Dimensiunile lui Dumnezeu
Lungimea, lăţimea, înălţimea, adâncimea

Johannes Philippus Fijnvandraat

© SoundWords, Online începând de la: 06.09.2019, Actualizat: 06.09.2019

Verset călăuzitor: Efeseni 3.18

Efeseni 3.18: … ca să fiţi deplin în stare să înţelegeţi împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea şi lungimea şi adâncimea şi înălţimea.

1. Caracterul ciudat al acestor cuvinte

Am observat noi vreodată că în aceste patru noţiuni este ceva ciudat? Noi cunoaştem înălţimea şi adâncimea ca noţiuni opuse. „Înălţimea” este contrariul „adâncimii”! („lung/scurt” sunt în aceeaşi relaţie ca „înalt/scund”, la fel cum este „lat/îngust”. În acest caz este vorba de cu totul altceva decât opoziţia „înălţime/adâncime”.) Probabil există o explicaţie filozofică de lingvistică pentru această ciudăţenie, dar pentru conţinutul şi ţelul acestei publicaţii este suficient să se constate că şi Biblia păstrează acest uz al vorbirii şi nu vorbeşte despre trei dimensiuni, ci despre patru, şi anume lungime, lăţime, înălţime şi adâncime.

Două lucruri au ceva de spus în privinţa aceasta oricărui cititor al Bibliei, şi anume:

  • Biblia nu leagă cu aceste noţiuni – folosite şi în metrologie – lecţii tehnice, ci morale.
  • Biblia numeşte sau arată aceste patru noţiuni în ordine diferite.

Din faptul că Hristos este Garant pentru „liniuţă” şi „iota” în Legea lui Dumnezeu – cele mai mici semne grafice -, rezultă că chiar şi cele mai mici particularităţi din Scriptură merită atenţia noastră. Schimbarea ordinii acestor patru noţiuni în numirea lor trebuie deci să aibă cu siguranţă ceva de spus.

2. O mărturie din timpul lui Avram

Mulţi cunoscători ai Bibliei cred din motive întemeiate că Iov şi prietenii lui au trăit aproximativ în timpul lui Avraam. Presupunând că aceasta este aşa, mărturia lui Ţofar este cea mai veche mărturie şi prin aceasta şi prima mărturie pe care noi o posedăm despre aceste patru noţiuni. El spune în Iov 11.7-9: „Poţi tu pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, poţi tu ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic. Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa Morţilor: ce poţi şti? Întinderea ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea.” Ceea ce putem noi deduce direct din aceasta este că în lumea imaginară biblică pământul este privit ca unitate de măsură pentru lungime şi marea este privită ca unitate de măsură pentru lăţime.

Tainele lui Dumnezeu

a. Înălţimea

Când este vorba de tainele lui Dumnezeu, înălţimea stă pe primul loc! Aşa spune şi Isaia 55.9 în acest caz: „Pentru că aşa cum cerurile sunt mai înalte decât pământul, tot aşa căile Mele sunt mai înalte decât căile voastre, şi gândurile Mele decât gândurile voastre.” Tainele lui Dumnezeu sunt mai înalte decât cerurile. Dumnezeu este mare, aşa de înalt, aşa de sublim, că potrivit cuvintelor lui Solomon „cerurile şi cerurile cerurilor nu-L cuprind (1 Împăraţi 8.27). Ferice de aceia care pot numi pe acest Dumnezeu „Tată” al lor. Pe drept noi cântăm:

Este o veşnică-ndurare,
de necuprins aicea jos
a Celui care cu iubire
se-apleacă spre cel păcătos.
El, Cel ce moartea a răpus,
ne duce-n slava lui Isus.

b. Adâncimea

Nu este de mirare că Biblia numeşte aici în continuare adâncimea! Şi ce adâncime! Cine se aşteaptă aici ca în contrast cu „mai înalt decât cerurile” să stea „mai adânc decât cea mai adâncă prăpastie” sau „mai adânc decât marea”, acela gândeşte în dimensiuni prea pământeşti şi prea materialiste! Ţofar pune aici lumea morală în legătură cu „mai adâncă decât Locuinţa Morţilor”. Prin aceasta el vrea desigur să spună mai mult decât mormântul sau groapa. Şi Ţofar trebuie să fi ştiut foarte bine că moartea este urmarea păcatului.

Adâncimea Locuinţei Morţilor este şi adâncimea decăderii şi părăsirii în care păcatul ne-a coborât. Fără păcat nu este Locuinţă a Morţilor. Însă tainele lui Dumnezeu sunt mai adânci decât Locuinţa Morţilor! Oricât de inevitabilă şi de irevocabilă ar fi moartea – moartea nu are ultimul cuvânt! Dumnezeu este aşa de puternic că însăşi moartea trebuie să cedeze înaintea Lui şi să renunţe la toate tainele ei.

Tainele lui Dumnezeu sunt mai adânci decât Locuinţa Morţilor – puterea lui Dumnezeu este mai mare nu numai decât puterea morţii trupeşti, ci şi decât puterea morţii morale, spirituale! Nu este o minune de neînţeles, că despre oamenii căzuţi adânc, pierduţi fără scăpare, se poate spune: „Şi voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre … Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos: prin har sunteţi mântuiţi” (Efeseni 2.1-5)

c. Lungimea

Tainele lui Dumnezeu depăşesc dimensiunile pământului. „Întinderea lor este mai lungă decât pământul”. Ele depăşesc etaloanele pământeşti. Cine gândeşte despre Dumnezeu în „etaloane pământeşti”, acela gândeşte mult prea puţin. Cu mult înainte de crearea cerului şi pământului, „înainte de întemeierea lumii”, El S-a gândit la tine şi la mine. Şi când pământul nu va mai fi, deci după judecata de apoi – din veşnicie în veşnicie -, dragostea Lui neschimbătoare şi bunătatea Lui sunt prezente. Întreaga noastră existenţă pământească este intercalată în „planul” Său veşnic, înţelept. Fiecare copil al lui Dumnezeu – oricât de bătrân ar putea deveni el sau de bătrână ar deveni ea – se poate şti ascuns în mâna Lui puternică.

d. Lăţimea

Etalonul de lăţime al lui Ţofar este marea şi el ştie: „Tainele lui Dumnezeu sunt mai late decât marea.” Marea este în Biblie deseori o imagine a mulţimii popoarelor, în care trăim. Întotdeauna agitată şi în mişcare, deseori spumegând prin puterea furtunii şi aruncând noroi (vezi printre altele Isaia 57.20; Apocalipsa 17.15). Tainele lui Dumnezeu sunt mai late decât marea. Nimic nu-i scapă de sub control. Orice ar face marea popoarelor nemărginită ca fărădelegi şi oricât ar spumega mulţimea ideilor răzvrătitoare, oricât s-ar agita popoarele (Psalmul 2.1) – nici patru miliarde de oameni (4.000.000.000) în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu nu pot împiedica ca El printr-un „Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu peste Sion, muntele sfinţeniei Mele” (Psalmul 2.6) să pună pe tronul lui David pe „Tâmplarul” răstignit din Nazaret, şi pe toţii vrăjmaşii „aşternut picioarelor Lui”. Credincioşii vor admira mai târziu această taină a lui Dumnezeu şi vor cânta: „De la Domnul a fost aceasta; este minunat în ochii noştri” (Psalmul 118.23).

3. O mărturie din Noul Testament

Altfel decât în Iov 11.7, în Efeseni 3.18 este numită mai întâi lăţimea, apoi lungimea, apoi adâncimea şi în final înălţimea. Aici nu este vorba de „caracterul tainic al lui Dumnezeu”, ci de caracterul tainic al lui Hristos. Motivul pentru această altă ordine constă în faptul că Duhul lui Dumnezeu în vorbirea despre caracterul tainic al lui Hristos vrea să îndrepte atenţia spre marea oştire a credincioşilor din iudaism şi din păgânism, care sunt incluşi în acest caracter tainic.

a. Lăţimea

Aceasta are a face cu lăţimea mării popoarelor! Vechiul popor al lui Dumnezeu nu a primit nici o poruncă de misiune, ca „să meargă” şi să vestească Evanghelia la naţiuni. Este Biserica nou-testamentală a Domnului nostru Isus Hristos, care a luat fiinţă pe această temelie: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristosul şi să învieze dintre morţi a treia zi şi să se predice în Numele Său pocăinţa şi iertarea de păcate la toate naţiunile, începând de la Ierusalim” (Luca 24.46,47).

„Din orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune” (Apocalipsa 5.9) au fost răscumpăraţi prin sângele lui Hristos. În lăţime este inclus oricine din Olanda [autorul este olandez: adnotarea redacţiei] care a primit pe Mântuitorul.

b. Lungimea

Şi dimensiunea în lungime merită aici atenţia. Dimensiunea în lungime are a face cu pământul. Taina despre Hristos este legată cu o chestiune pământească. Hristos a spus că „Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele”. În cazul expresiei „Biserică” sau „Adunarea lui Isus Hristos” nu este vorba de o societate de credincioşi „începând de la Adam şi până la judecata de apoi”, ci de aceia care – după ce Fiul lui Dumnezeu a devenit „Fiul Omului” – au primit o ofertă „în Numele Său” spre iertarea păcatelor şi au acceptat-o. Cu alte cuvinte: lungimea tainei despre Hristos este determinată prin timpul în care se vesteşte pe pământ Evanghelia harului şi a păcii lui Dumnezeu (Efeseni 2). Oştirea răscumpărată „dintre naţiuni” (Faptele apostolilor 15.14) şi care este unită într-un trup cu Hristos ca şi Cap, este limitată şi nu nelimitată, şi de asemenea şi timpul, în care are loc aceasta, este precis măsurat. Începutul este fixat în Faptele apostolilor 2 (compară cu 1 Corinteni 12.12,13), şi sfârşitul este redat în 1 Tesaloniceni 4.15-17 şi 1 Corinteni 15.51-57.

Aşa stă în Noul Testament înaintea noastră minunea lungimii tainei despre Hristos. Pavel s-a rugat clar, conform cu Efeseni 3.14, ca credincioşii să fie capabili să înţeleagă care este poziţia lor unică în felul ei în istoria mântuirii în legătura lor cu Hristos, atunci când a vorbit despre lungimea tainei despre Hristos.

c. Adâncimea

Pentru ca cele prezentate mai înainte să poată avea loc, era necesar ca Fiul lui Dumnezeu să coboare. Atât Filipeni 2.5-8 cât şi Efeseni 4.9,10 ne vorbesc despre adâncimea tainei despre Hristos. Toate mădularele trupului lui Hristos, care sunt legate de nedespărţit cu El ca şi Cap, datorează acest privilegiu al realităţii de nepătruns, care în 1 Timotei 3.16 este redat prin cuvintele: „Şi cu adevărat, mare este taina evlaviei: «Dumnezeu S-a arătat în carne, a fost îndreptăţit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între naţiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie.»” Şi pentru ce Fiul lui Dumnezeu a venit în carne şi S-a coborât aşa de mult? Mai întâi a fost ca să onoreze pe Dumnezeu într-o lume răzvrătită şi să-L glorifice printr-o ascultare absolută, o ascultare până în moarte, „da, moarte pe cruce”. În afară de aceasta şi pentru că El „a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea” (Efeseni 5.25).

Cât de mult a trebuit El să coboare pentru aceasta! Psalmul 69.3 spune: „Mă afund în noroi adânc şi nu este loc de pus piciorul.” El a coborât în starea noastră păcătoasă, a fost „făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5.21) şi în felul acesta a purtat judecata lui Dumnezeu în locul nostru. Cum stă adâncimea înaintea duhului nostru, când acum cântăm şi mai târziu vom cânta în desăvârşire: „Vrednic eşti să iei cartea şi să-i deschizi peceţile, pentru că ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune şi i-ai făcut împăraţi şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi vor împărăţi peste pământ.”

d. Înălţimea

Cu ce scop deci Dumnezeu a primit „din orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune” (lăţimea) şi începând de la Rusaliile descrise în Faptele apostolilor 2 şi până la răpirea Adunării – amintită în 1 Tesaloniceni 4.15-17 (lungimea) – un popor pentru Numele Său şi în mod deosebit l-a unit cu Hristos într-un mod care niciodată mai înainte nu a fost vestit?

Aceasta are a face cu înălţimea caracterului tainic despre Hristos. Epistola către Efeseni 1 ne dezvăluie aceasta în versetul 3 şi Efeseni 2 în versetele 6 şi 7. Acolo suntem conduşi de pe pământ şi aşezaţi în înălţimea ameţitoare:

  • Noi primim un loc „în locurile cereşti”!
  • Noi vom fi „pentru totdeauna la Domnul” (1 Tesaloniceni 4.17).
  • Noi vom fi ca Hristos (1 Ioan 3.2)!
  • Noi vom fi „glorificaţi împreună cu Hristos” (Romani 8.17).
  • Noi ca şi copii ai lui Dumnezeu vom fi „arătaţi împreună cu El în glorie” (Coloseni 3.4).

Din toate acestea „în veacurile viitoare” va deveni clar ca lumina soarelui cât de înaltă este realmente „nemărginita bogăţie a harului lui Dumnezeu în bunătate faţă de noi, în Hristos Isus” (Efeseni 2.7)! În felul acesta Hristos va fi glorificat „în toţi sfinţii Săi” ( 2 Tesaloniceni 1.10). Înălţimea tainei despre Hristos va fi atunci „privită cu uimire”.


Tradus de la: Die Dimensionen Gottes
Din Bode des Heils in Christus, Anul 121, 1978

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).