Vorbirea de pe Muntele Măslinilor în Matei 24 și 25 (3)
Matei 25.31-46

Stanley Bruce Anstey

© SoundWords, Online începând de la: 16.03.2022, Actualizat: 16.03.2022

Versete călăuzitoare: Matei 25.31-46

3 | Venirea Domnului cu privire la națiuni (Matei 25.31-46)

Așa cum am menționat la începutul acestei prelegeri, această ultimă parte a vorbirii de pe Muntele Măslinilor a Domnului se referă la venirea (arătarea) Sa în legătură cu națiunile păgâne (Matei 25.31-46).

Matei 25.31-46: Dar, când va veni Fiul Omului în gloria Sa, și toți îngerii cu El, atunci va ședea pe tronul gloriei Sale; și toate națiunile vor fi adunate înaintea Lui și le va despărți pe unele de altele, așa cum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile la dreapta Sa și caprele la stânga. Atunci Împăratul va spune celor de la dreapta Sa: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția pregătită pentru voi de la întemeierea lumii. Pentru că am fost flămând și Mi-ați dat să mănânc; am fost însetat și Mi-ați dat să beau; am fost străin și M-ați primit; dezbrăcat și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și M-ați vizitat; am fost în închisoare și ați venit la Mine». Atunci cei drepți Îi vor răspunde, spunând: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Te-am hrănit? sau însetat și Ți-am dat să bei? Și când Te-am văzut noi străin și Te-am primit? sau dezbrăcat și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare și am venit la Tine?» Și Împăratul, răspunzând, le va zice: «Adevărat vă spun, întrucât ați făcut acestea unuia dintre acești foarte mici frați ai Mei, Mie Mi-ați făcut». Atunci va spune și celor de la stânga: «Plecați de la Mine, blestemaților, în focul etern, pregătit pentru diavolul și îngerii lui. Pentru că am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc; am fost însetat și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin și nu M-ați primit; dezbrăcat și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în închisoare și nu M-ați vizitat». Atunci vor răspunde și ei, zicând: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau însetat, sau străin, sau dezbrăcat, sau bolnav, sau în închisoare și nu Ți-am slujit?» Atunci El le va răspunde, zicând: «Adevărat vă spun, întrucât n-ați făcut unuia dintre aceștia foarte mici, nici Mie nu Mi-ați făcut». Și aceștia vor merge la pedeapsă eternă, iar cei drepți la viață eternă“.

Primul lucru care iese în evidență aici este că Domnul vorbește din nou despre Sine ca despre „Fiul Omului”. Acest lucru ne arată că El nu vorbește despre Biserică, deoarece El nu folosește niciodată acest titlu în legătură cu Biserica (Adunarea). Aici sunt puse în fața noastră restul națiunilor păgâne de pe pământ. În afară de aceasta, este important să vedem că ceea ce se întâmplă aici va avea loc după arătarea Domnului. Redarea corectă a versetului 31 ar trebui să fie: „Când Fiul Omului va veni în gloria Sa” (compară cu traducerea Darby). Acest lucru înseamnă că va avea loc după a doua venire a Domnului. Deoarece El este numit aici „Împăratul” aceasta indică și spre faptul că Domnul S-a întors deja pe pământ și că Împărăția va fi instaurată în curând (Matei 25.34,40 „Atunci Împăratul va spune celor de la dreapta Sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii.“ „Şi Împăratul, răspunzând, le va zice: «Adevărat vă spun, întrucât aţi făcut acestea unuia dintre aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut».“).

Sentința din sala de judecată

Judecata pe care urmează să o analizăm este faza finală a judecății celor „vii” (2. Timotei 4.1; 1. Petru 4.5 „ei vor da socoteală Celui care este gata să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi.“). Termenul quick (= „viu”) este un vechi cuvânt englezesc care desemnează persoanele vii. Judecata celor vii este un „termen generic” care cuprinde trei judecăți ale Domnului. Acestea sunt: judecata secerișului, judecata de culegere a viei (judecata teascului) și sentința din sala de judecată.

  • Judecata secerișului, pe care am analizat-o deja, este o judecată de distincție (sau de separare) care va avea loc atunci când Domnul va apărea pentru prima dată și Își va trimite îngerii Săi pentru a-i îndepărta pe cei răi din Împărăția cerurilor - partea de vest a pământului (pământul profetic). La fel cum un agricultor separă neghina de grâu la vremea secerișului, tot așa Domnul va trimite îngerii Săi pentru a executa judecata în acest fel (Matei 13.38-43,49,50; 24.37-41).

  • Apoi, există judecata de la culegere a viei (sau de zdrobire a strugurilor), care nu este menționată în acest discurs. Are legătură cu judecata Domnului asupra armatelor aliate ale lui Gog (Ezechiel 38-39; Isaia 33-34; 63.1-6; Apocalipsa 14.17-20 (17) Şi un alt înger a ieşit din templul care este în cer, având şi el o seceră ascuţită. (18) Şi un alt înger a ieşit din altar, având autoritate asupra focului, şi a strigat cu glas tare celui care avea secera ascuţită, spunând: „Trimite secera ta cea ascuţită şi culege ciorchinii din via pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi“. (19) Şi îngerul şi-a pus secera pe pământ şi a cules via pământului şi a aruncat ciorchinii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu; (20) şi teascul a fost călcat afară din cetate şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o mie şase sute de stadii.“). La această judecată nu există nici o separare, căci toți vor fi judecați împreună, așa cum strugurii sunt zdrobiți fără deosebire în teasc.

  • Și când toți dușmanii ostili de pe pământ nu vor mai exista, Domnul va ședea „pe tronul gloriei Sale” și va executa această judecată calmă și solemnă.

Se spune: „Toate națiunile vor fi adunate înaintea Lui și le va despărți pe unele de altele, așa cum desparte păstorul oile de capre” (Matei 25.32). Când Domnul vorbește despre „toate națiunile”, El se referă la toate popoarele rămase pe pământ după ce au fost executate judecățile anterioare. Poate că am putea să le numim națiuni din lumea a treia. El nu se poate referi la națiunile creștinate din partea vestică a pământului, deoarece acestea au fost deja judecate. Națiunile adunate aici sunt mult mai puțin responsabile decât cele două grupuri anterioare, pentru că ele nu au avut lumina pe care au avut-o celelalte. Cu toate acestea, ele sunt responsabile și vor fi adunate pentru a fi judecate înaintea „tronului gloriei” al Domnului.

Acest lucru a fost adesea confundat cu judecata de pe marele tron alb din Apocalipsa 20. Cu toate acestea, la o examinare mai atentă, este clar că nu este vorba de aceeași judecată. În Matei 25 este vorba de o judecată asupra oamenilor vii (națiuni); marele tron alb este o judecată asupra oamenilor morți. Judecata din Matei 25 are loc înainte de Împărăția Milenară; Marele Tron Alb are loc după Împărăția Milenară. În afară de aceasta, în această judecată există două clase de oameni care sunt judecați: cei drepți („oile”) și cei răi („caprele”), în timp ce la judecata de la Marele Tron Alb există o singură clasă: cei răi. Nici un neprihănit nu va fi înviat, pentru că toți cei neprihăniți au fost înviați cu o mie de ani înainte.

La această judecată, cei care au fost bine intenționați față de mesagerii iudei („frații Mei”) și au predicat Evanghelia Împărăției în țara lor în timpul perioadei de șapte ani de necaz, vor avea dreptul să intre în Împărăția lui Hristos pe pământ (Matei 25.34 „Atunci Împăratul va spune celor de la dreapta Sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii.“). Este demn de remarcat faptul că binecuvântările pământești pentru Israel și pentru națiunile păgâne, care vor popula lumea milenară, sunt valabile începând „de la întemeierea lumii” (Matei 13.35; 25.34; Faptele apostolilor 3.21 „pe care cerul trebuie, în adevăr, să-L primească, până la timpuri de restabilire a tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime.“). Binecuvântările Bisericii, însă, a cărei menire este cerească, sunt „înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1.4).

Cei care au fost ostili față de mesagerii iudei sunt separați precum „caprele” și aruncați în iazul de foc (Matei 25.41,46 „Atunci va spune şi celor de la stânga: «Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul etern, pregătit pentru diavolul şi îngerii lui.“ „Şi aceştia vor merge la pedeapsă eternă, iar cei drepţi la viaţă eternă“.“). Aceasta înseamnă că națiunile lor vor dispărea complet de pe fața pământului. Întotdeauna am crezut că una dintre națiunile, care vor fi separată în acest timp, este Edom, deoarece Scriptura ne spune că vor fi distruse de pe fața pământului (Obadia 17-21 (17) Dar pe muntele Sionului va fi eliberare, şi el va fi sfânt; şi casa lui Iacov va stăpâni posesiunile lor. (18) Şi casa lui Iacov va fi un foc; şi casa lui Iosif, o flacără; şi casa lui Esau, mirişte şi vor arde între ei şi-i vor mistui şi nu va rămâne nici unul din casa lui Esau“, pentru că Domnul a vorbit! (19) Şi cei de la sud vor stăpâni muntele lui Esau; şi cei de la şes, pe filisteni; da, vor stăpâni câmpia lui Efraim şi câmpia Samariei; şi Beniamin va stăpâni Galaadul. (20) Şi cei deportaţi ai acestei oştiri a fiilor lui Israel vor stăpâni ce era al canaaniţilor până la Sarepta. Şi cei deportaţi ai Ierusalimului, care erau în Sefarad, vor stăpâni cetăţile de la sud. (21) Şi cei care îi vor salva se vor sui pe muntele Sionului, ca să judece muntele lui Esau. Şi împărăţia va fi a Domnului.“). Dar Edom este un popor de pe pământul profetic, care a fost judecat deja. Ei vor dispărea înainte ca acea judecată să aibă loc.

Trei etape ale judecății asupra Edomului

Judecata asupra Edomului va avea loc în trei etape. Mai întâi, ei vor fi înșelați de propria lor confederație sub conducerea împăratului nordului, iar țara lor va fi devastată și jefuită; mulți vor cădea în acest moment (Obadia 1-14). Puțin mai târziu, după arătarea Domnului, El va intra în țara Edomului pentru a călca teascul judecății (culesul viei) și va distruge armatele aliate ale lui Gog care s-au adunat acolo (Obadia 15,16 (15) ✡ Pentru că ziua Domnului este aproape asupra tuturor naţiunilor: cum ai făcut, ţi se va face; răsplata ta se va întoarce asupra capului tău. (16) Pentru că, după cum aţi băut pe muntele Meu cel sfânt, tot aşa vor bea toate naţiunile neîncetat, da, vor bea şi vor sorbi şi vor fi ca şi cum n-ar fi fost.“; Isaia 34.1-10; 63.1-6); mulți alți edomiți vor cădea în acel moment. A treia și ultima lor lovitură va veni din partea armatelor Israelului restaurat, care vor intra în acea țară și în celelalte țări din jur pentru a-i distruge pe supraviețuitori (Obadia 17-21 (17) Dar pe muntele Sionului va fi eliberare, şi el va fi sfânt; şi casa lui Iacov va stăpâni posesiunile lor. (18) Şi casa lui Iacov va fi un foc; şi casa lui Iosif, o flacără; şi casa lui Esau, mirişte şi vor arde între ei şi-i vor mistui şi nu va rămâne nici unul din casa lui Esau“, pentru că Domnul a vorbit! (19) Şi cei de la sud vor stăpâni muntele lui Esau; şi cei de la şes, pe filisteni; da, vor stăpâni câmpia lui Efraim şi câmpia Samariei; şi Beniamin va stăpâni Galaadul. (20) Şi cei deportaţi ai acestei oştiri a fiilor lui Israel vor stăpâni ce era al canaaniţilor până la Sarepta. Şi cei deportaţi ai Ierusalimului, care erau în Sefarad, vor stăpâni cetăţile de la sud. (21) Şi cei care îi vor salva se vor sui pe muntele Sionului, ca să judece muntele lui Esau. Şi împărăţia va fi a Domnului.“; Numeri 24.1-19; Psalmul 18.33-47; 108.6-12; Isaia 11.14 „ci vor zbura pe umărul filistenilor spre apus. Împreună îi vor prăda pe fiii Răsăritului; îşi vor întinde mâna asupra Edomului şi a Moabului, şi fiii lui Amon vor asculta de ei.“; Mica 4.13 „Ridică-te şi treieră, fiică a Sionului! Pentru că voi face cornul tău fier şi voi face copitele tale aramă; şi vei sfărâma multe popoare; şi voi închina câştigul lor Domnului şi averea lor Domnului întregului pământ.“; Ezechiel 39.10 „Şi nici un lemn nu va fi luat de pe câmp, nici nu va fi tăiat din păduri, pentru că vor face focul cu armele. Şi vor prăda pe cei care i-au prădat şi vor jefui pe cei care i-au jefuit», zice Domnul Dumnezeu.“; Zaharia 10.3-5; 12.6; 14.14 (10:3) „Mânia Mea s-a aprins împotriva păstorilor şi-i voi pedepsi pe ţapi!“ Pentru că Domnul oştirilor a cercetat turma Sa, casa lui Iuda, şi-o va face calul Său cel măreţ în luptă. (10:4) Din el va ieşi Piatra de unghi, din el cuiul, din el arcul de luptă, din el toţi conducătorii laolaltă. (10:5) Şi vor fi ca vitejii care calcă noroiul străzilor în luptă; şi se vor lupta, pentru că Domnul este cu ei; şi călăreţii pe cai vor fi daţi de ruşine.“ „(12:6) În ziua aceea voi face pe căpeteniile lui Iuda ca o vatră de foc între lemne şi ca o făclie de foc într-un snop; şi vor mistui toate popoarele de jur-împrejur, la dreapta şi la stânga, şi Ierusalimul va fi locuit din nou în locul său, în Ierusalim“.“ „(14:14) Şi Iuda va lupta şi el la Ierusalim; şi vor fi adunate bogăţiile tuturor naţiunilor din jur, aur şi argint şi haine foarte multe.“).

Criteriul după care sunt judecate aici națiunile nu este dacă au acceptat cu credință Evanghelia harului lui Dumnezeu (Faptele apostolilor 20.24 „Dar eu nu consider viaţa mea scumpă pentru mine, numai să-mi sfârşesc alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu.“) sau chiar pe Mesia al lui Israel. Ei sunt judecați doar după faptul dacă ei au fost binevoitori față de mesagerii iudei, care au mers la toate națiunile pentru a propovădui Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu (Matei 24.14 „Şi această Evanghelie a Împărăţiei va fi predicată în toată lumea, spre mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul.“). Criteriul simplu de a ști dacă au fost ostili sau deschiși față de mesageri este tot ceea ce este luat în considerare în acest moment. Unii se „vor supune cu lingușire” și li se va permite să intre în Împărăția lui Hristos (Deuteronomul 33.29 „Ferice de tine, Israele!Cine este ca tine, un popor salvat de Domnul –scutul ajutorului tăuşi sabia gloriei tale?Şi vrăjmaşii tăi se vor pleca adânc înaintea taşi vei călca peste înălţimile lor“.“; Psalmul 18.44; 66.3; 81.15 (18:44) Îndată ce au auzit cu urechea lor, m-au ascultat; fiii străinului mi se supun linguşindu-mă.“ „(66:3) Spuneţi lui Dumnezeu: „Cât de înfricoşătoare sunt lucrările Tale! Din cauza mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.“ „(81:15) Cei care-L urăsc pe Domnul I s-ar supune; şi timpul lor ar ţine pentru totdeauna.“). Ce Dumnezeu îndurător avem (Habacuc 3.2 „„Doamne, am auzit ce ai spus Tu şi, m-am temut. Doamne, însufleţeşte lucrarea Ta în mijlocul anilor! În mijlocul anilor, fă-o cunoscut! În mânie, aminteşte-Ţi de îndurare!““)! Îndurarea împăratului David față de Șimei este un exemplu în acest sens (2. Samuel 19.16-23).

După instaurarea Împărăției lui Hristos, în timpul Împărăției Milenare va exista o judecată continuă asupra oamenilor „în fiecare dimineață” (Psalmul 101.8; Țefania 3.5; Zaharia 5.1-4 (1) ✸ Şi din nou mi-am ridicat ochii şi am văzut şi iată un sul care zbura. (2) Şi el mi-a zis: „Ce vezi?“ Şi eu am spus: „Văd un sul zburând; lungimea lui este de douăzeci de coţi şi lăţimea lui de zece coţi“. (3) Şi el mi-a zis: „Acesta este blestemul care se răspândeşte pe faţa întregului pământ, pentru că oricine fură va fi nimicit, după cum este scris pe partea aceasta; şi oricine jură va fi nimicit, după cum este scris pe partea aceea“. (4) „Îl voi face să se răspândească“, zice Domnul oştirilor, „şi va intra în casa hoţului şi în casa celui care jură fals pe Numele Meu; şi va locui în mijlocul casei lui şi o va mistui cu lemnele ei şi cu pietrele ei“.“). Cei care s-au prefăcut că sunt ascultători vor fi testați și dovediți răi și judecați în timpul Împărăției Milenare. Psalmistul deplânge acest rezultat trist spunând: „Cei care-L urăsc pe Domnul l-ar [n.tr.: pe Israel, vezi contextul] linguși și timpul lor ar ține pentru totdeauna [în veci]; El i-ar hrăni [n.tr.: pe Israel, vezi contextul] cu grăsimea grâului și l-aș sătura cu miere din stâncă” (Psalmul 81.15,16). „În veci” în Vechiul Testament este un termen care înseamnă „cât durează timpul”; nu este vorba de eternitate. Judecata lui Solomon asupra lui Șimei este un exemplu în acest sens. După ce David i-a permis să trăiască în regat, el a fost testat mai târziu, sub domnia lui Solomon, și s-a dovedit a fi rău, după care a fost condamnat (1 Împărați 2.36-46).

O dificultate pe care unii o întâmpină în această privință este că cei cărora li se permite să intre în Împărăție sunt numiți „drepți” și intră „în viața veșnică” (Matei 25.46). Se pare că toți ar avea credință. Viața veșnică, în sensul folosit aici, înseamnă însă a trăi pe pământ atât timp cât durează timpul. Vechiul Testament și evangheliile sinoptice (Matei, Marcu și Luca) văd în acest fel viața veșnică (Psalmul 133.3 „ca roua Hermonului, care coboară pe munţii Sionului, pentru că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea, viaţa pentru totdeauna.“; Daniel 12.2 „Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor trezi: unii pentru viaţa eternă şi alţii pentru ruşine, pentru dispreţ etern.“; Matei 19.16 „Şi, iată, un om, apropiindu-se, I-a spus: „Învăţătorule, ce bine să fac ca să am viaţă eternă?““; etc.). Înțelegerea creștină a vieții veșnice, prezentată în evanghelia lui Ioan și în epistolele este complet diferită (Ioan 17.3 „Şi aceasta este viaţa eternă, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.“; Romani 6.23 „Pentru că plata păcatului este moartea, însă darul de har al lui Dumnezeu este viaţă eternă în Hristos Isus, Domnul nostru.“; etc.).

Deși este vorba de judecata asupra națiunilor păgâne, consecințele sunt individuale (Matei 25.41,46 „Atunci va spune şi celor de la stânga: «Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul etern, pregătit pentru diavolul şi îngerii lui.“ „Şi aceştia vor merge la pedeapsă eternă, iar cei drepţi la viaţă eternă“.“). Fiecare persoană, care se duce într-o eternitate pierdută, va suferi consecințele propriilor păcate.

Trei destine pentru omenire

Există trei locuri sau destine distincte pentru oameni, despre care se spune că au fost pregătite de Domnul. Mai întâi, Domnul a plecat „să pregătească” un loc pentru credincioșii cerești în casa Tatălui (Ioan 14.3 „şi, dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, vin din nou şi vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.“); apoi, credincioșii pământeni vor moșteni Împărăția pe pământ care a fost „pregătită” pentru ei (Matei 25.34 „Atunci Împăratul va spune celor de la dreapta Sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii.“). În sfârșit, există iazul de foc, care a fost „pregătit” pentru diavol și îngerii lui (Matei 25.41 „Atunci va spune şi celor de la stânga: «Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul etern, pregătit pentru diavolul şi îngerii lui.“). Din această ultimă referință reiese clar că nu este intenția lui Dumnezeu ca vreun bărbat, femeie sau copil să ajungă în iazul de foc. El a fost pregătit pentru „diavolul și îngerii lui”, dar, cu durere, mulți oameni își vor găsi sfârșitul acolo, pentru că ei au respins orice formă de har față de ei.

Rezumat

În vorbirea de pe Muntele Măslinilor din Matei 24 și 25, Domnul ne-a oferit o imagine de ansamblu a venirii Sale în contextul celor trei sfere responsabile de pe pământ: Israel, creștinismul și națiunile păgâne. După aceea, va fi instaurată Împărăția Milenară și Domnul Isus Hristos va domni în dreptate „peste tot pământul” (Zaharia 14.9; Psalmul 72.8 „Şi el va domni de la o mare la altă mare şi de la râu până la marginile pământului.“).

Partea anterioară


Tradus de la: https://www.soundwords.de/ro/Die Ölbergrede in Matthäus 24 und 25 (3)
Tradus din The Olivet Discourse (Matthew 24–25): The Lord’s Coming in Relation to Israel, Christendom, and the Gentile Nations,
E-Book-Versiunea 1.1, Ediția 2019;
după o prelegere în Regina, Saskatchewan (Canada), August 2006.

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (83)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen