Nașterea Domnului în octombrie
... în ce anotimp a venit în realitate Domnul Isus în lumea aceasta?

Willem Johannes Ouweneel

© SoundWords, Online începând de la: 26.09.2018, Actualizat: 26.09.2018

Nașterea Domnului în octombrie

Titlul acestui articol sună probabil ciudat; oricine știe că Domnul Isus S-a născut la 25 decembrie, nu? Dar aceasta nu este chiar așa de la sine înțeles. În orice caz Biblia nu spune așa ceva. Este chiar foarte improbabil, ca Hristos să Se fi născut la 25 decembrie, dacă ne gândim numai la faptul, că în noaptea în care El S-a născut oile erau încă afară pe câmp (Luca 2.8 „Şi în ţinutul acela erau păstori, stând în câmp şi făcând de strajă, noaptea, la turma lor.“). Știm că în vechiul Israel oile erau ținute în staul din noiembrie și până în martie. În afară de aceasta, iarna nu este un anotimp potrivit pentru un recensământ al populației, așa cum a făcut cezarul August (Luca 2.1 „Dar a fost că, în zilele acelea, a ieşit un decret de la Cezar August, ca să se facă un recensământ pe tot pământul locuit.“). Sunt cunoscute indicii, că astfel de recensăminte au fost făcute în Israel cu preferință, când cei mai mulți bărbați erau în Ierusalim cu ocazia uneia din cele trei pelerinaje de sărbătoare: sărbătoarea de paște, sărbătoarea rusaliilor și sărbătoarea corturilor.

Singurul motiv real, pentru care nașterea Domnului se sărbătorește la 25 decembrie – și aceasta abia începând din secolul 4 după Hristos – este, că aproximativ în jurul acestei date se țineau sărbătorile de iarnă păgâne, așa cum era în Roma Natalis Invicti (solis) ([Re-] nașterea [soarelui] invincibil: lungirea din nou a zilelor, după zilele scurte ale anului). Această dată a fost pusă în legătură și cu nașterea zeiței egiptene Isis, cu sărbătoarea păgână a lunii și cu divinitatea indo-iraniană Mithras. Până astăzi tot felul de obiceiuri de crăciun arată spre originea păgână a acestei sărbători.

Sărbătoarea corturilor

S-ar putea numi o  altă dată din timpul anului, care ar putea fi mai degrabă definită ca timpul nașterii lui Isus? Da, noi vrem să luăm seama la următoarele puncte:

Preotul Zaharia slujea în Templu corespunzător cetei lui; aceasta era ceata lui Abia (Luca 1.5 „Era în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata lui Abia, şi soţia lui era dintre fiicele lui Aaron, şi numele ei era Elisabeta.“). După 1 Cronici 24.10 „al şaptelea pentru Hacoţ, al optulea pentru Abiia;“ aceasta era ceata a opta din cele douăzeci și patru de cete de preoți. Toate aceste cete ajungeau la rând într-un an să slujească în Templu: deci fiecare ceată ceva mai mult de două săptămâni. Anul de slujire divină începe cu luna de primăvară, să spunem aproximativ 1 Aprilie. Aceasta înseamnă că Zaharia era gata cu slujba sa ca preot la sfârșitul lui iulie. Conceperea lui Ioan Botezătorul a avut loc prin urmare cândva la începutul lunii august (Luca 1.23-24 (23) Şi a fost că, după ce s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă. (24) Şi, după aceste zile, Elisabeta, soţia lui, a rămas însărcinată şi s-a ascuns cinci luni, spunând:“) și conceperea lui Isus a avut loc cinci până la șase luni mai târziu (Luca 1.26 „Şi, în luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de la Dumnezeu într-o cetate a Galileii, al cărei nume era Nazaret,“), să zicem la jumătatea lunii ianuarie. Nouă luni mai târziu a fost născut Isus, să zicem la jumătatea lunii octombrie. Aceasta cade aproximativ în timpul sărbătorii corturilor (în ebraică: soekkot; singular: soekkah = „colibă din ramuri de copac”). Dacă aceasta este adevărat, aceasta ne va ajuta să înțelegem, de ce tocmai atunci a avut loc recensământul populației și de ce ținutul din jurul Ierusalimului era așa de plin; hanul din Betleem, care era la o depărtare de numai zece kilometri de Ierusalim, era supraaglomerat. Sărbătoarea corturilor era cea mai potrivită dintre cele trei sărbători de pelerinaj, ca să se organizeze un recensământ al populației, deoarece atunci întreaga recoltă era adunată și oamenii nu mai erau legați de munca câmpului.

Venit într-un han

Dacă Domnul Isus a fost realmente născut în timpul sărbătorii corturilor, atunci Ioan 1.14 „Şi Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr;“ apare într-o lumină foarte deosebită: »Cuvântul S-a făcut carne și a locuit printre noi, și noi am privit gloria Lui.« - „A locui” aici este literalmente „a locui într-un cort” (în greacă: skènè); în Hristos a venit „cortul” lui Dumnezeu pe pământ, în care locuiește „gloria” (în ebraică: kavod sau sj’echinah) lui Dumnezeu. „Cort” poate însemna și „colibă (din ramuri de copac)”; cuvântul grecesc pentru „sărbătoarea corturilor” din Ioan 7.2 „Şi Corturile, sărbătoarea iudeilor, era aproape.“ este skènopègia, aceasta înseamnă realmente: „așezare de corturi”. Când Petru a vrut să construiască trei colibe pe muntele transfigurării (Matei 17.4 „Şi Petru, răspunzând, I-a spus lui Isus: „Doamne, este bine ca noi să fim aici; dacă vrei, să facem aici trei corturi: pentru Tine unul şi pentru Moise unul şi unul pentru Ilie“.“), el s-a referit fără îndoială la colibe din ramuri de copac; căci de unde ar fi putut el să ia pânză pentru cort? Când el a văzut pe Fiul Omului venind în „demnitatea Sa regală” (Matei 16.28), el a crezut că a început împărăția mesianică, ceea ce ar fi însemnat marea împlinire a sărbătorii corturilor.

Dacă ne gândim că Israel în timpul călătoriei prin pustie a călătorit în corturi, este deosebit de important să ne gândim că și Domnul, Dumnezeu, vorbind simbolic, a locuit la poporul Său într-un cort, Cortul întâlnirii. În limba engleză sărbătoarea corturilor se traduce prin: Feast of Tabernacles. Cuvântul grecesc pentru tabernacle este skènè (Evrei 8.2,5; 9.2,3,6,8,11,21; 13.10 (8:2) slujitor al locurilor sfinte şi al adevăratului cort, pe care l-a ridicat Domnul, şi nu omul.“ „(8:5) (care slujesc imaginii şi umbrei celor cereşti, după cum i s-a poruncit lui Moise, când urma să ridice cortul; pentru că: „Vezi“, zice, „să faci toate după modelul care ţi-a fost arătat pe munte“),“ „(9:2) Pentru că a fost ridicat un cort, cel dintâi, care se numeşte Sfânta, în care erau şi sfeşnicul şi masa şi punerea înainte a pâinilor; (9:3) iar după perdeaua a doua, un cort care se numeşte Sfânta sfintelor,“ „(9:6) Iar acestea fiind rânduite astfel, preoţii intră întotdeauna în primul cort, împlinind slujbele;“ „(9:8) Duhul Sfânt arătând aceasta: calea locurilor sfinte nu era încă arătată, atât timp cât exista întâiul cort,“ „(9:11) Dar Hristos, venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, prin cortul mai mare şi mai desăvârşit, nefăcut de mână (adică nu din această creaţie),“ „(9:21) Şi a stropit în acelaşi fel, cu sânge, şi cortul şi toate vasele slujirii;“ „(13:10) Noi avem un altar de la care n-au dreptul să mănânce cei care slujesc în cort;“; compară și cu »cortul [skènè] mărturiei; Faptele apostolilor 7.44 „Părinţii noştri aveau cortul mărturiei în pustiu, după cum a poruncit Cel care i-a vorbit lui Moise, ca să-l facă după modelul pe care-l văzuse;“). Acesta este, așa cum am spus, cuvântul normal pentru „cort”, dar și pentru „corturi din ramuri de copac”, în care locuia Israel în timpul sărbătorii corturilor. Cu alte cuvinte, Ioan 1.14 „Şi Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr;“ ne relatează că Hristos a locuit printre noi ca într-un cort, un tabernaclu, un soekkah, așa cum a locuit Dumnezeu la poporul Său în timpul călătoriei prin pustie.

Aceasta ne amintește de Amos 9.11: »În ziua aceea, voi ridica locașul (soekkah) cel căzut al lui David«; în citatul din Faptele apostolilor 15.16 „«După acestea Mă voi întoarce şi voi zidi din nou cortul cel căzut al lui David şi voi zidi din nou ruinele lui şi-l voi întări,“ stă: »cortul (skènè) lui David«. Dacă este adevărat, că Hristos S-a născut în timpul sărbătorii corturilor, atunci Ioan 1,14 este ceva foarte deosebit: în El a locuit Dumnezeu Însuși ca într-un soekkah printre noi. Totodată aceasta arată mai dinainte spre împlinire, când Dumnezeu Își va întinde soekkah peste ai Săi; da, despre pământul nou se spune: »... soekkah lui Dumnezeu este cu oamenii și El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Său, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei« (Apocalipsa 7.15; 21.3 (7:15) Pentru aceasta sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în templul Său; şi Acela care şade pe tron Îşi va întinde cortul peste ei.“ „(21:3) Şi am auzit din cer un glas puternic, spunând: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Său, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei, Dumnezeul lor.“; în ambele cazuri în greacă stă cuvântul skènè). Deja în timpul călătoriei prin pustie Domnul a fost așa de „solidar” cu poporul Său, că El Însuși a locuit la ei asemenea unui soekkah, în înfățișarea vizibilă a stâlpului de nor și a stâlpului de foc. În Împărăția păcii această situație va avea loc din nou într-un mod deosebit: »Și Domnul va crea peste orice locuință a muntelui Sion și peste adunările lui un nor și un fum ziua, și strălucirea unei flăcări de foc noaptea; pentru că peste toată gloria va fi un acoperământ. Și ziua va fi o colibă (o colibă din ramuri de copac [soekkah]) pentru umbră împotriva căldurii și ca refugiu și ca loc de ascuns împotriva vijeliei și a ploii« (Isaia 4.5,6 (5) Şi Domnul va crea peste orice locuinţă a muntelui Sion şi peste adunările lui un nor şi un fum ziua, şi strălucirea unei flăcări de foc noaptea; pentru că peste toată gloria va fi un acoperământ. (6) Şi ziua va fi o colibă pentru umbră împotriva căldurii şi ca refugiu şi ca loc de ascuns împotriva vijeliei şi a ploii.“).

Bucurie mare

Încă o mică completare. Între timpurile festive ale lui Israel, sărbătoarea corturilor este o sărbătoare deosebit de veselă cu muzică, dans, vinuri și mâncăruri alese (compară cu Isaia 25.6 „✡ Şi Domnul oştirilor va face pe muntele acesta tuturor popoarelor un ospăţ cu mâncăruri grase, un ospăţ cu vinuri vechi, cu mâncăruri grase, pline de măduvă, cu vinuri vechi, bine limpezite.“); este cu adevărat z’man simchatènoe, așa cum se spune în ebraică: „timpul bucuriei noastre”. Domnul a poruncit: »Să vă bucurați șapte zile înaintea Domnului Dumnezeului vostru« (Leviticul 23.40 „Şi, în ziua întâi, să vă luaţi rod din pomii frumoşi, ramuri de palmier şi crengi de copaci stufoşi şi sălcii de pârâu; şi să vă bucuraţi şapte zile înaintea Domnului Dumnezeului vostru.“; și alte locuri Deuteronomul 16.13-15 (13) Să ţii sărbătoarea Corturilor şapte zile, când vei fi adunat roadele din aria ta şi din teascul tău. (14) Şi să te bucuri la sărbătoarea ta, tu şi fiul tău şi fiica ta şi robul tău şi roaba ta şi levitul şi străinul şi orfanul şi văduva, care sunt înăuntrul porţilor tale. (15) Şapte zile să ţii sărbătoarea pentru Domnul Dumnezeul tău în locul pe care-l va alege Domnul; pentru că Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în tot venitul tău şi în tot lucrul mâinilor tale; şi să ai bucurie deplină.“; Neemia 8.18 „Şi zi de zi, din ziua întâi până în ziua de pe urmă, a citit în cartea legii lui Dumnezeu. Şi au ţinut sărbătoarea şapte zile; şi a opta zi a fost o adunare de sărbătoare, după rânduială.“). Dacă Domnul Isus S-a născut cu adevărat în timpul sărbătorii corturilor, este ceva deosebit să auzim cuvintele îngerului: »Iată, vă aduc o veste bună, de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul; pentru că astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul« (Luca 2.10,11 (10) Şi îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi; pentru că, iată, vă aduc o veste bună, de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul; (11) pentru că astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul.“). Și despre magii din răsărit se relatează: »Și, când au văzut steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare« (Matei 2.10 „Şi, când au văzut steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare.“). Marea bucurie de la sărbătoarea corturilor nu este formată de nimeni altul, decât de Mesia Însuși. Așa cum magii s-au plecat înaintea lui Mesia născut de curând (Matei 2.11 „Şi, intrând în casă, au văzut Copilaşul cu Maria, mama Lui, şi, căzând la pământ, I s-au închinat; şi, deschizându-şi comorile, I-au adus daruri: aur şi tămâie şi smirnă.“), așa vor veni în curând toate popoarele, »să se închine Împăratului, Domnului oștirilor, și să țină sărbătoarea Corturilor« (Zaharia 14.16 „Şi va fi aşa: toţi câţi vor rămâne din toate naţiunile care au venit împotriva Ierusalimului se vor sui din an în an, ca să se închine Împăratului, Domnului oştirilor, şi să ţină sărbătoarea Corturilor.“).

 Acolo unde se sărbătorește crăciunul cu conștiința sinceră, liber de orice aspect păgân, eu cred că Domnul va suporta cu plăcere această „slăbiciune”. Aceasta în ciuda faptului, că pentru această sărbătoare nu există nici o bază biblică și, dacă are dreptul de a exista, este sărbătorită la o dată „greșită”. Nu este nimic condamnabil, dacă la 25 decembrie ne gândim în mod deosebit înapoi la nașterea lui Hristos – căci aceasta ar trebui de fapt s-o facem zilnic – și cu această ocazie organizăm întruniri. Dar nimeni să nu își închipuie că în privința aceasta este o poruncă de la Dumnezeu sau că o astfel de sărbătoare este deosebit de plăcută Domnului. Este mult ce El a admis din cauza „slăbiciunii cărnii noastre” (compară cu Romani 6.19 „Vorbesc omeneşte, din cauza slăbiciunii cărnii voastre. Pentru că, după cum aţi dat mădularele voastre în robie necurăţiei şi nelegiuirii, spre nelegiuire, tot aşa, acum daţi mădularele voastre în robie dreptăţii, spre sfinţire.“) – dacă noi nu ne închipuim că această sărbătoare are ceva a face cu timpurile de sărbătoare biblice.


Tradus de la: Weihnachten im Oktober

Din Bode, Ediäia 143, Nr. 12/2000
apărut în TABOR – Hilfen für den Glauben im Alltag 
www.cgb.ch

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Isus Hristos (48)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen