Glorii ale lui Isus Hristos în evanghelia după Ioan (4)
Gloria mântuirii

William Henry Westcott

© SoundWords, Online începând de la: 19.09.2018, Actualizat: 19.09.2018

Verset călăuzitor: Ioan 17,22

Ioan 17.22: Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una.

A patra glorie în evanghelia după Ioan 17 este gloria mântuirii, o glorie de care noi avem parte. „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu”. Această glorie se deosebeşte de cea anterioară. Aici nu este vorba de o glorie pe care El a avut-o mai înainte la Tatăl, înainte de a fi lumea, şi pe care El voia s-o primească din nou şi de care nimeni nu putea să aibă parte. Însă tot ce dragostea Sa ne poate face parte din ce este al Său, El ne dă, şi intenţionat El vorbeşte despre aceasta cu Tatăl Său în prezenţa ucenicilor Săi, pentru ca ei să poată avea bucuria Lui deplină în ei. Lucrurile, despre care El vorbeşte, erau o bucurie pentru El. „Dragostea care dă nu aşa cum dă lumea, face parte de toate acelora pe care ea i-a ales.”

Această dragoste şi-a găsit bucuria în acest dar bogat al harului. El nu putea să-i lase în necunoştinţă de această destinare mare spre binecuvântare. Cu toate că El i-a strâns în jurul Lui ca pe aceia pe care Tatăl i-a dat Lui şi pe care El îi va iubi până la sfârşit, mărimea binecuvântării lor a fost obţinută numai prin sudoarea rece a Sa şi prin dragostea Sa, prin lupta Sa şi prin moartea Sa. Ei puteau avea parte de ea, după ce El a avut crucea înapoia Sa şi a înviat, căci ei trebuiau să-şi amintească din nou că această rugăciune L-a aşezat în duhul Său de partea cealaltă a morţii Sale.

Până a murit El a rămas singur, singur în rânduiala Sa, măreţ în glorie morală, dar singur. Ca să aibă şi pe alţii asemenea Lui, El a trebuit să cadă în pământ ca bobul de grâu şi să moară. El a trebuit mai întâi să sufere şi apoi să intre în gloria Sa, ca să fie posibil ca şi alţii să aibă parte de această glorie a Sa. Mai întâi numai umblarea şi lucrarea în smerenie, apoi învierea, care a adus pe preaiubiţii Lui împreună cu El pe acelaşi loc al triumfului şi al binecuvântării. Mai întâi crucea şi apoi cununa, mai întâi ocara şi apoi onoarea, mai întâi Fiul în omenire, care a satisfăcut toate cerinţele lui Dumnezeu cu privire la oamenii păcătoşi, care, părăsit şi în singurătate a înfăptuit lucrarea de mântuire, Şi-a dat viaţa, Şi-a vărsat sângele, apoi Fiul în înviere, trăind ca Om pentru totdeauna, eliberat de moarte, Cap al unui generaţii noi, Model al unei ordini noi, făcut în stare să vorbească fraţilor Săi despre locul Său şi despre relaţiile Sale, ca unora care erau şi ale lor (Ioan 20).

Dar deoarece Dumnezeirea nu poate comunica, Hristos a devenit Om, pentru ca El prin moarte şi înviere să poată face cunoscut omului tot ce Omul poate face cunoscut oamenilor credincioşi. El îi asigură de locul împreună cu El în aceeaşi favoare înaintea Dumnezeului Său şi Dumnezeului lor, şi de partea lor în aceeaşi legătură familiară ca Fiu al Omului înaintea Tatălui Său şi Tatălui lor. El, ca Cel înviat, ultimul Adam, a suflat asupra ucenicilor Săi şi prin aceasta le-a făcut parte de viaţa Sa, viaţă caracterizată de Duhul Sfânt (vezi Ioan 20.17,22). Înrudirea, favoarea şi viaţa – acestea au fost date preaiubiţilor Săi, acestea ne-au fost date nouă.

Că toate aceste lucruri se vor dezvolta în glorie, acesta este un adevăr măreţ. Dar ele sunt şi acum adevărate, şi ne putem bucura de ele prin puterea Duhului Sfânt. Ele se arată în felul cum noi ne comportăm aici pe pământ. Lumea nu ne cunoaşte, deoarece ea nu L-a cunoscut. Noi suntem acum copii ai lui Dumnezeu. Aici suntem încă necunoscuţi, şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Oamenii veacului acesta ne văd şi nu ştiu cine suntem noi. Când El Se va arăta, noi vom fi ca El, căci Îl vom vedea aşa cum este. Şi ei Îl vor vedea, şi lumea va recunoaşte că Tatăl L-a trimis şi că Tatăl ne-a iubit aşa cum L-a iubit pe Isus.

Noi avem parte de dragostea pe care Tatăl o are pentru Fiul înviat, şi de gloria, care este rodul lucrării Sale pentru oameni. Viaţa veşnică, biruinţă asupra morţii, salvare din lumea puterii lui satan, chemarea cerească şi moştenirea, Dumnezeu este Tatăl nostru, părtăşia cu Hristos, El numindu-ne fraţii Săi, Cel care ne face cunoscut Numele şi inima Tatălui, planurile Sale, care ne-au fost revelate – toate acestea ne-au fost deschise şi prezentate în învierea lui Hristos. Este gloria care I-a fost dată Lui ca Om (care este Fiul) în înviere, şi El ne-a dat-o nouă.

Şi El ne-a dat şi Duhul Sfânt, aşa că toate aceste lucruri pătrund în conştienţa şi cunoaşterea noastră. Noi nu suntem ca aceia care primesc de pomană, care cerşesc de la uşă la uşă darurile lumii acesteia, şi nici aceia care caută bunăvoinţa, favoarea sau ovaţiile ei, şi nici nu râvnim la societatea ei şi nici nu avem interese de ceea ce o preocupă pe ea. Noi suntem fii ai lui Dumnezeu, ca să umblăm cu inimi mulţumite în demnitate şi înţelegere, cu puterea şi înţelepciunea, care sunt necunoscute oamenilor, suntem administratori sfinţi ai belşugului ceresc nespus de mare, ca să alinăm nevoile din jurul nostru. El a dat din belşug şi generos, şi noi trebuie să facem la fel. Aşa erau ucenicii, aşa suntem noi, cei care prin Cuvânt credem în El.

Noi avem acces la Tatăl, noi suntem în lumina a ceea ce El face în această lume de confuzie, noi avem cheia pentru liniştirea suferinţei ei actuale, noi cunoaştem soluţia de rezolvare a problemelor ei. Lepădarea lui Hristos a amânat eliberarea ei, pacea ei aşteaptă reîntoarcerea Sa. Întreaga creaţie va fi eliberată de robia stricăciunii abia în ziua descoperirii fiilor lui Dumnezeu (Romani 8.19). Dar când El va apărea în glorie, noi vom apărea împreună cu El ca părtaşi la această glorie. Noi suferim împreună cu El, noi vom fi glorificaţi împreună cu El. Căci gloria, pe care I-a dat-o Tatăl, El ne-a dat-o nouă. Noi nu dorim glorie în timpul absenţei Lui, noi o vom avea când va veni El. Acum noi avem numai Duhul gloriei (1 Petru 4.14).

Partea anterioară Partea următoare


Tradus de la: Herrlichkeiten Jesu Christi in Johannes 17 (4)

Titlul original: „Glories. A Meditation on John 17. Redemption Glory“
din Scripture Truth, vol. 18, 1926, pag. 111–112

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Isus Hristos (49)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen