Ale cui păcate le-a purtat Hristos?
Păcatele tuturor oamenilor sau numai păcatele celor credincioşi?

Autor necunoscut

© SoundWords, Online începând de la: 17.08.2019, Actualizat: 17.08.2019

Ale cui păcate le-a purtat Hristos? A purtat El păcatele tuturor oamenilor sau numai păcatele oamenilor care cred? Care este răspunsul? Probabil cineva gândeşte: Este aceasta cu adevărat important? Nu este aceasta iarăşi o temă doctrinară de controverse? – Nicidecum. Un răspuns fals la această întrebare ar însemna să anulezi necesitatea credinţei şi să faci zadarnică propovăduirea Evangheliei. Sunt deci credinţa şi propovăduirea Evangheliei ceva lipsit de importanţă? A purtat deci Domnul Isus păcatele „tuturor” sau numai ale „multora”? Ce învaţă Biblia?

Să se ţină seama de context

Dacă ne preocupăm cu această temă, vrem să fim foarte atenţi la felul în care Duhul lui Dumnezeu foloseşte cele două cuvinte „mulţi” şi „toţi”. Înţelesul corect al anumitor cuvinte îl putem pricepe numai atunci când ţinem seama de contextul în care se folosesc acestea. Să luăm de exemplu cuvântul „toţi”. El este folosit în epistola către Romani 3.23: „Toţi au păcătuit”. Este aceasta universal? Cuprinde cuvântul acesta pe fiecare creatură? Dacă spui da, atunci doresc să-ţi amintesc de îngerii care nu au păcătuit. Însă în contextul acestui pasaj biblic Duhul lui Dumnezeu are în vedere numai pe oameni şi fără îndoială toţi oamenii au păcătuit. Deci noi trebuie să ţinem seama de context, ca să înţelegem sensul exact al unui cuvânt.

„Mulţi” şi „toţi”

Vrem acum să privim două pasaje din Biblie, în care se întâlnesc cuvintele „mulţi” şi „toţi”; unul stă în Vechiul Testament şi celălalt în Noul Testament.

Isaia 53

Isaia 53.4-12: Cu siguranţă, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui; iar noi, noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit. Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui şi prin rănile Lui suntem vindecaţi. Noi toţi, ca nişte oi, ne-am rătăcit, ne-am întors fiecare la calea lui; şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. … El a fost şters de pe pământul celor vii. Pentru fărădelegea poporului meu a fost lovit. … Va vedea din rodul muncii sufletului Său şi va fi satisfăcut. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel drept va îndreptăţi pe cei mulţi şi va purta nelegiuirile lor. De aceea Îi voi da partea Lui între cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că Şi-a dat sufletul la moarte şi a fost numărat cu cei fărădelege; şi a purtat păcatul multora şi a mijlocit pentru cei fărădelege.

Mai întâi să privim Isaia 53. În versetul 6 citim: „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor”, dar în versetul 12 citim: „[El] a purtat păcatul multora”. Se contrazic aceste două propoziţii? Este „tuturor” din versetul 6 universal? Cuprinde expresia aceasta pe toţi oamenii sau domeniul ei de valabilitate este limitat? Dacă ea cuprinde pe toţi oamenii, atunci în aceste versete am putea vedea o contradicţie sau nu ar fi nici o diferenţă între „mulţi” şi „toţi”. Cum s-a spus deja: noi trebuie să citim cuvintele în contextul în care ele sunt folosite.

Profetul Isaia spune în versetul 4: „El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui”, şi în versetul 5 citim mai departe despre „fărădelegile noastre”, despre „nelegiuirile noastre”, despre „pacea noastră”. Acest „noastră” include foarte clar pe Isaia. Dar cu cine se leagă el? Se identifică el cu toţi oamenii? Versetul 6 face aluzie la gândul acesta: „Noi toţi, ca nişte oi, ne-am rătăcit” (sublinierea autorului), şi: „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor” (sublinierea autorului). Însă în versetul 8 se spune: „Pentru fărădelegea poporului meu a fost lovit” (sublinierea autorului). Aceasta nu poate fi universal, ci este clar delimitat. Aceasta o confirmă începutul versetului următor: „Groapa Lui a fost rânduită …” – în contrast cu „poporului meu”. Drept urmare „toţi” din versetul 6 se limitează la „poporul meu”. Deci Isaia 53 nu învaţă că Hristos a purtat păcatele tuturor.

