Slava Tatălui şi a Fiului (3)
Ioan 17.1-5

Henri Louis Rossier

© SoundWords, Online începând de la: 10.09.2018, Actualizat: 10.09.2018

Ioan 17,1-5: După ce a vorbit astfel, Isus Şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: ‚Tată, a sosit ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiu Tău să Te preamărească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, preamăreşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.’

Dragă frate,

În sfârşit pot, chiar dacă cu întârziere, în această a treia scrisoare să răspund la întrebarea ta, ce înseamnă cuvintele din evanghelia după Ioan capitolul 17: „Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiu Tău să Te preamărească pe Tine.”

În capitolele 11 şi 12 am văzut mărturiile, pe care Dumnezeu le-a dat lui Hristos, glorificarea Lui viitoare ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Împărat al lui Israel şi ca Fiu al Omului. După aceea în capitolul 13 am văzut glorificarea Lui actuală ca Fiu al Omului pe cruce. Aici Îl vedem glorificat ca Fiu al Tatălui. Dar să studiem mai îndeaproape această secţiune.

În capitolul 17 ucenicii au prilejul de nepreţuit să fie martori ai discuţiei Fiului cu Tatăl cu privire la ei. Aceşti ucenici, care erau aşa de slabi, aşa de insensibili, aşa de neştiutori, află că ei sunt subiectul grijii şi dragostei Tatălui şi Fiului. Ce vrea Fiul este, pe de o parte, să introducă pe ai Săi în relaţia pe care El Însuşi o avea cu Tatăl, şi pe de altă parte, faţă de lume să-i pună în poziţia pe care El o părăseşte, ca să Se înalţe la cer, dar în care El îi lasă totuşi pentru ca ei să fie în locul Lui martori ai Săi şi ai Tatălui.

Isus „Şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: ‚Tată, a sosit ceasul’”. Aici El nu este ca în capitolul 12: „A sosit ceasul să fie preamărit Fiul Omului”, sau ca în capitolul 13: „… să plece din lumea aceasta la Tatăl”, ci simplu: „A sosit ceasul”. Crucea este „o lucrare terminată”, care aşteaptă exclusiv numai rezultatul ei minunat. „Tată, a sosit ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău”. Aici nu este vorba ca în capitolul 13 de preamărirea Fiului Omului pe cruce, ci a Fiului, introdus în slava Tatălui.

„Preamăreşte pe Fiul” Tău, spune El. Dar de ce? „Ca şi Fiul Tău să Te preamărească pe Tine.” Se gândeşte El la Sine Însuşi? Nu, El are numai o ţintă: să intre în slavă nu pentru Sine Însuşi, ci pentru ca prin El Tatăl Său să fie preamărit. Şi ce preamăreşte pe Tatăl? Că Isus, care primeşte de la El în slavă puterea şi dreptul să exercite autoritatea Sa peste orice făptură, Se foloseşte de această putere, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care Tatăl I i-a dat Lui. El merge la Tatăl în slavă, ca să poată să ne dea viaţa veşnică!

Viaţa veşnică! Această evanghelie şi epistolele acestui apostol ne învaţă cu privire la acest subiect. Domnul ne-o dă pe baza credinţei în El; ea este în noi roada darului Duhului Sfânt, care ne-a fost trimis de El din sânul slavei. Această viaţă ne aduce în legătură cu Tatăl; noi Îl putem cunoaşte prin această viaţă şi putem savura părtăşia Sa.

Aşa cum Isus a preamărit pe pământ pe Tatăl şi pe cruce a făcut lucrarea Sa, tot aşa El preamăreşte acum pe Tatăl în slavă. Prin faptul că El ne dă viaţa veşnică, El ne introduce la Tatăl în aceeaşi relaţie, pe care El Însuşi o are cu Tatăl, deoarece noi posedăm natura şi caracterul pe care El Însuşi le are. Noi putem spune: „Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare duhovnicească în locurile cereşti, în Hristos, după cum ne-a ales în El înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, în dragoste” (Efeseni 1,3-4). Prin aceasta Fiul preamăreşte pe Tatăl.

Însă puţim mai departe în acest capitol mai este ceva remarcabil, care pentru noi, răscumpăraţii Domnului, are o importanţă deosebit de mare. Fiul va fi nu numai în cer glorificat, ca acolo să introducă pe ai Săi în toate binefacerile poziţiei Lui înaintea Tatălui. În timpul absenţei Sale El vrea să fie glorificat şi pe pământ în ai Săi, care au fost trimişi de El. El spune: „Eu sunt preamărit în ei” (versetul 10). El vrea ca desăvârşirea Sa, caracterul Său să fie exprimat înaintea lumii de către ai Săi, pentru ca lumea să creadă că Tatăl este, Cel care L-a trimis pe Fiul (versetul 21).

Şi când noi vom fi „în chip desăvârşit una” cu El în slavă (versetul 23), atunci lumea, când ne va vedea, va trebui să recunoască că Tatăl a trimis pe Fiul Său şi El ne-a iubit pe noi cu aceeaşi dragoste cu care L-a iubit pe Domnul Isus.

Dragă frate, preţuim noi aşa cum se cuvine faptul că noi suntem înaintea lumii purtătorii slavei Fiului din cer? Când Domnul, după ce ne va fi luat la Sine, va reveni cu noi, atunci aceasta are loc, pentru ca El în ziua aceea să fie preamărit în sfinţii Lui şi admirat în toţi aceia care au crezut. Însă El nu vrea să aştepte acest moment, ca să fie preamărit în noi. El vrea ca deja acum şi aici Numele Lui să fie preamărit înaintea lumii în noi, aşa cum noi am fost preamăriţi în El înaintea Tatălui (2 Tesaloniceni 1,10-12). O, de am înţelege aceasta mai bine, de am pune mai mult pe inimă, să corespundem acestui ţel al Său, prin aceea că noi Îl prezentăm aici, că suntem o scrisoare a lui Hristos, cunoscută şi citită de toţi oamenii!

„Şi acum”, spune Domnul, „preamăreşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea” (versetul 5). Să observăm acest al treilea „acum”. Am văzut pe „acum” din timpul dinaintea crucii şi minunatul „acum” al crucii. Aici găsim veşnicul „acum” al slavei.

Domnul a preamărit pe Tatăl pe pământ, a terminat lucrarea, pe care El I-a dat-o s-o facă. El a revelat pe deplin dragostea Tatălui, prin aceea că El a venit ca Om pe pământul acesta, căci este lucrarea dragostei, pe care Tatăl I-a încredinţat-o, despre care este vorba aici. El a revelat această dragoste prin dăruirea de Sine Însuşi pe cruce şi a lăsat-o să strălucească. Mântuirea a fost dobândită, păcatele au fost ispăşite, puterea lui satan a fost distrusă spre liberarea noastră, catapeteasma a fost ruptă, ca să ne creeze posibilitatea de a intra în Locul Preasfânt. Prin această catapeteasmă ruptă puteau cei răscumpăraţi să intre în casa Tatălui având bucuria desăvârşită a părtăşiei. Nu se cuvenea, ca plată pentru o astfel de lucrare, ca Tatăl să preamărească pe Fiul Său, Isus Hristos, venit în trup de carne, la Sine Însuşi cu slava pe care El o avea la Tatăl înainte de a fi lumea?

Aceasta este partea Lui personală, singura pe care El nu o împarte cu noi, deoarece El este singurul îndreptăţit şi în stare s-o posede. Pe baza lucrării Sale El este demn să Se reîntoarcă în propria Lui slavă la Tatăl, în slava care Îi aparţinea înainte de toate veşniciile ca Fiu al Tatălui, fără ca acolo să renunţe vreodată la natura Sa omenească.

Noi vom avea parte de toată slava Lui, însă această slavă noi o vom privi. Vom vedea slava Lui, slava pe care Tatăl, a cărui desfătare El este, I-a dat-o din cauza ascultării Sale (versetul 24). Va fi bucuria noastră să adorăm Mielul glorificat, singurul căruia Îi aparţine locul din mijlocul scaunului de domnie, şi noi vom avea o mai mare bucurie să preamărim această slavă decât să savurăm propria noastră slavă, oricât de mare şi sublimă este poziţia noastră minunată, atunci când Îl vom înconjura, aşa cum El a spus: „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu” (versetul 22).

Îmi iau rămas bun, dragă frate, având siguranţa că tu ai împreună cu mine dorinţa, ca Domnul şi Mântuitorul nostru preaiubit să vină potrivit cu făgăduinţa Lui, şi că în sfârşit Îl vom vedea aşa cum este.

 

Unit în dragostea Sa,

al tău H. Rossier

Partea anterioară


Tradus de la: Die Herrlichkeit des Vaters und des Sohnes (3)

Titlul otiginal: „Die Herrlichkeit des Vaters und des Sohnes. Drei Briefe an einen Bruder. Erster Brief“
din Hilfe und Nahrung, 1982, S. 330–334.

 

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole despre cuvântul cheie Slava lui Hristos (30)

Mai multe articole din categoria Isus Hristos (81)

Mai multe articole ale autorului Henri Louis Rossier (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).