Stricăciunea totală a omului
Are omul liberul arbitru?

Stanley Bruce Anstey

© SoundWords, Online începând de la: 11.09.2020, Actualizat: 11.09.2020

Afirmaţie: Toţi oamenii se nasc având liberul arbitru şi ei se pot decide dacă ei vor crede Evanghelia sau o vor respinge.

Această afirmaţie referitoare la aparenta voinţă liberă a omului redă o înţelegere greşită a stării efective a omului decăzut. Ea porneşte de la premisa că omul în starea lui decăzută poartă în sine putere pentru bine, care îl face capabil să se adreseze lui Dumnezeu, pentru ca să devină răscumpărat – oricând el îşi doreşte aceasta.

Greşeala învăţăturii despre liberul arbitru constă în aceea că ea neagă stricăciunea totală a omului, despre care Sfânta Scriptură vorbeşte clar. Biblia învaţă ce este omul în starea lui de necredinţă:

  • El este „lipsit de putere” şi de aceea incapabil să facă ceva ca să se ajute pe sine însuşi (Romani 5.6).
  • El „nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3.3).
  • El „nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3.5).
  • El „nu poate primi nimic [nici un lucru spiritual de la Dumnezeu]” (Ioan 3.27,32).
  • El „nu poate veni la Hristos”, ca să fie mântuit (Ioan 6.44,65).
  • El „nu ştie nimic”, aceasta înseamnă, el nu recunoaşte adevărul, atunci când acesta i se prezintă (Ioan 8.14).
  • El „nu poate auzi Cuvântul lui Dumnezeu”, atunci când acesta este predicat (Ioan 8.43,47).
  • El „nu poate fi plăcut lui Dumnezeu” în starea lui decăzută (Romani 8.8).

Deci oamenii pierduţi sunt „morţi” spiritual în păcatele lor, fără să aibă vreun semn de viaţă îndreptat spre Dumnezeu (Efeseni 2.1,5; Coloseni 2.13). Cum poate cineva, care se află într-o astfel de stare lipsită de putere, să fie capabil să se hotărască pentru Hristos şi să creadă Evanghelia, dacă în el nu sunt active capacităţi spirituale, care îl fac capabil să răspundă la chemarea lui Dumnezeu?

J.N. Darby a spus:

Omul este privit aşa cum este, fără impuls de viaţă în relaţia cu Dumnezeu; el este mort în greşeli, delicte şi păcate.[1]

P. Wilson a spus:

Dumnezeu ne-a făcut cunoscut demn de încredere că noi nu numai suntem pierduţi şi nu avem nici o putere să facem ceva contrar, ci şi că noi suntem morţi din punct de vedere moral faţă de Dumnezeu – că nu este nici un impuls al inimilor noastre spre El.[2]

H. Smith a spus:

Dacă suntem morţi, atunci din partea noastră nu poate porni nici un impuls spre Dumnezeu. Primul impuls trebuie să vină de la Dumnezeu.[3]

A.P. Cecil a spus:

Înainte ca un om să se nască din nou, Dumnezeu îl priveşte ca fiind mort în greşeli şi păcate. El nu se mai poate îndrepta spre Dumnezeu, precum nu se poate mişca un cadavru. Se poate vorbi cu el despre Dumnezeu, dar el nici nu aude nici nu răspunde nici nu vede. El nu are nici credinţă şi pocăinţă sau altceva, până când Duhul lucrează, când îl aduce la viaţă.[4]

A.H. Rule a spus:

Omul se află într-o stare de moarte, şi dacă el trebuie să aibă viaţă, atunci Dumnezeu trebuie să acţioneze suveran. Omul însuşi este lipsit de putere, aşa cum era Lazăr mort, până când a fost rostit cuvântul dătător de viaţă. … Vorbind omeneşte, un mort nu poate nici să audă nici să creadă; şi nici un om sau un înger nu-l poate face să audă sau să creadă. Însă Dumnezeu vine pe scena morţii, şi totul se schimbă.[5]

Cei mai mulţi creştini vor fi de acord că omul în păcatele lui este total stricat şi pierdut. Dar dacă cercetezi învăţătura lor în privinţa cum un om vine la Hristos şi devine mântuit, se va constata: în realitate ei cred că în omul căzut este totuşi ceva bun – chiar dacă este numai o scânteie mică. De aceea ei spun că omul ar fi capabil să răspundă la Evanghelie, dacă el se decide pentru ea. Probabil ei nu îşi dau seama, dar ceea ce ei spun în realitate este: Omul este într-adevăr rău, dar el nu este aşa de rău ca el să nu poată în vreun fel să obţină propria binecuvântare. Adevărul este: înainte ca Dumnezeu să dăruiască omului viaţa nouă, acesta are în sine numai o natură de păcat, decăzută (carnea). Când omul în starea sa decăzută alege sau se hotărăşte să vină la Hristos, atunci este carnea care a făcut alegerea. Însă niciodată nu poate fi aşa, căci „gândirea cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu se supune legii lui Dumnezeu; pentru că nici nu poate” (Romani 8.7). De aceea carnea nu este capabilă să fie supusă lui Dumnezeu; ea nu va răspunde niciodată la Evanghelie.

Greşeala în învăţătura voinţei libere constă în aceea că ea face răscumpărarea ca fiind rod al propriei voinţe. Ea este o învăţătură identică cu arminianismul. Jakobus Arminius (1560-1609) învăţa că toţi oamenii sunt păcătoşi stricaţi, dar el nu a recunoscut că stricăciunea lor era de aşa fel că ei nu puteau să se decidă în a crede în Evanghelie. El învăţa, că oamenii, cu toate că ei sunt creaturi decăzute, sunt încă fiinţe morale libere şi de aceea stă în puterea lor să creadă în Evanghelie, dacă ei se decid pentru ea.

J.N. Darby a spus:

Arminianismul, sau mai bine spus pelagianismul, pretinde că omul poate alege şi că prin urmare omul vechi se îmbunătăţeşte prin ceea ce el [arminianismul] consideră că este corect. Primul pas este făcut fără har, şi el este primul pas care în acest caz este important. Eu cred, că noi ar trebui să respectăm Cuvântul, însă privit filozofic şi moral voinţa liberă [liberul arbitru] este o teorie falsă şi eronată.[6]


Tradus de la: Die totale Verdorbenheit des Menschen
Tradus din: Unsound Doctrinal Statements & Clichés, pag. 25.

Traducere: Ion Simionescu

 

Adnotare

[1] J.N. Darby, Synopsis—on Colossians, pag. 48, Loizeaux Bros. Edition.

[2] P. Wilson, din „God’s Sovereignty—Man’s Responsibility“ în Christian Truth for the Household of Faith , Anul 12, 1959, pag. 250.

[3] H. Smith, The Epistle to the Ephesians, pag. 17.

[4] A.P. Cecil, din „New Birth, Salvation, Sealing“ în Helps by the Way, Anul 3, NS, 1880, pag. 175.

[5] A.H. Rule, din „Eternal Life and the Person of Christ“ în Selected Ministry of A.H. Rule, vol. 2, pag. 210.

[6] J.N. Darby, scrisoarea din 23. octombrie 1861, Letters of J.N. Darby, vol. 1, pag. 315.

Mai multe articole despre cuvântul cheie Stricăciunea omului (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen