Versete călăuzitoare: Geneza 22.8 „Şi Avraam i-a zis: „Fiul meu, Dumnezeu Însuşi va îngriji de mielul pentru arderea de tot“. Şi mergeau amândoi împreună.“; Exodul 12.5 „Mielul vostru să fie fără cusur, parte bărbătească de un an; să-l luaţi dintre oi sau dintre capre.“; Isaia 53.7 „✡ El a fost asuprit şi El a fost chinuit, dar nu Şi-a deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund, aşa nu Şi-a deschis gura.“; Ioan 1.29 „A doua zi, el ·L-a văzut pe Isus venind la el şi ·a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!“; 1. Petru 1.18,19 „(18) ştiind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, aţi fost răscumpăraţi din felul vostru deşert de vieţuire moştenit de la părinţi, (19) ci cu sângele preţios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur şi fără pată;“; Apocalipsa 5.6 „Şi am văzut în mijlocul tronului şi al celor patru făpturi vii şi în mijlocul bătrânilor, un Miel stând ca înjunghiat, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise pe tot pământul:“
Zona din jurul Betleemului era ideală pentru creșterea oilor. Nu numai că existau pășuni bune, dar și nenumăratele peșteri de pe dealuri ofereau adăpost pentru păstori. De asemenea, exista o cerere crescută de oi în Ierusalimul din apropiere. Multe dintre oile din Betleem erau crescute pentru a servi ca animale de jertfă în Templu. În zilele de sărbătoare stabilite în calendarul iudaic, mii de iudei din tot Imperiul Roman veneau în cetatea lor sfântă pentru a aduce jertfe. Aceștia preferau să cumpere animalele din Ierusalim, decât să le transporte de departe. Conform legii, animalele de jertfă alese trebuiau să fie fără cusur (compară cu Exodul 12.5 „Mielul vostru să fie fără cusur, parte bărbătească de un an; să-l luaţi dintre oi sau dintre capre.“; Leviticul 22–23). Păstorii din zona Betleemului stăteau aproape de oile lor deosebite, pentru a le păzi.
Mielul lui Dumnezeu îndepărtează păcatul lumii
Ioan 1.29: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii”
În urmă cu aproximativ două mii de ani, un Miel deosebit S-a născut în Betleem. Isus S-a născut pentru a muri în Ierusalim ca Miel de jertfă. El S-a născut fără cusur și a fost supravegheat îndeaproape pentru a se asigura că este Mielul de jertfă desăvârșit. La timpul stabilit, acest Miel a fost adus la locul de jertfă de Dumnezeu Însuși - o jertfă pentru păcatele oamenilor, pe care El îi iubea. Ioan Botezătorul a proclamat că Isus era „Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii” (Ioan 1.29,36).
Mielul lui Dumnezeu a fost fără cusur
Exodul 12.5: Mielul vostru să fie fără cusur.
1. Petru 1.18.19: Ați fost răscumpărați... cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.
Nu exista niciun păcat în Mielul desăvârșit, pe care Dumnezeu L-a ales pentru jertfă. Biblia afirmă în mod clar că Domnul Isus Hristos era fără păcat: „El n-a făcut păcat ... n-a cunoscut păcat ... păcatul nu era în El” (1. Petru 2.22; 2. Corinteni 5.21 „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.“; 1. Ioan 3.5 „Şi ştiţi că El S-a arătat ca să înlăture păcatele noastre; şi în El nu este păcat.“). În timpul vieții pământești a Domnului nostru Isus, vocea Tatălui din cer s-a auzit de două ori când a spus despre Mielul Său fără pată: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3.17; 17.5). Tatăl a spus aceasta despre Fiul Său nu numai în ultimul an al slujbei publice a Domnului nostru (Matei 17.5 „Pe când vorbea el încă, iată, un nor luminos i-a umbrit; şi iată un glas din nor, spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea; de El să ascultaţi!““), ci și la botezul Său, înainte de a-Și începe slujba publică. Chiar înainte ca El să fi făcut minuni sau să fi ținut discursuri, Dumnezeu a declarat că Mielul Său era fără pată.
Să ne gândim la modul în care Domnul Isus a crescut ca băiat. El nu a trișat la jocuri sau la studiu. Nu a fost niciodată egoist cu jucăriile sau cu bunurile personale. El le-a spus întotdeauna părinților și învățătorilor Săi adevărul. Ca tânăr, El nu Și-a pierdut niciodată cumpătul în atelierul de tâmplărie al tatălui Său pământesc, pentru că uneltele erau „pierdute” sau lemnul era „rău”. Nu Și-a ridicat brațele în sus de indignare și nici nu Și-a ridicat vocea de frustrare. Când a crescut, gândurile Lui au fost întotdeauna curate. El Și-a onorat părinții. Cât de convinși suntem de păcatele noastre și de natura noastră păcătoasă, când ne gândim la Mielul fără pată al lui Dumnezeu.
Timp de aproximativ treizeci și trei de ani, Mielul lui Dumnezeu a fost ispitit zi și noapte în toate domeniile vieții umane, cu toate suferințele și ispitele sale, „cu excepția păcatului” (Evrei 4.15). Și apoi a venit acea zi memorabilă din istorie, când Mielul lui Dumnezeu „S-a oferit pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu” (Evrei 9.14), pentru a ne curăța de păcat. Așa cum Israelul din Vechiul Testament a fost răscumpărat din sclavia din Egipt prin sângele vărsat al mielului de Paște (Exodul 12), tot așa și noi am fost răscumpărați „cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată” (1. Petru 1.19).
Mielul lui Dumnezeu era mut
Isaia 53.7: El a fost asuprit și El a fost chinuit, dar nu Și-a deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere și ca o oaie mută înaintea celor care o tund, aşa nu Și-a deschis gura.
Când Domnul Isus a fost maltratat, El nu a amenințat cu răzbunarea (1. Petru 2.22,23 „(22) El, care „n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui“; (23) care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu ameninţa, ci Se încredinţa pe Sine Celui care judecă drept;“). El nu S-a revoltat și nici nu a cerut să fie ascultat atunci când a fost acuzat pe nedrept (compară cu Matei 26.62,63; 27.12-14 „(26:62) Şi marele preot, ridicându-se, I-a spus: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?“ (26:63) Dar Isus tăcea. Şi marele preot, răspunzând, I-a spus: „Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu“.“ „(27:12) Şi, când era acuzat de preoţii de seamă şi de bătrâni, nu răspundea nimic. (27:13) Atunci Pilat ·I-a spus: „Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta?“ (27:14) Şi El nu i-a răspuns nici măcar un singur cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult.“). Când a fost chinuit și asuprit, nu S-a plâns, nu Și-a exprimat nemulțumirea și nu a cerut o răzbunare imediată - deși ar fi avut puterea să facă aceasta în orice moment (compară cu Matei 26.53 „Sau gândeşti că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, şi să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?“). Cât de diferit a fost Domnul nostru de noi prin tăcerea Sa. Cât de des suntem adânciți în autocompătimire și dornici să ne justificăm, astfel încât este imposibil să ne ținem gura. Potrivit cu 1. Petru 2.19-23 „(19) Pentru că acesta este un har, dacă cineva, datorită conştiinţei faţă de Dumnezeu, îndură întristări, suferind pe nedrept. (20) Pentru că ce fală este dacă, păcătuind şi fiind pălmuiţi, veţi răbda? Dar dacă, făcând bine şi suferind, veţi răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu. (21) Pentru că la aceasta aţi fost chemaţi; pentru că şi Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcaţi pe urmele Lui: (22) El, care „n-a făcut păcat, nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui“; (23) care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu ameninţa, ci Se încredinţa pe Sine Celui care judecă drept;“, ar trebui să vorbim mai puțin, chiar și atunci când suntem tratați pe nedrept, pentru că suntem chemați să urmăm exemplul Domnului nostru (1. Petru 2.21 „Pentru că la aceasta aţi fost chemaţi; pentru că şi Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcaţi pe urmele Lui:“).
Profetul Isaia prezisese deja, cu șapte sute de ani înainte de venirea Sa, că Mielul lui Dumnezeu va fi mut. În Isaia 53, el Îl compară pe Mesia care va veni cu un „miel mut” (Isaia 53.7). Oile care sunt mute înaintea celor care le tund sau în drum spre sacrificare nu sunt conștiente de ceea ce le așteaptă. Dar nu și Mielul lui Dumnezeu. El era pe deplin conștient că în floarea vârstei va fi „șters de pe pământul celor vii” (Isaia 53.8). Și totuși, El a rămas mut ca un miel dus la tăiere și ca o oaie înaintea celor care o tund!
Dacă Îl comparăm pe Domnul Isus cu o oaie care urmează să fie tunsă, ideea principală este într-adevăr că amândoi sunt muți. Dar poate că există o altă linie de gândire care dă de gândit, și anume cea a tunderii. Domnul nostru a fost cu siguranță tuns pe drumul spre cruce de dragul nostru. El a renunțat în mod voluntar la „hainele” Sale cerești de glorie și măreție atunci când a venit pe pământ și a luat chip de om. În timpul slujbei Sale pământești, El a fost deposedat de onoarea care I se cuvenea de drept. Poporul Israel L-a dezonorat continuu prin faptul că nu L-a acceptat ca Mesia al lor, deși El a îndeplinit toate însușirile prezise pentru Mesia. Reproșurile lor au culminat cu acuzația că Hristos era în legământ cu diavolul!
Domnul nostru a îndurat tunsul demnității personale, mai ales în timpul procesului și al răstignirii Sale. A fost batjocorit și scuipat, disprețuit și tratat ca un „vierme” și nu ca un „om” (Psalmul 22.6). A fost dezbrăcat literalmente de hainele Sale, o rușine și o dezonoare deosebit de umilitoare în cultura vremii.
În cele din urmă, procesul de tundere a inclus propria Sa dreptate, atunci când Hristos a purtat păcatele noastre. Desigur, aceasta nu înseamnă că Domnul Isus nu mai era absolut drept în natura Sa. Însă, ca Înlocuitor al nostru pe cruce, El Însuși a luat asupra Sa păcatul nostru. Toată mânia lui Dumnezeu din cauza păcatului nostru a căzut asupra lui Hristos, ca și cum noi, cei nedrepți, am fi atârnat pe cruce. Pentru că Hristos a fost „tuns”, noi am fost „îmbrăcați” cu dreptate (2. Corinteni 5.21 „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.“). În cele din urmă, această tundere a inclus și viața firească a Domnului nostru Isus: El Și-a dat de bunăvoie viața pentru noi în moartea pe cruce (citește Filipeni 2.5-8 „(5) Pentru ca acest gând să fie în voi, care era şi în Hristos Isus: (6) care, fiind în chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu, (7) ci S-a golit pe Sine Însuşi, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor. (8) Şi, la înfăţişare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, şi chiar moarte de cruce.“)! Tăcerea dezinteresată a Mielului lui Dumnezeu în timpul tunderii contrastează puternic cu behăitul nostru constant.
Mielul lui Dumnezeu a fost jertfit
Geneza 22.8: Dumnezeu Însuși va îngriji de mielul pentru arderea-de-tot.
Moartea lui Hristos nu a fost un accident în istorie. Dacă privim lucrurile în mod natural, se pare că Isus din Nazaret S-a aflat doar în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Dacă ar fi rămas în Galileea! Dacă S-ar fi apărat singur! Dacă ar fi fugit atunci când s-a ivit ocazia! Dar, din perspectiva divină, totul a fost conform planului și la momentul potrivit (compară cu Faptele apostolilor 2.23 „pe Acesta, dat după planul hotărât şi preştiinţa lui Dumnezeu, voi, prin mâna celor nelegiuiţi, L-aţi răstignit şi L-aţi omorât,“).
Isus Hristos era Mielul lui Dumnezeu, care a fost condus la locul de sacrificiu. Cu mulți ani înainte, pe vremea lui Avraam, Dumnezeu alesese un miel anume pentru arderea-de-tot la momentul potrivit. (Citește relatarea din Geneza 22.) Acum, Dumnezeu avea Mielul Său foarte special pentru jertfa care a fost dată o dată pentru totdeauna pentru păcat. Hristos a fost împlinirea finală a promisiunii: „Dumnezeu Însuși va îngriji de mielul pentru arderea-de-tot” (Geneza 22.8).
Mielul lui Dumnezeu stă acum
Apocalipsa 5.6: Și am văzut în mijlocul tronului ... un Miel stând ca înjunghiat.
Deși în Evrei 1.3 și 10.12 „(1:3) care, fiind strălucirea gloriei Sale şi întipărirea Fiinţei Sale şi susţinând toate prin Cuvântul puterii Lui, după ce prin Sine Însuşi a făcut curăţirea de păcate, S-a aşezat la dreapta Măririi în cele înalte,“ „(10:12) dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,“ se spune că Domnul Isus a șezut la dreapta lui Dumnezeu, apostolul Ioan a văzut în viziunea sa „un Miel stând” (Apocalipsa 5.6). Aceasta nu este o contradicție în Biblie, ci mai degrabă un limbaj figurat care caută să transmită aceeași idee. (Nu uita că Domnul Isus nu este literalmente un miel.) Când în epistola către Evrei se spune că Hristos a șezut, înseamnă că jertfa lui Hristos a fost suficientă pentru păcatele noastre. Lucrarea Sa de jertfă ca Înlocuitor al nostru s-a încheiat! Problema păcatelor noastre este rezolvată, iar o altă jertfă de sânge nu este necesară. Preamărit fie Domnul! Viziunea mielului stând [în picioare] transmite același adevăr: Mielul lui Dumnezeu nu mai zace înjunghiat pe altar. După ce a fost înjunghiat o dată pentru totdeauna, el stă acum în picioare în triumful învierii.
Dacă citim Apocalipsa 5, avem o imagine a Mielului lui Dumnezeu care primește lauda și onoarea din partea tuturor. Mielul S-a născut în cetatea mică Betleem și va fi pentru totdeauna centrul atenției și al închinării. Este deja acum Mielul lui Dumnezeu centrul închinării noastre?
Tradus de la: Gottes Lamm
Titlul original: „God′s Lamb”
Quelle: www.growingchristians.org
Traducere: Ion Simionescu