Capcana fariseilor (5)
Matei 23.23,24 – A patra exclamare „vai de voi!”

Stephan Isenberg

© SoundWords, Online începând de la: 25.09.2018, Actualizat: 25.09.2018

Versete călăuzitoare: Matei 23.23,24

Matei 23.23,24: Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi aţi lăsat la o parte cele mai importante lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea  să nu le lăsaţi nefăcute. Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

„… numai să nu înghită nici un ţânţar, însă din gât îi iese o cocoaşă de cămilă!” – Da, aceasta este o descriere de care râdem, dar căreia deseori foarte uşor ne asemănăm. Ca şi fariseii, şi noi suntem înclinaţi să ne lăsăm stăpâniţi prin „filtrul de ţânţari”, căci pentru lucrurile esenţiale nu găsim timp. Biserici întregi sunt preocupate în zilele noastre să filtreze ţânţarii, care ameninţă să sfărâme, căci s-au stabilit false priorităţi. Cât de des Biserici/Adunări au fost împiedicate să aibă o lucrare eficientă, deoarece s-au preocupat cu machiaje sau podoabe, îmbrăcăminte sau coafură/frizură, acompaniament instrumental în serviciile divine, culoarea perdelelor sau a mochetelor în sala bisericii, etc, în loc să se ocupe cu punctele principale ale vieţii creştine. Noi ne preocupăm prea mult cu lucrurile mărunte şi neglijăm deseori teme cum ar fi mersul pe urmele Domnului, maturizarea vieţii noastre spirituale, misiunea, adorarea Tatălui sau marea noastră însărcinare să reflectăm aici pe pământ ceva din Hristos şi să devenim asemenea Lui.

Este o vorbire foarte clară, dar şi – cel puţin pentru noi – amuzantă în unele locuri, pe care Domnul o ţine aici înaintea fariseilor. Însă ne piere amuzarea, dacă suntem gata să aplicăm aceste lucruri la noi. Care era aici problema?  Ce fel de dăruire era aceasta? Nu s-ar bucura unele biserici să aibă astfel de membrii, care sunt gata chiar să dea zeciuială din fiecare legume din grădină? Aceasta arată a sănătate spirituală. Dar, stai! Dar şi aici Domnul Isus nu este grăbit cu sentinţa Lui. Ceea ce pentru noi arată ca sănătate spirituală, Domnul numeşte din nou boală.

Care era greşeala? Fariseii făceau mic ce era mare şi făceau mare ce era mic, ce era important îl făceau fără importanţă şi ce era fără importanţă îi acordau deplină însemnătate. Ei nu vedeau când o cămilă intra în pahar, dar erau foarte atenţi ca nu cumva să înghită un ţânţar, atunci când beau ceva. Unii beau chiar având dinţii strânşi, pentru ca nu cumva să se strecoare vreun ţânţar. Ţânţarul era cel mai mic animal necurat, pe care izraeliţii îl cunoşteau şi cămilele erau animalele necurate cele mai mari, pe care ei le cunoşteau. Cu alte cuvinte: preocuparea cu lucrurile mărunte şi neglijarea celor esenţiale ne aduce mustrarea, „filtrarea ţânţarului, dar înghiţirea cămilei”. Cineva a scris: „Aşa descrie Isus pe un iudeu suprasensibil, care bea vin cu dinţii strânşi”. Noi ne dedicăm prea repede celor care se pot măsura sau număra, deoarece în cele din urmă vrem să ştim cum suntem noi notaţi la Dumnezeu. Dacă dăm zeciuială din plantele de grădină, atunci ştim cu ce am contribuit sau donat, aceasta o putem măsura. Dar ceea ce Domnul vrea, sunt lucruri care nu sunt măsurabile pentru lume, dar care nu sunt uitate de Domnul. Îndurarea, dreptatea şi credinţa (experienţa cu Dumnezeu) nu se pot măsura. Sunt de asemenea lucruri, despre care noi niciodată nu vom putea spune: acum este destul. Acum am fost destul de îndurător sau acum sunt cu adevărat drept sau am destulă credinţă. De aceea acestea sunt lucruri pe care noi creştinii, ca şi fariseii de atunci, le uităm cu plăcere, dar care pe de altă parte sunt foarte importante şi cu care noi niciodată nu ajungem la sfârşit. Aici nu este nici o bătaie cu pumnul în piept, ca la dăruitul zeciuielii.

Partea anterioară Partea următoare


Tradus de la: Die Pharisäer-Falle (5)

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (154)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).