Inima unui cercetaş

Rainer Imming

© SoundWords, online seit: 06.02.2019, aktualisiert: 06.02.2019

Introducere

Să cunoşti semnul timpului, să interpretezi corect „norii şi vântul”, să găseşti pentru tine şi pentru alţii un drum spre un ţel bun – pentru aceasta sunt folosiţi cercetaşi. Cine cunoaşte pe Karl May ştie cât de importanţi sunt cercetaşii. Dar nu numai la Karl May, ci şi în Cuvântul lui Dumnezeu misiunea lor este tratată ca temă. Domnul Isus Hristos spune în Matei 16.2,3: „Când se face seară, voi spuneţi: «Timp bun, pentru că cerul este roşu»; şi dimineaţa: «Furtună astăzi, pentru că cerul este roşu-întunecat»; înfăţişarea cerului ştiţi să o deosebiţi, dar semnele timpurilor nu le puteţi deosebi?” Şi în Vechiul Testament este vorba despre oameni, „care ştiau să deosebească timpurile, ca să ştie ce trebuia să facă Israel” (1 Cronici 12.32).

Certitudine

Cercetaşii sunt trimişi, deoarece o situaţie nu poate fi evaluată corect şi este nevoie de mai multă informaţie. În locul incertitudinii trebuie să aibă loc certitudinea. În acest sens David a trimis cercetaşi, ca să primească certitudine despre comportarea şi planurile lui Saul şi a soldaţilor lui (1 Samuel 26.4).

Responsabilitate - nechibzuinţă

Este clar, că prin aceasta cercetaşii au o mare responsabilitate. Aceia, care i-au trimis, vor lua o hotărâre pe baza relatării lor. Dacă cercetaşii evaluează fals ceea ce ei văd şi află, aceasta poate avea urmări fatale pentru mulţi alţii. Cercetaşii, pe care Iosua i-a trimis la cetatea Ai gândeau că misiunea care stătea înaintea lor era simplă şi uşor de biruit (Iosua 7.3). Rezultatul acestei atitudini uşuratice a fost o înfrângere grea.

Responsabilitate – încredere în Dumnezeu

Nu cu mult timp înainte, aşa cum este cunoscut, Iosua a trimis doi cercetaşi la Ierihon. La îndeplinirea misiunii lor şi ei au ajuns în mare pericol (despre care în cazul cercetaşilor din Ai nu se relatează, indiferent din ce motive). Relatarea lor în urma cercetării nu este marcată de uşurătate, ci de încredere în Dumnezeu: „Domnul a dat în mâinile noastre toată ţara” (Iosua 2.24). Şi, cu încredere în acest Dumnezeu, Iosua a luat o hotărâre şi ei au biruit zidurile Ierihonului.

Perspective

Aceşti doi cercetaşi au fost una în relatarea lor despre Ierihon. Desigur aceasta a fost bine pentru Iosua, care i-a trimis. Că nu întotdeauna trebuie să fie aşa, Iosua însuşi a trăit odată aşa ceva. El făcea parte din cei doisprezece cercetaşi, pe care Moise i-a trimis din pustie în ţara făgăduită, conform misiunii date de Dumnezeu (Numeri 13 şi 14). Toţi cei doisprezece cercetaşi au văzut aceleaşi lucruri, atât bogăţia cât şi pericolele ţării. Zece dintre ei au pus pe prim plan în relatarea lor pericolele , doi – Iosua şi Caleb – au pus pe prim plan bogăţia şi încrederea în făgăduinţa dată de Dumnezeu. Destinatarii acestor relatări au reacţionat – exprimat foarte modern – cu „bad news” [„veşti proaste”]. Ei au vrut chiar să omoare cu pietre pe ceilalţi doi cercetaşi ai „good news” [„veşti bune”] (Numeri 14.10).

Inima unui cercetaş

Privind în urmă la aceste zile, Iosua spune mai târziu: „Am adus informaţii aşa cum erau în inima mea” (Iosua 14.7). – Mă întreb: Cum stau lucrurile cu inima mea, dacă mă gândesc în ce lume trăim? Din ce perspectivă relatez eu ceea ce văd? Este nechibzuinţă sau încredere în Dumnezeu? Pun pe prim plan pericolele sau făgăduinţele lui Dumnezeu? Mă gândesc ce efect vor avea cuvintele mele asupra celorlalţi, dacă ele produc încredere sau deznădejde?

„Voi sta de strajă şi mă voi aşeza în turn şi voi căuta să văd ce-mi va zice [Domnul] … Şi Domnul mi-a răspuns şi a zis: … cel drept va trăi prin credinţa lui” (Habacuc 2.1-4).


Tradus de la: Das Herz eines Kundschafters

Traducere: Ion Simionescu

Weitere Artikel in der Kategorie Seelsorge (61)


Hinweis der Redaktion:

Die SoundWords-Redaktion ist für die Veröffentlichung des obenstehenden Artikels verantwortlich. Sie ist dadurch nicht notwendigerweise mit allen geäußerten Gedanken des Autors einverstanden (ausgenommen natürlich Artikel der Redaktion) noch möchte sie auf alle Gedanken und Praktiken verweisen, die der Autor an anderer Stelle vertritt. „Prüfet aber alles, das Gute haltet fest“ (1Thes 5,21). – Siehe auch „In eigener Sache ...