Romani 5

Citim acum Romani 5.12-19:

Romani 5.12-19: De aceea, după cum printr-un singur om păcatul a intrat în lume, şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit (deoarece, până la lege, era păcat în lume; dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege; dar moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar peste cei care nu păcătuiseră după asemănarea încălcării lui Adam, care este o imagine a Celui care avea să vină. Dar darul de har nu este ca şi greşeala. Pentru că, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au murit, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul în har, care este al unui singur Om, Isus Hristos, au prisosit pentru cei mulţi. Şi nu este darul ca printr-unul singur care a păcătuit? Pentru că judecata a fost din unul singur spre condamnare, iar darul de har este din multe greşeli, spre îndreptăţire. Pentru că, dacă prin greşeala unuia singur, moartea a domnit printr-unul singur, cu atât mai mult cei care primesc plinătatea harului şi a darului dreptăţii vor domni în viaţă printr-Unul singur, Isus Hristos): deci, după cum printr-o singură greşeală a venit judecată către toţi oamenii spre condamnare, tot astfel, printr-o singură dreptate împlinită, consecinţele au fost către toţi oamenii spre o îndreptăţire a vieţii. Pentru că, după cum prin neascultarea unui singur om cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa şi prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.

Şi aici găsim iarăşi cuvintele „mulţi” şi „toţi”. La prima vedere par să fie interschimbabile, însă nu este aşa. Constatăm: când apostolul vorbeşte în versetele 15 şi 19 despre „un singur om”, atunci el vorbeşte şi despre „mulţi”, niciodată despre „toţi”. Însă când el vorbeşte în versetul 18 despre „o singură greşeală” şi despre „o singură dreptate”, atunci el vorbeşte şi despre „toţi oamenii” şi nu despre „mulţi”.

„Mulţi” stă în contrast cu „un om”, şi când apostolul foloseşte această formulare are în vedere două grupe. În fiecare caz este vorba cum acţiunea unui singur om a atins pe mulţi; fiecare grupă este legată cu capul ei, ori cu Hristos ori cu Adam. De aceea se foloseşte articolul hotărât pentru „un singur om” şi „mulţi” [n. tr.: în traducerea românească a Bibliei nu rezultă clar aceasta].

Vrem să justificăm afirmaţiile de mai sus şi mai întâi studiem versetul 19 din Romani 5:

Romani 5.19: Pentru că, după cum prin neascultarea unui singur om cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa şi prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.

Pavel ar fi putut scrie şi astfel: „Toţi au fost aşezaţi în poziţia de păcătoşi”; dar pentru că nu toţi devin mântuiţi el nu a putut spune (şi nici nu spune): „Toţi au fost aşezaţi în poziţia de drepţi”.

De ce se spune: „Mulţi vor fi făcuţi drepţi”, dar nu se spune: „Toţi au fost făcuţi păcătoşi”? Deoarece în versetul acesta nu este vorba de faptul că neascultarea lui Adam a pus pe toţi oamenii în poziţia de păcătoşi şi că apoi prin ascultarea lui Hristos unii din aceşti „toţi” (adică unii din aceiaşi grupă) au fost aşezaţi în poziţia de drepţi. Dacă scriitorul ar fi avut în vedere o singură grupă, atunci el ar fi folosit cuvântul „toţi” cu privire la Adam şi cuvântul „mulţi” cu privire la „Hristos”. Însă Pavel foloseşte cuvântul „mulţi” cu privire la ambele grupe şi dovedeşte că el are în vedere două grupe, fiecare fiind legată cu capul ei. Prin neascultarea unui singur om (Adam) cei din grupa lui, care sunt identificaţi cu el, au fost puşi în poziţia de păcătoşi, în timp ce ascultarea unui singur Om (Hristos) a aşezat oamenii grupei, care sunt legaţi cu El, în poziţia de drepţi.

Să privim acum versetul 15:

Romani 5.15: Pentru că, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au murit, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul în har, care este al unui singur Om, Isus Hristos, au prisosit pentru cei mulţi.

Iarăşi avem pe „unul singur” şi „cei mulţi”, şi iarăşi este vorba de rezultatul acţiunii capului grupei respective, care este legată cu acest cap.

Acum versetul 18:

Romani 5.18: deci, după cum printr-o singură greşeală a venit judecată către toţi oamenii spre condamnare, tot astfel, printr-o singură dreptate împlinită, consecinţele au fost către toţi oamenii spre o îndreptăţire a vieţii.

Aici nu este numit „un singur om” ci se are în vedere numai grupa; de aceea se foloseşte noţiunea „toţi oamenii”. Aici în versetul acesta este vorba de acţiunea în sine, şi nu de rezultatul acestei acţiuni. Aceasta înseamnă: pe de o parte „toţi oamenii” stăteau sub condamnare pe baza „unei singure greşeli”, în timp ce pe de altă parte „o singură dreptate” a deschis uşa spre „îndreptăţirea vieţii”. Aici în versetul acesta se spune: către (în greacă: eis) „toţi oamenii”. Aşa cum „o singură greşeală” a lui Adam era spre „condamnarea tuturor oamenilor”, aşa este „o singură dreptate” de la Hristos spre „toţi oamenii spre o îndreptăţire a vieţii”. Apostolul nu spune că toţi oamenii au îndreptăţirea vieţii, ci numai că îndreptăţirea a avut loc cu privire la toţi.

Deci dacă în aceste versete este vorba despre dimensiunea îndreptăţirii, ea este universală; dacă este vorba de rezultat, ea este limitată la toţi care cred. Când se foloseşte expresia „toţi oamenii”, atunci se arată dimensiunea; când se foloseşte „cei mulţi”, atunci se arată rezultatul definitiv.

Probabil această diferenţă devine mai clară dacă ţinem seama că în Romani 3.22 se foloseşte aceeaşi formulare. Acolo citim despre „dreptate a lui Dumnezeu prin credinţă în Isus Hristos, pentru (în greacă: eis – către) toţi”. Însă după aceea apostolul face o diferenţiere, când continuă să spună: „şi peste (în greacă: epi) toţi cei care cred”. „Pentru” (către) din prima parte este universal şi dimensiunea se extinde la toţi oamenii; dar aplicarea şi rezultatul este categoric limitat la toţi „cei care cred”. Aspectul universal al Evangheliei este că ea este transmisă fiecărui om, însă rezultatul pozitiv este limitat la cei care cred. Deci Romani 5 nu învaţă că Hristos ar fi purtat păcatele tuturor oamenilor

Nu universal

Vrem să vedem şi un alt loc din Noul Testament. Când Scriptura vorbeşte despre faptul că Domnul Isus a suferit pentru păcate, atunci aceasta se limitează fără excepţie numai la ai Săi. Petru scrie credincioşilor: „El Însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn” (1 Petru 2.24), şi Pavel scrie: „Hristos, după ce S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora …” (Evrei 9.28; sublinierea autorului). Ioan scrie: „El S-a arătat ca să înlăture păcatele noastre” (1 Ioan 3.5). Nici una din aceste afirmaţii nu este universală, toate se referă numai la credincioşi.

Diferenţa între păcat şi păcate

Dar nu are moartea Domnului Isus dimensiune universală pentru toţi? Da, desigur. În Ioan 1.29 citim despre Domnul Isus ca Mielul lui Dumnezeu, „Cel care ridică păcatul lumii”. Locul acesta este deseori tradus fals, aşa ca şi cum acolo s-ar spune: „care ridică păcatele lumii”. În versetul acesta stă în textul original în greacă păcat [singular], nu păcate [plural]. Desigur Hristos este singurul care pe baza lucrării Sale de răscumpărare va îndepărta în final complet păcatul [singular] de pe scena aceasta, însă aceasta nu este acelaşi lucru cu îndepărtarea păcatelor [plural] lumii! Dacă ar fi aşa, atunci omul nu ar mai fi răspunzător faţă de Dumnezeu. Versete asemănătoare sunt Evrei 2.9: „să guste moartea pentru fiecare [pentru tot]”, şi Evrei 9.26: „S-a arătat o singură dată, pentru desfiinţarea păcatului prin jertfa Sa.”

