Semănătură şi cules
Galateni 6.7-9

Stanley Bruce Anstey

© SoundWords, Online începând de la: 06.01.2021, Actualizat: 06.01.2021

Versete călăuzitoare: Galateni 6.7-9

Galateni 6.7-9: Nu vă amăgiţi: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit!”; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera. Pentru că cine seamănă în carnea sa, din carne va secera putrezire; dar cine seamănă în Duhul, din Duhul va secera viaţă eternă. Dar să nu obosim făcând binele, pentru că, la timpul potrivit, vom secera.

În versetele 7 şi 8 Pavel prezintă principiul de guvernare al lui Dumnezeu, ca să încurajeze pe credincioşii din Galatia „să facă parte din bunuri” slujitorilor Domnului (Galateni 6.6), aceasta înseamnă să facă binele. El arată, că în căile de guvernare ale lui Dumnezeu există ceva asemănător cu semănatul şi recoltatul. Dumnezeu are nu numai măsuri de educare, pentru a mustra pe poporul Său, ci El exercită (într-un sens practic) şi favoruri corespunzătoare guvernării, dacă credincioşii fac binele. De aceea semănatul şi culesul au atât un rezultat pozitiv cât şi unul negativ.

Versetele acestea sunt înţelese în mod obişnuit ca atenţionare, însă Pavel vorbeşte despre guvernarea lui Dumnezeu într-un sens pozitiv. El ne încurajează, să semănăm pentru Duhul, căci cu siguranţă noi vom recolta în sens pozitiv. Este adevărat că noi, dacă semănăm pentru carne, „vom secera putrezire”, dar de asemenea este adevărat că noi, dacă semănăm pentru Duhul, „vom secera viaţă eternă”. Deoarece aceasta este aşa, concluzia lui Pavel este: „Dar să nu obosim făcând binele, pentru că, la timpul potrivit, vom secera.” Acesta era un îndemn necesar pentru credincioşii din Galatia, căci gândirea legalistă, care nu înţelege adevărata libertate creştină, în mod normal se comportă zgârcit cu posesiunea materială.

Pavel avea şi un alt motiv să prezinte tema guvernării lui Dumnezeu. Adversarii harului argumentau: Dacă Legea nu ar juca nici un rol în viaţa credinciosului, un stil de viaţă păcătos nu va fi frânat. Cineva ar putea crede în Domnul Isus, ca să fie mântuit, şi după aceea să meargă şi să trăiască o viaţă păcătoasă, şi cu toate acestea el va fi primit de Dumnezeu. Pavel arată aici că cel credincios este într-adevăr întotdeauna primit (Efeseni 1.6), însă el nu va scăpa uşor, [dacă păcătuieşte]. Dacă un copil al lui Dumnezeu preferă să trăiască conform cărnii, atunci există ceva de forma guvernării tatălui în viaţa copiilor săi: El va pedepsi pe aceia care pe calea lor păcătuiesc intenţionat. Credinciosul nu poate continua să păcătuiască în viaţa lui fără să nu plătească un preţ: el va avea parte de suferinţă sub mâna Tatălui.

Teama de a suferi în viaţa noastră sentinţa lui Dumnezeu conformă cu guvernarea Lui ar trebui să fie o motivaţie puternică pentru a judeca carnea şi a umbla în Duhul (1. Petru 1.16,17). Problema noastră este, că noi semănăm pentru carne şi apoi ne rugăm pentru că avem o recoltă rea! Însă ochiului lui Dumnezeu nu-i scapă nimic; El ţine seama de totul şi acţionează cu noi conform cu dragostea Lui mare şi cu înţelepciunea Lui desăvârşită. Într-una din cântările noastre se spune pe drept: „His every act toward us is pure love.” (Orice acţiune a Sa faţă de noi este dragoste curată.)

Dacă am semănat pentru carne, nu ar trebui să renunţăm deznădăjduiţi şi să gândim că nu mai este nici o speranţă pentru a merge mai departe. Este important să se cunoască că într-adevăr există o sentinţă conformă cu guvernarea din cauza faptelor noastre false, dar şi că există o iertare conformă cu guvernarea pentru acela care se căieşte şi se judecă pe sine însuşi (1Ioan 1.9; Iacov 5.15). Când Dumnezeu vede în noi un duh smerit şi căit, El anulează probabil judecata de pedepsire, care a rostit-o asupra noastră (El ne iartă). Noi toţi am avut parte într-un fel sau altul de această îndurare. F.W. Grant spune:

Din aceasta nu rezultă că Dumnezeu nu poate interveni şi nu ne poate elibera de ceea ce de fapt este rodul inevitabil al unei astfel de semănături, dacă în suflet există adevărata judecare de sine cu privire la faptă; căci pentru un creştin recoltatul de aici este numai judecarea de sine, şi dacă noi am judeca mai întâi [păcatul din viaţa noastră], probabil nu ar fi nici o necesitate să recoltăm.[1]

Dacă am eşuat, să ne judecăm singuri, pentru ca să fim restabiliţi şi să putem avea parte de iertarea lui Dumnezeu corespunzătoare guvernării Sale; probabil atunci nu va trebui să recoltăm ce am semănat. La Domnul există îndurare.


Tradus de la: Saat und Ernte

Din „Chapter 6:6-9—Communicate to Those Who Minister the Word“
în The Epistle of Paul to the Galatians. The Peril of Legalism in Christianity, Christian Truth Publishing 2009

Traducere: Ion Simionescu

 

Adnotare

[1] F.W. Grant, „Galater 6:6-10. The reaping as the sowing“ din The Notes from the Numerical Bible. The Epistle to the Galatians.


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen