Pace şi bucurie în timpuri de încercare
1 Petru 1.6-8

Elmo Clair Hadley

© SoundWords, Online începând de la: 18.03.2019, Actualizat: 18.03.2019

Versete călăuzitoare: 1 Petru 1.6-8

1 Petru 1.6-8: În ea vă bucuraţi mult, deşi, pentru puţin, acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, mult mai preţioasă decât aurul care piere, deşi încercat prin foc, să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos, pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; şi, crezând în El, deşi acum nu-L vedeţi, vă bucuraţi mult, cu bucurie de nespus şi glorioasă.

Motivul încercărilor

Încercările ne învaţă supunerea faţă de Domnul şi ne eliberează de noi înşine. Ele sunt instrumentul lui Dumnezeu, ca să producă în noi răbdare. Iacov a scris despre scopul încercărilor în viaţa noastră: „Socotiţi ca o mare bucurie, fraţii mei, când treceţi prin felurite ispite, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea să-şi aibă lucrarea desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsindu-vă nimic” (Iacov 1.2-4).

Dacă totul ar decurge aşa de normal, precum am vrea noi cu plăcere, atunci nu ar exista nimic din pricina căruia noi ar trebui să fim răbdători. Răbdarea cere ca noi să lăsăm la o parte voinţa proprie. Prin aceasta încercările arată numai în ce măsură suntem noi gata să renunţăm la voinţa proprie, ca să acceptăm voia lui Dumnezeu cu privire la noi.

Ce permite Dumnezeu

Noi nu avem voie să uităm niciodată că Dumnezeu a permis încercarea spre cel mai mare bine al nostru – oricare ar fi împrejurările noastre. Alegerea lui Dumnezeu pentru noi pare uneori să fie foarte greu de suportat. Însă aceasta este din cauză că noi nu ne-am predat deplin Lui sau din lipsa noastră de încredere în dragostea şi înţelepciunea Lui. Dumnezeu ori alege ce este cel mai bine pentru noi, prin ceea ce El permite în viaţa noastră, ori El alege intenţionat pentru noi ceea ce El ştie că nu este spre cel mai mare bine al nostru. Am îndrăzni noi să-L învinovăţim pe Dumnezeu de această ultimă alegere a Sa? Niciodată!

În acţiunea Sa preventivă cu noi, El ori rânduieşte ori permite tot ce vine în viaţa noastră. El are autoritatea desăvârşită să împiedice totul, aşa că dacă ceva are loc, atunci El a permis aceasta. Să te plângi este ca şi cum ai spune că noi ştim mai bine decât Dumnezeu ce este cel mai bine pentru noi: sau exprimat altfel: că Dumnezeu nu ne acordă suficientă valoare, ca să ne dea ce este cel mai bine. Aceasta este mândrie, cealaltă este neîncredere în motivele Sale.

Cine este răspunzător?

Uneori gândim: nu cumva şi diavolul are mâna în joc în ceea ce ni se întâmplă? Aceasta este foarte corect, aşa cum vedem în cazul lui Iov. Dar noi vedem şi cum diavolul nu a avut voie să facă mai mult decât Dumnezeu a permis (Iov 1.12; 2.6); şi ceea ce El a permis a folosit spre o binecuvântare mai mare în viaţa lui Iov, decât a avut înainte. Diavolul este neputincios, ca să facă ceva fără ca Dumnezeu să permită. El este numai o creatură, aşa cum sunt şi mulţimea nenumărabilă a demonilor lui. Dumnezeu stă deasupra lor, indiferent cât de puternici ar putea ei să fie. Deci, chiar dacă vedem mâna diavolului în ceea ce are loc, noi nu avem voie să uităm să vedem mâna lui Dumnezeu peste mâna diavolului. Dumnezeu îi permite să meargă numai atât de departe cât corespunde scopurilor Lui sfinte, ca să le transforme în binecuvântare pentru oamenii Săi.

Privirea în perspectivă

„Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemaţi potrivit planului Său” (Romani 8.28), şi aceasta include chiar şi ceea ce este permis diavolului să facă. Nu uita, că Dumnezeu lucrează având privirea îndreptată spre binele nostru veşnic şi nu numai ţinând seama de momentul actual.

Noi privim foarte des lucrurile din perspectiva aici-şi-acum, în timp ce Dumnezeu lucrează având în vedere rezultate veşnice. S-ar putea ca Dumnezeu să aleagă pentru noi un drum greu, nu pentru că El Şi-ar avea bucuria ca noi să suferim pe drum, ci din cauza binecuvântării veşnice, pe care El vrea să ne-o aducă. „M-ai scos la loc larg din strâmtorare” (Psalmul 4.1). Dumnezeu trimite strâmtorarea nu cu scopul de a suferi, ci pentru ca El să poată face mai mult loc. Dumnezeu simte cu ai Săi în timpurile de suferinţă. Pavel L-a prezentat ca „Dumnezeul oricărei mângâieri, Cel care ne mângâie în orice necaz al nostru” (2 Corinteni 1.3,4). Şi problemele lui Pavel nu era mici, căci el spune, „am fost apăsaţi peste măsură de mult, peste puterea noastră, până la deznădejdea chiar de a muri” (2 Corinteni 1.8). Însă cu privire la veşnicie el le prezintă ca încercări neînsemnate: „Pentru că necazul nostru uşor de o clipă lucrează pentru noi, mai presus de orice măsură, o greutate eternă de glorie” (2 Corinteni 4.17).

Cinci lucruri necesare

Cinci lucruri sunt necesare, ca să ai pace şi bucurie în timpurile de încercare:

  1. Păstrează-ţi gândurile îndreptate spre Domnul:
    „Tu vei păzi în pace desăvârşită [literar: „în pace, în pace”] mintea care se sprijină pe Tine” (Isaia 26.3).
  1. Rămâi în contact cu Dumnezeu prin rugăciune:
    „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice, faceţi cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune şi prin cerere cu mulţumire; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înţelegere, va păzi inimile şi gândurile voastre în Hristos Isus” (Filipeni 4.6,7).
  1. Meditează la Cuvânt:
    „Deoarece toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise spre învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin încurajarea Scripturilor, să avem speranţă” (Romani 15.4).
  1. Supune-ţi voia lui Dumnezeu:
    „Dar orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare; dar după aceea le dă celor deprinşi prin ea rodul dătător de pace al dreptăţii” (Evrei 12.11).
  1. Să ştii, că Domnul te va purta în încercare:
    Cu toate că încercările şi împrejurările noastre ar putea dura un timp mai lung, totuşi să nu uităm ce spune Domnul: „Harul meu îţi este de ajuns” (2 Corinteni 12.9). El va purta sufletul care I se supune şi lasă totul în mâna Lui.

Un motiv de bucurie

„În ea vă bucuraţi mult, deşi, pentru puţin, acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, mult mai preţioasă decât aurul care piere, deşi încercat prin foc, să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos, pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; şi, crezând în El, deşi acum nu-L vedeţi, vă bucuraţi mult, cu bucurie de nespus şi glorioasă.” (1 Petru 1.6-8:)


Tradus de la: Frieden und Freude in Zeiten der Erprobung

Titlul original: „Peace and Joy in Time of Trials“
Sursa: www.stempublishing.com

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen