Glorii ale lui Isus Hristos în evanghelia după Ioan (5)
Gloria întâietăţii

William Henry Westcott

© SoundWords, Online începând de la: 19.09.2018, Actualizat: 19.09.2018

Verset călăuzitor: Ioan 17.24

Ioan 17.24: Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

Domnul vorbeşte despre această glorie cu aceleaşi exprimări ca şi despre cea anterioară. Aceasta înseamnă, este gloria care I-a fost dată. În acest caz nu este „gloria pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea”. Este gloria care I-a fost dată ca urmare a căilor şi slujirii Sale ca Om, şi de aceea ea este expresia plăcerii şi satisfacţiei Tatălui pentru tot ce El era şi a făcut aici.

În ceea ce priveşte poziţia câştigată prin înviere, am văzut că noi vom avea parte de ea, dar în ceea ce priveşte gloria care ia naştere ca rod al lucrării Sale de răscumpărare, noi vom avea parte de ea pe baza actului de donaţie al Său propriu. Dar El, Cel care dă, este mai mare decât darurile Sale, şi mărimea Lui personală va fi totdeauna subiectul admiraţiei şi adorării acelora care au parte de favoarea şi dragostea Sa. Întreg Noul Testament dă mărturie despre aceasta.

  • În ceea ce priveşte înrudirea, favoarea şi viaţa, acestea sunt date prin Isus Cel înviat poporului Său preaiubit. Însă acolo unde El aminteşte aceasta, El spune: „Tatăl Meu şi Tatăl vostru”.
  • El este diferit în mărimea Sa personală, precum şi în înrudirea acordată nouă. El spune iarăşi: „Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru”. Noi avem această favoare în legătură cu El, însă inimile noastre aduc cu bucurie adorare cârmuirii Sale şi recunosc cu mulţumire că El a meritat această poziţie, pe care noi o primim prin favoare. Noi suntem cei care primim, El o împarte cu adevărat cu noi, dar El este Cel care dă.
  • El spune: „Primiţi Duh Sfânt!”, şi în felul acesta face parte preaiubiţilor Lui de viaţa Sa de înviere, dar El este ultimul Adam, şi nu ei.
  • Dacă noi vom adormi în Isus, noi vom fi înviaţi, aşa cum spun Scripturile în mai multe locuri, dar El a fost înviat prin slava Tatălui din moarte; realmente este o diferenţă, pentru care noi avem privilegiul s-o contemplăm şi s-o omagiem.
  • Noi vom fi ca El, căci Dumnezeu ne-a rânduit mai dinainte să fim asemenea Chipului Fiului Său, dar El va fi Întâiul-Născut între mai mulţi fraţi.
  • El este Domnul şi Hristosul, şi nu noi.
  • El ne-a făcut preoţi, dar El este Marele Preot.
  • El ne-a făcut împăraţi, dar El este Împăratul împăraţilor.
  • Noi suntem Casa lui Dumnezeu, dar El este Fiul peste Casa lui Dumnezeu.
  • El ne face parte de o bucurie de nespus , dar El este uns cu Untdelemn de bucurie mai presus de tovarăşii Săi. El va avea întâietatea în toate demnităţile şi autorităţile.
  • El este Capul peste toate, dat Adunării, cu toate că harul Adunării este unit cu El în poziţia Sa glorioasă.

Dumnezeu va aduce toate împreună sub un Cap în Hristos, ceea ce este în cer şi ceea ce este pe pământ. Îngerii, zece mii de ori zece mii şi mii de mii, şi fiinţele vii vor striga cu glas tare: „Vrednic este Mielul să primească putere, bogăţie, înţelepciune, tărie, cinste, slavă şi binecuvântare”.

Acestea sunt gloriile pe care noi le vom contempla, şi noi vom fi suficient de aproape de El, ca să le putem vedea. Însă cu toate că noi am fost aşa de minunat iubiţi şi binecuvântaţi nespus de mult, fiecare din noi, chiar şi cu privire la acele poziţii, în care noi vom fi cel mai apropiat de El, va recunoaşte că El posedă un caracter ales copleşitor, propriu Lui.

Dragostea Tatălui, care nu are început, va păstra această glorie a lui Isus mai presus de toate chiar şi în mijlocul gloriilor care I-au fost date ca preţ pentru suferinţele Sale şi lepădarea Sa aici jos pe pământ. Această aceeaşi dragoste ne asigură privilegiul să fim admiratori cu judecată ai gloriei Sale de prioritate. Noi cei mulţi fii, pe care El i-a adus la slavă, Îl vom recunoaşte ca şi Căpetenie a mântuirii noastre, aşa cum Şi El va spune. „Iată-Mă, Eu şi copiii, pe care Tu Mi i-ai dat”. Cine ar putea să fie acela, care să nu preţuiască acest har, care ne aduce în părtăşie cu El, gloria unică în felul ei, care Îi este specifică numai Lui şi pe care noi suntem favorizaţi s-o contemplăm?

Mântuitor sfânt, noi Te glorificăm,
eşti înălţat pe tronul lui Dumnezeu,
curând în slavă vom vesti lauda Ta,
o, Fiu al lui Dumnezeu!

Fie ca cititorul şi scriitorul să înveţe să-L iubească şi să-L preamărească mai mult!

Partea anterioară


Tradus de la: Herrlichkeiten Jesu Christi in Johannes 17 (5)

Titlul original: „Glories. A Meditation on John 17. Glory of Pre-Eminence“
din Scripture Truth, vol. 18, 1926, pag. 113–114

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole despre cuvântul cheie Slava lui Hristos (30)

Mai multe articole din categoria Isus Hristos (81)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).