Credincioșii din Filipi au fost primii convertiți ai lui Pavel în Europa. Știm din Faptele apostolilor că el a vizitat acest loc de cel puțin trei ori - și de fiecare dată când se gândea la ei după aceea, îi aducea bucurie în inimă. Din remarcile sale din scrisoare reiese clar că exista o mare afecțiune între el și credincioșii din Filipi. Este pe departe cea mai personală și mai intimă scrisoare pe care Pavel a scris-o unei adunări.
Epistola lui Pavel către Filipeni
Epistola devotamentului creștin și a bucuriei
Stanley Bruce Anstey
© SoundWords, Online începând de la: 13.10.2022, Actualizat: 13.10.2022
Download der Reihe Epistola lui Pavel către Filipeni als PDF
În altă limbă
Mai multe articole ale autorului Stanley Bruce Anstey (25)
- A fost noul legământ încheiat cu Biserica?
- Adunarea (Biserica) nu va trece prin necazul cel mare
- Ce este „viața veșnică”?
- Ce l-a motivat pe Pavel în slujirea sa?
- Consacrarea creştină
- Cum este implicată credința în nașterea din nou
- Decalajul din Geneza 1 - numai o teorie?
- Epistola 1 Ioan
- Epistola 2 Ioan
- Epistola 3 Ioan:
- Epistola a doua către Timotei
- Epistola întâi către Timotei
- Epistola lui Iacov
- Epistola lui Iuda
- Epistola lui Pavel către Coloseni
- Epistola lui Pavel către Efeseni
- Epistola lui Pavel către Filimon
- Eşecul şi restabilirea
- Frângerea pâinii într-o Adunare (Biserică) străină
- Încarnarea lui Hristos – Dumnezeu devine Om
- Înfierea
- L-a părăsit Tatăl pe Hristos pe cruce?
- Predestinarea şi preştiinţa lui Dumnezeu
- Prima epistolă a lui Pavel către Corinteni (12)
- Prima epistolă a lui Pavel către Corinteni (13)
Nota redacţiei:
Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).