Când Dumnezeu ne încearcă – exemplul lui Iosif
Psalmul 105.16-21

David R. Reid

© SoundWords, Online începând de la: 28.12.2021, Actualizat: 28.12.2021

Versete călăuzitoare: Psalmul 105.16-21

Psalmul 105.16-21: Şi a chemat foamete peste pământ; a frânt tot toiagul pâinii. A trimis un om înaintea lor: Iosif a fost vândut ca rob. I-au strâns picioarele în butuci, sufletul său a intrat în fiare, până la timpul când s-a împlinit ce a spus: Cuvântul Domnului l-a încercat. Împăratul a trimis şi l-a dezlegat; stăpânitorul popoarelor l-a eliberat. L-a pus domn peste casa lui şi cârmuitor peste toate avuţiile lui:

[Istoria lui Iosif o găsim în cartea Geneza în capitolele 37 şi 39 până la 59.]

Istoria lui Iosif este una dintre cele mai captivante și mai provocatoare relatări din întreg Vechiul Testament. Iosif este unul dintre puținele personaje biblice despre care nu se relatează nimic negativ. Viața sa exemplară - de la adolescență (Geneza 37) până la moartea sa la vârsta de o sută de ani (Geneza 50) - ne convinge și, în același timp, ne încurajează. Iosif este un exemplu excelent, pe care fiecare credincios ar trebui să-l urmeze.

Iosif avea o credință de neclintit. Biblia nu consemnează că el s-ar fi plâns vreodată sau că s-ar fi clătinat în credința sa - chiar dacă a fost trădat de frații săi, acuzat pe nedrept de viol, aruncat în închisoare de angajatorul său și uitat de oamenii pe care îi ajutase. Și, spre deosebire de noi, tânărul Iosif nu a avut la dispoziție Cuvântul lui Dumnezeu, de care ar fi putut beneficia. Nici Duhul Sfânt nu a locuit în mod constant în el, așa cum o face astăzi în credincioși! Nu avea nici măcar istoria lui Iosif, care să-l încurajeze! Am fi putut noi păstra o credință solidă ca piatra în astfel de împrejurări?

Providenţa lui Dumnezeu

Care a fost secretul credincioșiei statornice și neclintite a lui Iosif? El a acceptat providența lui Dumnezeu și nu a pus-o la îndoială! Iosif știa: „Strâmtorările noastre sunt oportunități ale lui Dumnezeu”, așa cum ne place să spunem. La mulți ani după ce frații săi îl vânduseră ca sclav, Iosif le-a dezvăluit în cele din urmă identitatea sa și le-a spus: „Şi acum, nu vă întristaţi şi nu vă mâniaţi pe voi înşivă că m-aţi vândut aici; pentru că pentru păstrarea vieţii m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Pentru că în aceşti doi ani a fost foametea în ţară şi mai sunt încă cinci ani în care nu va fi nici arătură, nici seceriş. Şi Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze o rămăşiţă pe pământ şi să vă păstreze viaţa printr-o mare salvare.” (Geneza 45.5-7).

După moartea tatălui său, Iacov, Iosif le-a mărturisit fraților săi ceea ce fusese convins toată viața: „Voi, într-adevăr, ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine” (Geneza 50.20). Iosif știa că toate evenimentele din viața sa - chiar și toate relele teribile care i s-au făcut - se aflau în planurile și sfaturile suverane ale lui Dumnezeu, astfel încât totul se va rezolva în cele din urmă spre binele său. Dumnezeu nu era cauza răului care i se făcuse, dar Dumnezeu avea totul sub control și a lucrat prin intermediul experiențelor teribile și al oamenilor nelegiuiți pentru a-Şi împlini planurile și providența.

„Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei chemați potrivit planului Său.” Iosif nu cunoștea Romani 8.28 „Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemaţi potrivit planului Său.“, dar el a trăit adevărul acestui cuvânt mai mult decât o facem noi de multe ori! Dacă am putea să ne încredem în Dumnezeu cel puţit aşa cum a făcut-o Iosif! Prea des spunem că noi credem că Dumnezeu are sub control toate împrejurările noastre. Dar oare chiar credem asta cu adevărat? Dacă am crede cu adevărat, atunci am accepta viața așa cum ne vine, fără să ne plângem. Cât de fermă este credința și încrederea noastră în providența lui Dumnezeu? Poate credința noastră să se ridice la nivelul credinței lui Iosif?

„Procesul încercării”

Viața lui Iosif este, de asemenea, un exemplu măreţ, atunci când este vorba de punerea la încercare a credinței. Toate experiențele neplăcute și triste din viața lui Iosif nu au făcut decât să-i pună la încercare încrederea în Dumnezeu. Iosif nu a secerat ceea ce a semănat (compară cu Galateni 6.7): nu a secerat din greșelile pe care le-ar fi făcut și nici nu a fost pedepsit pentru păcatele pe care le-ar fi comis. Nu, încrederea lui Iosif în Cuvântul lui Dumnezeu, pe care El i-l dăduse, a fost pusă la încercare. În Psalmul 105.19 „până la timpul când s-a împlinit ce a spus: Cuvântul Domnului l-a încercat.“ spune despre Iosif că „cuvântul Domnului l-a încercat”. Același cuvânt ebraic tradus aici prin „a încerca” sau „a dovedi autenticitatea” [traducerea Menge] este folosit și în Psalmul 12.6 „✡ Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, argint curăţit în cuptor de pământ, purificat de şapte ori.“ și în Psalmul 66.10 „Pentru că Tu, Dumnezeule, ne-ai încercat; ne-ai încercat cum se încearcă argintul;“. Acolo, procesul de încercare este comparat cu procesul de înnobilare a argintului sau a aurului. „Procesul de testare” înnobilează și testează valoarea și puritatea metalului prețios. (vezi și Judecători 7.4 „Şi Domnul a zis lui Ghedeon: „Poporul este încă mult, coboară-i la apă şi ţi-i voi încerca acolo; şi va fi aşa: acela despre care îţi voi zice: «Acesta să meargă cu tine!», acela va merge cu tine; şi despre oricine îţi voi zice: «Acesta să nu meargă cu tine!», acela nu va merge“.“.)

În viața lui Iosif, „procesul de testare” a durat aproximativ douăzeci de ani! Iosif primise un cuvânt de la Domnul când era încă adolescent. El şi-a dat seama că visele sale despre viitor erau comunicări de la Dumnezeu. Probabil că din această cauză a împărtășit visele cu familia sa (Geneza 37.5-11). Dacă Iosif era convins că Dumnezeu Însuși îi trimisese visele, atunci era de datoria lui să le împărtășească familiei sale, chiar dacă probabil bănuia că vestea va alimenta și mai mult ostilitatea fraților săi. Acest cuvânt al Domnului l-a pus la încercare pe Iosif timp de mai bine de douăzeci de ani lungi, iar acei ani au fost plini de trădări tragice, dezamăgiri severe și foarte puține speranțe pentru viitor. Iosif a trecut testele - iar testele au dovedit valoarea și puritatea credinței sale.

Când Iosif a fost pus în fruntea casei lui Potifar, se părea că va avea parte de zile bune - dar speranțele sale au fost spulberate de acuzații false (Geneza 39.1-20). Îţi poţi imagina dezamăgirea lui Iosif când a fost aruncat în închisoare? Acest test al credinței trebuie să fi fost deosebit de dureros. Fără îndoială că el aștepta cu nerăbdare un semn despre felul cum Dumnezeu va împlini visele pe care i le dăduse lui Iosif. Poate că Iosif chiar și-a imaginat câteva scenarii în minte. Dacă va continua să muncească din greu, poate că Dumnezeu va avea grijă ca el să-și câștige libertatea și să aibă succes în Egipt, cea mai mare națiune din lume la acea vreme. Apoi, dacă devenea prosper, se întorcea acasă pentru o vizită, unde familia sa uimită trebuia să recunoască faptul că visele fuseseră de la Dumnezeu! Atât el, cât și - mai ales! - Dumnezeu va fi justificat! Dar nu acesta a fost planul lui Dumnezeu! Ce dezamăgire! Am fi trecut noi cu succes acest test al credinței?

Credința lui Iosif este de asemenea pusă la încercare în Geneza 41. Acolo, paharnicul și-a amintit în cele din urmă de el și Iosif a fost chemat în fața lui faraon. Dacă am fi fost în locul lui Iosif și am fi știut că putem interpreta visele lui faraon - ne-am fi folosit darul nostru pentru a negocia [în schimb] libertatea noastră? Am fi pretins onoarea [de a fi capabili să interpretăm visele] pentru noi înșine? Sau am fi făcut cum a făcut Iosif și nici măcar nu ne-am fi menționat pe noi înșine, ci am fi dat toată gloria lui Dumnezeu? Am fi fost oare mai preocupați de semnificația viselor și de modul în care am fi putut păstra viețile oamenilor și ale animalelor? Sau am fi fost mai preocupați de propria noastră viaţă și de libertatea noastră? Iosif și-a încredințat complet viața lui Dumnezeu! De aceea, a trecut testul credinței cu nota maximă. Apropo, care este „media notelor” noastre?

Așa cum Cuvântul Domnului l-a pus la încercare pe Iosif, tot așa El ne pune la încercare și pe noi. Credem cu adevărat că Dumnezeu are grijă ca „toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu”? Credem cu adevărat că El vrea să ne călăuzească în deciziile vieții, așa cum promite în Proverbele 3.5,6? Putem fi siguri că credința noastră va fi pusă la încercare. Dezamăgirile nu sunt un semn că noi nu am fi picat testul, dar dacă ne îndoim și ne plângem, atunci acesta este deja un semn că am picat testul!

Un proces care vrea să ne facă desăvârşiţi

Se pune adesea întrebarea: „Dacă Dumnezeu este atotştiutor și știe nu numai dacă avem credință, ci și cât de puternică este credința noastră, de ce ne testează El credința?”. Biblia răspunde la această întrebare în Iacov 1.2-4: „Socotiţi ca o mare bucurie, fraţii mei, când treceţi prin felurite ispite, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă lucrarea desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsindu-vă nimic.” Dumnezeu vrea ca copiii Săi să fie biruitori - să fie puternici și maturi în credința lor. El vrea ca noi să fim oameni care pot să se expună unei provocări și să rămână fermi! Procesul de testare lucrează acest lucru în noi.

În afară de aceasta, Dumnezeu permite să întâmpinăm diferite tipuri de suferință pentru ca noi să dezvoltăm calitățile care sunt necesare pentru slujitorii Săi: smerenie, ascultare și altruism. Dumnezeu vrea să dezvolte în noi atitudinea unui slujitor - atitudinea pe care o vedem atât de clar și de frumos în viața Domnului nostru Isus, care „a învățat ascultarea prin ceea ce a suferit” (Evrei 5.8).

Un alt motiv pentru încercări și ispite ne este dat în 1. Petru 1.7: „pentru ca încercarea [dovedirea] credinței voastre, mult mai prețioasă decât aurul care piere, dar care este încercat prin foc, să fie găsită spre laudă şi glorie și onoare, la arătarea lui Isus Hristos”. Încercările ne rafinează și ne purifică credința, iar o credință purificată aduce mai multă glorie Domnului nostru. Când trecem cu bine testele credinței noastre, Dumnezeu are plăcere - și Isus Hristos este onorat! Numai această cunoaștere ar trebui să ne ajute să nu ne mai plângem și să nu mai punem la îndoială căile lui Dumnezeu cu noi.

O imagine pe care ar trebui s-o preţuim

Viața lui Iosif nu este doar un exemplu pe care Dumnezeu ni l-a dat să îl urmăm, ci ne-a oferit în ea și o imagine a lui Hristos, pe care trebuie să o prețuim. Persoana și viața lui Iosif sunt o imagine sau o ilustrație (sau „tip”) din Vechiul Testament a Persoanei și vieții lui Mesia care va veni. Deși Noul Testament nu se referă niciodată în mod explicit la Iosif ca fiind un model pentru Hristos, predica lui Ștefan din Faptele apostolilor 7 pare să facă o paralelă între Iosif și Isus Hristos. Ștefan menționează că Iosif, ca și Isus, a fost tratat pe nedrept, persecutat și trădat de „frații” necredincioși și că mai târziu a fost justificat și înălțat - așa cum și Isus a fost înălțat și justificat de Dumnezeu (vezi Faptele apostolilor 7.9,10;51-53).

