Capcana fariseilor (6)
Matei 23.25,26 – A cincea exclamare „vai de voi!”

Stephan Isenberg

© SoundWords, Online începând de la: 25.09.2018, Actualizat: 25.09.2018

Versete călăuzitoare: Matei 23.25,26

Matei 23.25,26: Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a farfuriei, dar înăuntru sunt pline de lăcomie şi de neorânduială (sau: jefuire şi necumpătare). Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea de afară să fie curată.

Fariseii făceau şi aici o greşeală. Ei gândeau că necurăţia este în afara unei persoane şi de aceea nu aveau voie să aibă contact cu anumite locuri sau anumite persoane. Domnul Isus îi învaţă că o necurăţie vine totdeauna din inimă. Totodată Domnul dezvăluie că o viaţă curată, fără cusur în afară nu este un indiciu că şi inima este curată şi fără cusur. Domnul dă prin viaţa Sa învăţământ intuitiv (pe bază de material didactic), ce vrea El să spună prin aceasta. El Însuşi a fost numit Prietenul vameşilor şi păcătoşilor. Era acuzat că vorbeşte cu samaritenii şi mănâncă cu păcătoşii. El a fost permanent printre oamenii necuraţi – a atins chiar şi leproşi şi morţi – şi cu toate acestea se spune despre El în epistola către Evrei, că El era despărţit de păcătoşi (Evrei 7.26).

Ce are aceasta să ne spună? Şi noi suntem înclinaţi – ca şi fariseii odinioară – să ne prezentăm în exterior mai bine decât suntem în realitate. Când eşti în societatea anumitor oameni (şi a creştinilor!), atunci se ştie de regulă cum să te comporţi, ca să laşi în urmă o impresie bună sau să dai o aparenţă de spiritualitate. Aceasta duce deseori aşa de departe, că începem să ducem o viaţă dublă, de teamă să nu fi clasat ca „lumesc”. Unii psihiatrii au mult de lucru, deoarece au a face cu suflete de care s-a abuzat spiritual, deoarece acestea prin codexul bisericii lor au fost întrucâtva constrânse să ducă o astfel de viaţă dublă. Sunt în orice caz oameni care caută ajutor şi simt profund starea lor bolnavă – de aceştia Domnul poartă grijă în mod deosebit, deoarece ei au recunoscut că o viaţă dublă conduce la orbire spirituală. Dar sunt şi din aceia care nicidecum nu observă cum viaţa lor „se destramă”, care sunt deja orbi cu privire la propria lor stare. Păcatul mare al fariseilor era, că ei pretindeau că văd şi totuşi erau orbi. Ei, probabil ca şi noi, respectăm anumite norme de comportare în exterior, care sunt cerute de gruparea noastră sau de biserică şi atâta timp cât ne mişcăm în acest cadru – ei ştiu aceasta – nu poate merge mult prea prost, nu trebuie să te aştepţi la întrebări „proaste”. Sunt nenumărate cazuri unde duminică de duminică creştinii intră în „uniforma de duminică”, îşi pun buna dispoziţie şi masca de duminică şi restul vieţii lor (de luni şi până sâmbătă) lasă puţin sau chiar deloc să se simtă ceva din viaţa spirituală.

Dacă suntem sinceri, vom fi de acord când spunem că noi putem vorbi uşor altora despre dăruire şi credincioşie şi de o legătură strânsă cu Domnul, în timp ce în acelaşi moment ştim cât de rău arată aceasta la noi. Exemplul lui Iuda ne arată că în exterior putem prezenta un spectacol mare şi prin aceasta putem orbi mulţi ucenici. Numai Domnul ştia ce era cu Iuda, dar niciunul dintre ucenici nu bănuia că tocmai Iuda era cel care trebuia să-L trădeze pe Domnul. Vădit Iuda savura chiar o încredere deosebită, deoarece lui i s-a încredinţat punga cu bani. Şi chiar şi în camera de sus, când Iuda a părăsit încăperea, unii gândeau că el voia să cumpere ceva pentru sărbătoare. În exterior totul era în ordine la Iuda, dar în spatele lor el purta discuţii cu duşmanii Domnului. Ceea ce era în Iuda, este şi în noi – să nu ne înşelăm! Fiecare, care vorbeşte altora în mod regulat despre Domnul, fie în mod personal sau ca predicator, va fi conştient de acest pericol şi deseori a regretat că starea lui spirituală nu a corespuns a ceea ce a predicat sau a spus altora. Dar dacă simţim această discrepanţă între gura şi inima noastră, şi o mărturisim Domnului ca prefăcătorie, atunci aceasta ne poate conduce să slujim în alt fel şi să spunem altfel un cuvânt – mai îndurător. Va fi totdeauna o discrepanţă între cuvintele noastre şi faptele noastre sau inima noastră, de aceea atenţionarea adresată fariseilor este la fel adresată şi nouă.

La Domnul nu se dă nici un premiu Oscar pentru cel mai bun artist, acolo este numai o făgăduinţă pentru aceia cu duhul zdrobit şi smerit. Acolo, aşa spune Domnul, vrea El să locuiască (Isaia 57.15). Mesajul acestui strigăt „vai de voi” este, că noi să nu ne înşelăm unii pe alţii, că noi să recunoaştem uneori liniştit că şi noi avem probleme cu unele lucruri, că şi în viaţa noastră nu totdeauna totul decurge fără probleme, aşa cum se dă impresia deseori duminica. Şi să ne păzim să clasificăm pe alţii, acolo unde anumite păcate au devenit vizibile. Domnul Isus vorbeşte aici de jefuire şi necumpătare. Deci lucruri care la noi toţi se strecoară, chiar dacă probabil mult timp le putem ţine acoperite. Probabil noi nu suntem jefuitori, dar ce altceva este, dacă noi ne străduim să posedăm aceleaşi lucruri pe care le are vecinul nostru sau fratele nostru sau sora noastră? Sau cum stau lucrurile cu materialismul nostru, cu nesaţul nostru, că trebuie să avem totdeauna ce este mai nou, să ţinem pasul cu ceilalţi, şi aşa mai departe? În cele mai multe cazuri vom putea ascunde aceste lucruri faţă de ceilalţi – câte scuze spirituale frumoase nu am inventat deja pentru a justifica necesitatea unui lucru sau altul. Dar toate acestea sunt descoperite înaintea Domnului. De aceasta ar trebui să devenim din nou conştienţi. Dar dacă păcatul unui frate a devenit vizibil, aceasta ar trebui văzut de credincioşii spirituali ca un prilej, ca acelui frate să i se întindă mâna îndurării şi să fie readus în părtăşia cu Domnul şi cu fraţii. Dar aceasta este posibil numai atunci când noi terminăm cu acel fel de gândire plin de dispreţ, cu orice „stigmatizare nespirituală” iute şi noi înşine să devenim conştienţi de slăbiciunea proprie (Galateni 6.1), care este la fel şi în noi, dar probabil din fericire nu a devenit publică.

Un alt mesaj al acestui strigăt „vai de voi” este, că noi ar trebui să fim atenţi, ca oamenii să întemeieze o relaţie personală cu Domnul Isus, căci atunci putem fi siguri, că şi partea din afară este în ordine. Căci Domnul spune: „Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a farfuriei, pentru ca şi partea de afară să fie curată.”

Partea anterioară Partea următoare


Tradus de la: Die Pharisäer-Falle (6)

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (162)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).