Pentru toţi şi către toţi

În final dorim să vedem încă două versete, care aparent arată că nu este nici o diferenţă între „mulţi” şi „toţi”. În Matei 20.28 citim că Fiul Omului a venit „să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”. Însă în 1 Timotei 2.6 citim, că „Hristos Isus S-a dat pe Sine Însuşi preţ de răscumpărare pentru toţi”. În ambele versete din traducere nu se poate deduce ce spune de fapt Scriptura în aceste locuri prin cuvântul „pentru”, căci [în textul original în limba greacă] aici stau de fapt cuvinte diferite. În locul din evanghelia după Matei stă în limba greacă cuvântul anti, ceea ce „pentru” înseamnă „în loc de”. În locul din epistola către Timotei stă în greacă cuvântul hyper, ceea ce „pentru” înseamnă „în favoarea a ceva”. Deci în locul din evanghelia după Matei se spune că Domnul Isus a dat viaţa lui ca răscumpărare în locul multora. El a plătit cu viaţa Sa preţul de răscumpărare pentru mulţi ca Suplinitor, dar nu pentru toţi. În pasajul din epistola către Timotei Pavel spune că Hristos Isus S-a dat pe Sine Însuşi în favoarea tuturor. Aceasta este universal: preţul Său de răscumpărare este accesibil pentru toţi. În pasajul din Evrei 2.9 – „El a gustat moartea pentru tot” – pe care l-am citat deja mai înainte, stă cuvântul hyper [„pentru, în favoarea”] şi nu anti [„în loc de”], deoarece aici este vorba de caracterul universal al morţii lui Hristos.

A murit pentru toţi, a purtat păcatele multora

Eu deduc din aceasta: Domnul Isus a purtat păcatele multora, dar nu ale tuturor. Nu este corect să se spună că El a purtat păcatele tuturor. Dar ce importanţă are aceasta?

Un exemplu: Un om este foarte îndatorat, şi creditorul lui îl ameninţă să-l dea în judecată, dacă nu plăteşte datoria pe loc. Prietenul lui cel mai bun află despre această situaţie, plăteşte toată suma datorată şi relatează prietenului că datoria a fost plătită spre mulţumirea creditorului. Omul, care era dator, refuză totuşi să creadă că el acum nu mai are nici o datorie. Mai poate creditorul să-l dea în judecată? Nu! Datoria a fost plătită. Lezează necredinţa omului această situaţie în vreo formă? Nu! Datoria a fost plătită, indiferent dacă el crede sau nu crede.

Dacă Hristos ar fi purtat păcatele tuturor – cum poate atunci Dumnezeu să condamne pe oameni? Dacă Hristos ar fi purtat păcatele tuturor – unde ar fi atunci necesitatea credinţei? Ea ar fi de prisos şi predica noastră zadarnică (vezi 1 Corinteni 15.14). Ce rătăcire cu urmări fatale! Eu pot spune unui om că Hristos a murit pentru [în favoarea] păcătoşi, şi dacă el crede – şi numai atunci – îi pot spune că Hristos a purtat păcatele lui pe cruce.

Iubite cititor, tu eşti desigur unul din „toţi”, pentru care Hristos a murit, dar eşti tu şi unul dintre „cei mulţi”, ale cărui păcate Hristos le-a purtat?


Tradus de la: Wessen Sünden hat Christus getragen?

Titlul original: „Whose Sins did Christ bear?“
Sursa: http://www.judev3.co.uk/6WhoseSinsDidChristBear.htm
Titlurile intermediare au fost introduse de SoundWords.

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).