Există multe paralele între viața lui Iosif și viața lui Hristos. Prin urmare, este ușor să concluzionăm că Dumnezeu vrea ca noi să vedem și să apreciem imaginea:

  • Ca și Iosif, Domnul Isus a fost subiectul special al dragostei Tatălui Său (Matei 3.17 „şi iată un glas din ceruri spunând: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea“.“; Ioan 3.35; 5.20 (3:35) Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui.“ „(5:20) Pentru că Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi Îi arată toate câte face El; şi Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunaţi.“).
  • Ca și Iosif, a fost trimis de Tatăl Său să caute și să asigure bunăstarea fraților Săi.
  • La fel ca Iosif, Domnul a fost urât și respins de propriul Său popor (Ioan 1.11,12; 15.24,25 (1:11) A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. (1:12) Dar tuturor celor care L-au primit, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu:“ „(15:24) Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, nu ar avea păcat; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât, şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. (15:25) Ci aceasta este ca să se împlinească cuvântul scris în legea lor: «M-au urât fără temei».“).
  • Așa cum frații lui Iosif au urât în mod deosebit visele profetice ale acestuia, tot așa conducătorii iudei au urât revendicarea Domnului de a fi Mesia și Împăratul lor (Luca 19.14 „Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunând: «Nu vrem ca acesta să împărăţească peste noi».“).
  • Așa cum frații lui Iosif au complotat să-l ucidă, tot așa și conducătorii iudei au complotat împotriva propriului lor Mesia - și L-au ucis (Matei 21.37-39; 26.3,4 (21:37) Şi, la urmă, l-a trimis la ei pe fiul său, spunând: «Îl vor respecta pe fiul meu». (21:38) Dar viticultorii, văzând pe fiul, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul; veniţi, să-l omorâm şi să luăm în stăpânire moştenirea lui!» (21:39) Şi l-au luat şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât.“ „(26:3) Atunci preoţii de seamă şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea palatului marelui preot care se numea Caiafa; (26:4) şi au ţinut sfat împreună, ca să-L prindă pe Isus prin viclenie şi să-L omoare.“; Ioan 5.18 „Pentru aceasta deci căutau iudeii şi mai mult să-L omoare, nu numai pentru că nu respecta sabatul, dar şi pentru că spunea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine Însuşi egal cu Dumnezeu.“).
  • Așa cum frații au mâncat cu sentimente reci, în timp ce Iosif suferea, tot așa fariseii nemiloși au pregătit Paștele în timp ce Domnul a fost răstignit (Ioan 18.28 „Ei ·L-au dus deci pe Isus de la Caiafa în pretoriu; şi era dis-de-dimineaţă. Şi ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze, ci să mănânce paştele.“).
  • Așa cum caracterul moral al lui Iosif a fost pus la încercare prin ispită și acuzații false, tot așa perfecțiunea morală a lui Hristos s-a dovedit fără cusur atunci când a fost pus la încercare prin ispită și acuzații false (vezi Matei 4; 26.59-61; Luca 4; 23.2-5; Ioan 18.30 „Ei au răspuns şi i-au zis: „Dacă Acesta n-ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat în mâinile tale“.“; Marcu 14.56-59 (56) Pentru că mulţi mărturiseau fals împotriva Lui şi mărturiile lor nu se potriveau. (57) Şi unii s-au ridicat şi au mărturisit fals împotriva Lui, spunând: (58) „Noi L-am auzit spunând: «Eu voi dărâma templul acesta, care este făcut de mâini, şi în trei zile voi zidi altul, care nu este făcut de mâini»“. (59) Şi nici aşa nu se potrivea mărturia lor.“). În afară de aceasta, Cuvântul Domnului din profețiile Vechiului Testament a testat viața lui Isus și a dovedit că El era potrivit pentru a fi Mesia.
  • Așa cum Iosif nu s-a apărat când a fost acuzat pe nedrept, tot așa Domnul Isus „nu Și-a deschis gura” (Isaia 53.7) când a fost acuzat și judecat pe nedrept (Matei 27.12-14; 26.62,63 (27:12) Şi, când era acuzat de preoţii de seamă şi de bătrâni, nu răspundea nimic. (27:13) Atunci Pilat ·I-a spus: „Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta?“ (27:14) Şi El nu i-a răspuns nici măcar un singur cuvânt, încât guvernatorul se mira foarte mult.“ „(26:62) Şi marele preot, ridicându-se, I-a spus: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?“ (26:63) Dar Isus tăcea. Şi marele preot, răspunzând, I-a spus: „Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu“.“; Marcu 14.60,61; 15.4,5 (14:60) Şi marele preot, ridicându-se în mijloc, L-a întrebat pe Isus, spunând: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?“ (14:61) Dar El tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat din nou şi ·I-a spus: „Tu eşti Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?““ „(15:4) Şi Pilat L-a întrebat din nou, spunând: „Nu răspunzi nimic? Iată câte mărturisesc ei împotriva Ta!“ (15:5) Dar Isus n-a mai răspuns nimic, încât Pilat se mira.“).
  • La fel cum Dumnezeu l-a îndreptăţit pe Iosif și l-a ridicat la un loc de întâietate peste tot Egiptul, tot așa „Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morți” (Coloseni 2.12) și „L-a înălțat foarte sus și I-a dăruit Numele care este mai presus de orice nume, ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi ... și orice limbă să mărturisească spre glorificarea lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul” (Filipeni 2.9-11).
  • La fel cum frații lui Iosif s-au căit de păcatul lor de a-l respinge și trăda și, în cele din urmă, l-au recunoscut ca salvator al lor și ca cel care era mai presus de ei, tot așa și poporul iudeu se va căi într-o zi viitoare de păcatul lor de a-L respinge pe Isus, Mesia lor. Atunci Îl vor recunoaște ca Domn și Mântuitor al lor (vezi Zaharia 12.10-14 (10) Şi voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duhul îndurării şi al cererilor; şi vor privi spre Mine, Acela pe care L-au străpuns“; şi vor boci pentru El, cum boceşte cineva pentru singurul lui fiu, şi se vor amărî pentru El, cum este cineva în amărăciune pentru întâiul său născut. (11) În ziua aceea va fi plângere mare în Ierusalim, ca plângerea din Hadadrimon în valea Meghidonului. (12) Şi ţara va boci, fiecare familie în parte; familia casei lui David deoparte şi soţiile lor deoparte; familia casei lui Natan deoparte, şi soţiile lor deoparte; (13) familia casei lui Levi deoparte, şi soţiile lor deoparte; familia şimeiţilor deoparte, şi soţiile lor deoparte; (14) toate celelalte familii, fiecare familie deoparte şi soţiile lor deoparte.“).
  • Așa cum Iosif i-a iertat cu bunăvoință pe frații săi dispuşi să se căiască și i-a împăcat cu sine, tot așa și Domnul Isus va ierta poporul lui Israel dispus de a se căi și credincios și îl va împăca cu Sine (vezi Ezechiel 37.1-14; Romani 11.15,25,26 „Pentru că, dacă lepădarea lor este împăcare a lumii, ce va fi primirea lor, decât viaţă dintre morţi?“ „(25) Pentru că nu doresc să nu ştiţi, fraţilor, taina aceasta, ca să nu fiţi înţelepţi în voi înşivă: pentru că lui Israel i s-a făcut orbire în parte, până va intra plinătatea naţiunilor; (26) şi astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Salvatorul va veni din Sion şi va îndepărta neevlavia de la Iacov.“).

Toate aceste paralele - și multe altele - între viața lui Iosif și viața lui Hristos merită să fie studiate. Există prea multe paralele pentru a fi întâmplătoare. Domnul Isus a inclus cu siguranță istoria lui Iosif atunci când le-a vorbit celor doi ucenici pe drumul spre Emaus: „Şi începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate Scripturile cele despre El” (Luca 24.27). Nu e de mirare că inimile ucenicilor „ardeau în ei” (Luca 24.32) când Isus le-a deschis Scripturile Vechiului Testament și le-a arătat unde se arăta El în ele!

Fie ca viața lui Iosif să ne convingă și să ne încurajeze atunci când credința noastră este pusă la încercare. Suntem încercați prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum a fost și Iosif. Fie ca și credința noastră, asemenea celei a lui Iosif, să se dovedească autentică și să fie „găsită spre laudă şi glorie și onoare, la arătarea lui Isus Hristos” (1. Petru 1.7).


Tradus de la: Wenn Gott uns prüft - das Beispiel Josephs

Titlul original: „Tested By The Word“
Sursa: www.growingchristians.org

 

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole ale autorului David R. Reid (51)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen