumnezeirea Lui sublimă. Înainte ca Domnul Isus să se nască, îngerul a zis lui Iosif: »Să-I pui Numele Isus; pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale« (Matei 1.21 „Şi ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus; pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale“.“). El va mântui pe poporul Lui, acesta este poporul lui Iehova. Isus înseamnă: Iehova este Mântuitorul (sau, Salvatorul). Iehova Însuşi a venit la poporul Său: »Dumnezeu cu noi«, Emanuel (Isaia 7.14 „De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel.“). Dumnezeu a venit la poporul Său, ca să-l mântuiască de păcatele lui. Iehova, Mântuitorul poporului Său, a luat loc în mijlocul poporului ca Isus din Nazaret cel înjosit şi dispreţuit. Însă în acelaşi Nume Isus se va pleca orice genunchi. Genunchii se vor pleca înaintea Lui nu numai pentru că El este Hristosul, oricât de adevărat este aceasta, adică pentru că El a fost uns de Dumnezeu ca Împărat peste Sion (Psalmul 2.6 „„Şi Eu am uns pe Împăratul Meu peste Sion, muntele sfinţeniei Mele“.“). Genunchii se vor pleca înaintea Lui şi din cauza a ceea ce a fost El ca Isus, ca Om înjosit, al cărui fel de a gândi a fost aşa de desăvârşit, că în cele din urmă a mers la moarte pe cruce. Acesta a fost Isus. În acest Nume, care spune totodată că El este Dumnezeu (căci dacă nu ar fi fost Dumnezeu, nu ar fi putut să se coboare atât de mult), se vor pleca toţi genunchii. Cât de minunate sunt cuvintele prorocului Isaia în acest context. În Isaia 42.8 „Eu sunt Domnul; acesta este Numele Meu, şi nu voi da altuia gloria Mea, nici lauda Mea chipurilor cioplite“.“ Dumnezeu spune poporului Său: »Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea nu o voi da altuia« (compară Isaia 48.11 „Pentru Mine, pentru Mine voi lucra; căci cum să fie profanat Numele Meu? Şi nu voi da altuia gloria Mea“.“). Însă aici ce contradicţie aparentă! Aici Dumnezeu dă onoarea lui unui »altuia«. Aici este Dumnezeu, Cel care se numeşte pe Sine Însuşi Mântuitorul cel veşnic (Isaia 43.11 „Eu, Eu sunt Domnul şi în afară de Mine nu este Salvator.“), şi El dă slava lui Aceluia care se numeşte »Domnul este Mântuitorul«, adică Isus. Cum poate să aibă loc aceasta? Căci acest Isus din Nazaret, pe care noi L-am desconsiderat, căci El nu avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile (Isaia 53.2,3 (2) ✡ Pentru că El a crescut înaintea Lui ca o odraslă fragedă şi ca o rădăcină dintr-un pământ uscat. Nu avea nici frumuseţe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfăţişare ca să-L dorim. (3) El era dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerilor şi obişnuit cu suferinţa şi ca unul de care îţi ascunzi faţa; era dispreţuit şi noi nu L-am preţuit.“), este Dumnezeu Însuşi: Dumnezeu descoperit în carne (1 Timotei 3.16 „Şi cu adevărat, mare este taina evlaviei: „Dumnezeu S-a arătat în carne, a fost îndreptăţit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între naţiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie“.“). Dumnezeu cu noi. În Isaia 45.21–23 (21) Spuneţi şi aduceţi-i aproape; da, să se sfătuiască unii cu alţii. Cine a arătat aceasta din vechime? Cine a spus-o de demult? Nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu în afară de Mine: un Dumnezeu drept şi un Salvator; nu este altul în afară de Mine. (22) Priviţi la Mine şi veţi fi salvaţi, toate marginile pământului! Pentru că Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul. (23) Pe Mine Însumi am jurat, cuvântul a ieşit din gura Mea în dreptate şi nu se va întoarce: orice genunchi se va pleca înaintea Mea, orice limbă va jura pe Mine.“ Dumnezeu spune: orice genunchi se va pleca înaintea Mea, singurul Dumnezeu care există. Vedem aici un Om, înălţat de Dumnezeu şi proslăvit peste toate lucrurile, pentru care Dumnezeu cere tuturor oamenilor, tuturor îngerilor, diavolului şi demonilor lui ca să-şi plece genunchii înaintea Lui. Cum este posibil aşa ceva? Pentru că acest Om este Însuşi Dumnezeu, Dumnezeu Fiul, care este în sânul Tatălui, şi totodată – ce taină mare! - ca Om a fost proslăvit de Trinitate peste toată creaţiunea.

El va primi onoarea de la cei ce sunt în ceruri, aceştia sunt cei credincioşi, care acum sunt în Paradis, şi îngerii care înconjoară tronul lui Dumnezeu. Toţi Îi aduc închinare, Celui înălţat de Dumnezeu, şi o vor face în veşnicie. Şi toţi care sunt pe pământ îşi vor pleca genunchii. Probabil în această sală este un necredincios care zice: cât de mult exageraţi voi cu privire la Unul care a murit acum două mii de ani! Însă îţi spun: tu îţi vei pleca genunchii înaintea lui Isus din Nazaret! Dacă în seara aceasta te vei întoarce la Dumnezeu şi vei primi pe Domnul Isus ca Mântuitor al tău, atunci vei putea de bună voie să-ţi pleci genunchii înaintea Lui. Dacă nu vei face aceasta, va veni un timp când va trebui să-ţi pleci genunchii înaintea Lui. Dacă vei trăi momentul când Domnul Isus va reveni, atunci îţi vei pleca genunchii aici pe pământ înaintea Lui. Atunci duşmanii Domnului vor părăsi castelele lor şi vor cădea tremurând înaintea Lui (Mica 7.17 „Vor linge ţărâna ca şarpele; ca târâtoarele pământului vor ieşi tremurând din locurile lor închise. Se vor întoarce cu frică la Domnul Dumnezeul nostru; şi se vor înspăimânta din cauza Ta.“). Vor veni străinii şi linguşindu-se I se vor supune (Psalmul 18.44,45; 66.3; 81.15 (18:44) Îndată ce au auzit cu urechea lor, m-au ascultat; fiii străinului mi se supun linguşindu-mă. (18:45) Fiii străinului şi-au pierdut inima şi au ieşit tremurând din locurile lor ascunse.“ „(66:3) Spuneţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşătoare sunt lucrările Tale! Din cauza mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.“ „(81:15) Cei care-L urăsc pe Domnul I s-ar supune; şi timpul lor ar ţine pentru totdeauna.“). Cu linguşeală, da, dar vor fi constrânşi să îngenunche înaintea Lui, chiar şi împăraţii (Psalmul 72.10,11 (10) Împăraţii Tarsisului şi ai insulelor vor aduce daruri, împăraţii din Seba şi Saba vor prezenta tribut. (11) Da, toţi împăraţii se vor pleca înaintea lui, toate naţiunile îi vor sluji.“). În al treilea rând este vorba aici de cei ce sunt sub pământ; textual se spune aici: subpământenii, aceştia sunt locuitorii din împărăţia morţilor. Sutele de oameni care intră acum nemântuiţi în veşnicie, vor fi în locul de plâns şi scrâşnirea dinţilor. Va veni un timp când şi ei îşi vor pleca genunchii, când vor deschide ochii la învierea celor nedrepţi. Atunci vor sta înaintea marelui tron alb. Şi pe cine vor vedea ei şezând acolo? Pe Isus din Nazaret! Căci toată judeca I-a fost dată de Tatăl (Ioan 5.22,27 „Pentru că Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului,“ „Şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiu al Omului.“; Faptele apostolilor 17.31 „pentru că a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor dovadă prin aceea că L-a înviat dintre morţi“.“). Vor vedea şezând acolo pe Isus din Nazaret cel dispreţuit, şi în numele Acestui Isus vor trebui să-şi plece genunchii. Vrei să aparţii acestor oameni, tu, suflete nemântuit, care în această seară eşti aici? Nu vrei ca acum să-ţi pleci genunchii înaintea lui Dumnezeu şi să-ţi mărturiseşti păcatele şi să spui că şi tu ai nevoie de acest Isus, de acest Isus cel dispreţuit, ca să devii mântuit? Atunci îţi vei pleca de bună voie genunchii înaintea Lui şi vei mulţumi Aceluia care este cel mai de preţ pentru noi, şi Căruia noi am fost cel mai de preţ.

Însă noi ne vom pleca genunchii înaintea Lui nu numai pentru că El este Dumnezeu, nu numai pentru că este Iehova, Mântuitorul şi Judecătorul, ci aici este şi acest al doilea gând (Filipeni 2.11 „şi orice limbă să mărturisească, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.“): Dumnezeu vrea ca orice limbă să mărturisească odată că Isus Hristos este Domnul. Dumnezeu L-a făcut Domn şi Hristos, spune Petru poporului în Faptele apostolilor 2.36 „Să ştie deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut şi Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care voi L-aţi răstignit“.“. Domn şi Hristos. Aceasta nu este »Domn« cu sensul de Iehova, căci Isus nu a fost făcut Iehova. El este din veşnicie Iehova. Dar El ca Om a fost făcut de Dumnezeu Domn peste toate lucrurile. Toate lucrurile care sunt în cer şi pe pământ au fost puse sub picioarele Lui. Aceasta este hotărârea lui Dumnezeu (Efeseni 1.9,10 (9) făcându-ne cunoscut taina voii Sale, după buna Sa plăcere pe care Şi-a propus-o în Sine Însuşi, (10) pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să adune din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ;“). Dumnezeu L-a făcut Domn şi Hristos (Faptele apostolilor 2.36 „Să ştie deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut şi Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care voi L-aţi răstignit“.“). Nu numai înaintea lui Dumnezeu Fiul, ci şi înaintea omului Isus Hristos se va pleca orice genunchi şi orice limbă va trebui să mărturisească că El este Domnul. Dacă eşti un credincios, atunci poţi deja acum în fiecare zi să-L mărturiseşti ca Domn al tău şi să mergi pe drumul tău împreună cu El. Dacă eşti încă un necredincios, atunci va veni un timp când limba ta va trebui să mărturisească că El este Domnul, Domn peste toate lucrurile, şi Domn peste tine. Atunci Dumnezeu, Tatăl, va ajunge cu tine la ţinta Sa şi Îşi va primi onoarea de la tine, tu, cel care acum nu vrei să dai onoare lui Dumnezeu. Dumnezeu va fi totdeauna proslăvit în om, dacă nu prin mântuire, atunci prin judecată (compară cu Romani 3.4,5 (4) Nicidecum! Ci Dumnezeu să fie adevărat şi orice om, mincinos, după cum este scris: „Ca să fii îndreptăţit în cuvintele Tale şi să învingi când vei fi în judecată“. (5) Dar, dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce vom spune? Este nedrept Dumnezeu care Îşi revarsă mânia? Vorbesc ca un om.“).


Tradus de la: Ehre und Anerkennung nach tiefster Erniedrigung

Din Christus unser Leben. Die Briefe an die Philipper und Kolosser, pag. 48–52
Heijkoop-Verlag

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Isus Hristos (48)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen