Versete călăuzitoare: Ioan 1.1-3 „(1) La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. (2) Acesta era la început cu Dumnezeu. (3) Toate au fost făcute prin El, şi fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut.“

Ioan 1.1-3: La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El, şi fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut.

Traduceri ale pasajului din Ioan 1.1-3

Mereu se pune întrebarea, dacă din primele versete din evanghelia după Ioan rezultă clar, că Isus este cu adevărat Dumnezeu?

Astfel, aşa-numita traducere Neue-Welt-Übersetzung (NWÜ) (Lumea-nouă) traduce Ioan 1.1-3 „(1) La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. (2) Acesta era la început cu Dumnezeu. (3) Toate au fost făcute prin El, şi fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut.“ cu următoarele cuvinte:

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era un Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au venit la existenţă prin El, şi fără El nu a venit nimic la existenţă.

În broşura editată de Watch Tower Bible And Tract Society din New York cu titlul Cunoaşterea care conduce la viaţa veşnică se spune despre acest Isus pe pagina 39: Isus Îşi are originea ca Mesia „din timpurile de demult, din zilele timpului nesfârşit” (Mica 5.2). El Însuşi a vorbit despre faptul că El ar fi venit „din domeniile de sus” (Ioan 8.23; 16.8). Evanghelia după Ioan Îl denumește ca „singurul Fiu născut (Ioan 3.16 „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă.“), deoarece El [Dumnezeu] L-a creat nemijlocit”. În continuare se spune: „Ca Întâiul născut din toată creaţia El a fost folosit apoi de Dumnezeu ca să creeze toate celelalte lucruri (Coloseni 1.15 „El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creaţie;“; Apocalipsa 3.14 „Şi îngerului adunării din Laodiceea scrie-i: «Acestea le spune Cel care este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul creaţiei lui Dumnezeu:“.)” Din Ioan 1.1 „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.“ rezultă că El înainte de existenţa Lui umană „era la început cu Dumnezeu. Cuvântul era aşadar la Iehova atunci când au fost create cerurile şi pământul.” La crearea pământului „Dumnezeu S-a adresat Cuvântului” (Geneza 1.26), şi acest Cuvânt ar fi fost „maistrul Său preaiubit”, care în Proverbe 8 este „descris ca înţelepciunea personificată”. Şi după aceea se mai spune: „După ce Iehova a făcut Cuvântul, El a trăit multe veacuri la Dumnezeu în cer, înainte să vină ca om pe pământ. Nu este de mirare că Isus este denumit în Coloseni 1.15 „El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creaţie;“ ‚chip al Dumnezeului nevăzut’. Prin timpul îndelungat de părtăşie strânsă, Fiul ascultător a devenit exact ca Tatăl Său, Iehova.”

Martorii lui Iehova resping în aceeaşi broşură la pagina 31 cuvântul „Triunitate” şi scriu:

Dumnezeul adevărat este o Persoană în sine, despărţit de Isus Hristos (Ioan 14.28 „Aţi auzit că Eu v-am spus: «Plec şi vin la voi». Dacă M-aţi fi iubit, v-aţi fi bucurat că Mă duc la Tatăl; pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.“; 1 Corinteni 15.28 „Dar, când Îi va supune toate, atunci şi Fiul Însuşi va fi supus Celui care I-a supus toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.“). Duhul Sfânt al lui Dumnezeu nu este o persoană. Acesta este mai degrabă puterea lui Iehova, pe care El ca Atotputernic o foloseşte, ca să împlinească planurile Sale (Geneza 1.2 „Şi pământul era pustiu şi gol; şi întuneric era peste suprafaţa adâncului. Şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca peste suprafaţa apelor.“; Faptele Apostolilor 2.1-4,32 „(1) Şi, pe când se împlinea ziua Cincizecimii, erau toţi împreună la un loc. (2) Şi a venit deodată un sunet din cer, ca vuietul unui suflu puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau. (3) Şi li s-au arătat limbi împărţite, ca de foc, şi s-au aşezat peste fiecare dintre ei. (4) Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.“ „Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, pentru care noi toţi suntem martori.“; 2 Petru 1.20,21 „(20) ştiind întâi aceasta, că nici o profeţie a Scripturii nu se interpretează singură, (21) pentru că profeţia n-a fost niciodată adusă prin voinţa omului; ci oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt.“).

Rezumăm pe scurt:

1. Martorii lui Iehova învaţă: Isus este o creatură, care a fost creată de Iehova cu mari perioade de timp în urmă.
2. Martorii lui Iehova învaţă: Isus este „singurul Fiu născut” şi a fost născut ca atare cândva în trecut - înainte de crearea lumii.
3. Martorii lui Iehova învaţă: Isus a putut fi numit „chip al Dumnezeului nevăzut” pe baza ascultării Lui în cer şi a îndelungatei Lui părtăşii cu Tatăl Său.
4. Martorii lui Iehova învaţă: Ca „maistru preaiubit” şi „înţelepciune personificată” El a fost folosit de Dumnezeu ca să creeze lucrurile ca „Întâiul născut al creaţiei”.
5. Martorii lui Iehova învaţă: Nu există Dumnezeu Trinitate (Triunitate).
6. Martorii lui Iehova învaţă: Duhul Sfânt nu este o persoană, ci numai o putere.

Prin aceasta martorii lui Iehova tăgăduiesc cunoştinţe de bază despre Hristos ale creştinilor care îşi sprijină credinţa lor pe Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.

Dar ce este de fapt corect?

Vrem să ne preocupăm mai exact cu textul din Ioan 1.1-3 „(1) La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. (2) Acesta era la început cu Dumnezeu. (3) Toate au fost făcute prin El, şi fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut.“. Acolo se spune în traducerea Elberfelder revizuită:

Ioan 1.1-3: La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El, şi fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut.

La început (en archae)

Este important să se ţină seama că aici nu se spune: „La începutul”, ca şi cum aici accentul s-ar pune pe un anumit început. Nu este vorba de începutul creaţiei sau de un început anumit şi definit din veşnicia trecută, ci de ceva care este cu mult timp în urmă. Ioan nu foloseşte felul de exprimare uzual al lui ap’archae (de la început: Ioan 6.64; 8.44; 15.27; 16.4 „(6:64) Dar sunt unii dintre voi care nu cred“. Pentru că Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este cel care Îl va vinde.“ „(8:44) Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El a fost ucigaş de la început şi n-a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când vorbeşte minciuna, vorbeşte din ale sale, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii:“ „(15:27) Şi mărturisiţi şi voi, pentru că de la început sunteţi cu Mine.“ „(16:4) Dar v-am spus acestea pentru ca, atunci când le va veni ceasul, să vă amintiţi de ele, că Eu vi le-am spus. Dar nu v-am spus acestea de la început, pentru că eram cu voi.“; 1 Ioan 1.1; 2.7,13,14,24; 3.8,11 „(1:1) Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am contemplat şi ce au pipăit mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii“ „(2:7) Preaiubiţilor, vă scriu nu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut-o de la început. Porunca cea veche este Cuvântul pe care l-aţi auzit.“ „(2:13) Vă scriu, părinţilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Cel care este de la început. Vă scriu, tinerilor, pentru că l-aţi învins pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Tatăl. (2:14) V-am scris, părinţilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Cel care este de la început.V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi l-aţi învins pe cel rău.“ „(2:24) Cât despre voi, ce aţi auzit de la început să rămână în voi. Dacă va rămâne în voi ce aţi auzit de la început, veţi rămâne şi voi în Fiul şi în Tatăl.“ „(3:8) Cine practică păcatul este de la diavolul; pentru că diavolul păcătuieşte de la început. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să nimicească lucrările diavolului.“ „(3:11) Pentru că acesta este mesajul pe care l-aţi auzit de la început, să ne iubim unii pe alţii:“; 2 Ioan 1,5,6 „Bătrânul, către aleasa doamnă şi către copiii ei, pe care îi iubesc în adevăr, şi nu numai eu, ci şi toţi cei care cunosc adevărul,“ „(5) Şi acum, te rog, doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci aceea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii. (6) Şi aceasta este dragostea: să umblăm potrivit poruncilor Lui. Aceasta este porunca, după cum aţi auzit de la început, ca să umblaţi în ea.“) sau kat’archae ca în epistola către Evrei 1.10 „Şi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrări ale mâinilor Tale.“ (= „în început”), ci arată clar că trebuie să fie vorba de ceva care are a face cu „originea”. Cuvântul archae este tradus în alte locuri corespunzător contextului cu „autoritate” (Luca 12.11; 20.20) şi „căpetenii” (archai: Romani 8.38 „Pentru că sunt convins că nici moarte, nici viaţă, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puteri,“; 1 Corinteni 15.24 „atunci va fi sfârşitul, când El va da Împărăţia Celui care este Dumnezeu şi Tată, când va fi desfiinţat orice stăpânire şi orice autoritate şi putere.“; Efeseni 1.21; 3.10; 6.12 „(1:21) mai presus de orice stăpânire şi autoritate şi putere şi domnie şi de orice nume care este numit, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor;“ „(3:10) pentru ca înţelepciunea atât de felurită a lui Dumnezeu să fie făcută cunoscut acum, prin Adunare, stăpânirilor şi autorităţilor în cele cereşti,“ „(6:12) pentru că lupta noastră nu este împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva stăpânirilor, împotriva autorităţilor, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutăţii în cele cereşti.“; Coloseni 1.16,18; 2.10,15 „(1:16) pentru că toate au fost create prin El, cele care sunt în ceruri şi cele care sunt pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorităţi: toate au fost create prin El şi pentru El.“ „(1:18) Şi El este Capul trupului, al Adunării; El este Începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morţi, ca El să aibă întâietate în toate;“ „(2:10) şi voi sunteţi împliniţi în El, care este Capul oricărei stăpâniri şi autorităţi,“ „(2:15) dezbrăcând stăpânirile şi autorităţile, le-a făcut de ruşine în public, triumfând asupra lor prin cruce.“; Tit 3.1 „Aminteşte-le să fie supuşi conducătorilor şi autorităţilor, să fie ascultători, să fie gata pentru orice lucrare bună,“) şi înseamnă ceva care stă cu autoritate asupra altora, deci stă la început şi este înainte de toate. De aceea Isus Hristos poate fi numit în Coloseni 1.18 „Şi El este Capul trupului, al Adunării; El este Începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morţi, ca El să aibă întâietate în toate;“ şi hos estin archae (= „care este Început”) şi în Apocalipsa 3.14 „Şi îngerului adunării din Laodiceea scrie-i: «Acestea le spune Cel care este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul creaţiei lui Dumnezeu:“ hae archaes taes ktiseos tou theou (= „Începutul creaţiei lui Dumnezeu”) sau în Apocalipsa 21.6; 22.13 „(21:6) Şi mi-a spus: „S-a împlinit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Eu îi voi da celui care însetează din izvorul apei vieţii, fără plată.“ „(22:13) Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel din urmă, Începutul şi Sfârşitul“.“ hae archae kai to telos (= „Începutul şi Sfârşitul”).

Dacă ar fi adevărat, că început aici înseamnă „început temporal”, atunci ar fi pentru Isus Hristos şi un sfârşit temporal. Însă aceasta o neagă şi martorii lui Iehova.

La început era (en archae aen)

Acest verb aen este deosebit de important. aen, persoana a treia singular preteritul de la eimi, arată că acest Cuvânt nu a „devenit” ci „era”. Dacă în Ioan 1.14 „Şi Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr;“ se spune: „Cuvântul a devenit carne”, atunci acolo stă scris: kai ho logos sarx egeneto (textual: „şi Cuvântul a devenit carne”).

Aceasta clarifică totul. Chiar dacă începutul din Ioan 1 ar fi un anumit început, totuşi Cuvântul era deja acolo. El era „în început cu Dumnezeu” şi „El era viaţă”, şi prin aceasta era şi „lumina oamenilor” (Ioan 1.4). Ioan spune categoric, că Ioan Botezătorul nu „era lumina”, ci mărturisea despre lumină.

• Ioan 1.9: Aceasta era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om.

Mai târziu Ioan Botezătorul spune:

• Ioan 1.30: Acesta este Cel despre care spuneam eu: După mine vine un Om care are întâietate faţă de mine, pentru că era mai înainte de mine.

Şi Isus Hristos Însuşi spune în

• Ioan 6.62: Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se unde era mai înainte.

Ne gândim şi la

• Ioan 8.58: Isus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt [prin abraam genaesthai ego eimi].

Aici avem afirmaţia existenţei[1], pe care o întâlnim mereu în evanghelia după Ioan şi pe care o întâlnim prima dată în legătură cu Dumnezeu în Septuaginta în Exodul 3.14 „Şi Dumnezeu a zis lui Moise: „EU SUNT CEL CE SUNT“. Şi a zis: „Aşa vei spune fiilor lui Israel: «EU SUNT» m-a trimis la voi“.“. Acolo Iehova (Iahve) se revelează ca „Eu sunt” (ego eimi).

De altfel, nu este uimitor, că la acest ego eimi portăreii din Ioan 18 cad la pământ?

Deci această afirmaţie „la începu era” arată foarte clar preexistenţa Cuvântului.

La început era Cuvântul (en archae aen ho logos)

Este deci Logosul o creatură, care a fost creată cu foarte mult timp în urmă? Până aici am văzut, că din context nicidecum nu se poate admite aşa ceva, deoarece aici este vorba de un început nedeterminat, care nu este definit nici prin timp şi nici printr-un moment din veşnicie.

Dar ce înseamnă ho logos?

Din contextul primelor 34 de versete devine clar, că Logosului i se atribuie aici anumite aspecte:

• Preexistenţa: Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.
• Puterea de Creator: „Toate au fost făcute prin El.”
• Viaţă cerească: El era viaţă şi El era viaţa (Ioan 1.4 „În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor.“).
• Lumină: El era lumina, lumina adevărată (Ioan 1.5,9 „Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a cuprins-o.“ „Lumina adevărată era aceea care, venind în lume, luminează pe orice om.“).
• El nu a fost cunoscut nici de lume şi nici nu a fost primit de ai Săi.
• Întruparea: El a devenit carne, adică El a devenit Om (Ioan 1.14 „Şi Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr;“).
• El a revelat glorie (Ioan 1.14 „Şi Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr;“).
• El era unic de acest fel de la Tatăl (Ioan 1.14 „Şi Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr;“).
• El era înaintea lui Ioan Botezătorul (Ioan 1.15,30 „(Ioan ·a mărturisit despre El şi a strigat, spunând: „Acesta era Cel despre care am zis: «Cel care vine după mine este înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine»“.)“ „Acesta este Cel despre care spuneam eu: «După mine vine un Om care este înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine».“).
• Prin El „au venit harul şi adevărul” (Ioan 1.17).
• El este Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1.29 „A doua zi, el ·L-a văzut pe Isus venind la el şi ·a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!“ „cunoscut dinainte, înainte de întemeierea lumii”; 1 Petru 1.20 „El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârşitul timpurilor pentru voi,“).
• El va boteza cu Duhul Sfânt (Ioan 1.33 „Şi eu nu-L ştiam; dar Cel care m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a spus: «Cel peste care vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste El, Acesta este Cel care botează cu Duh Sfânt».“). Ar putea vreo creatură să facă aceasta vreodată?
• El este Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1.34 „Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu“.“).

Din niciunul din aceste aspecte nu rezultă că El ar fi o fiinţă personală creată.

Ce înseamnă expresia logos?

Acest cuvânt este foarte des folosit în Noul Testament şi are următoarele înţelesuri:

1. cuvântul rostit (Coloseni 4.6 „Cuvântul vostru să fie întotdeauna în har, dres cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.“; 1 Timotei 4.12; 4.15 „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii model pentru credincioşi în cuvânt, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie.“ „Ocupă-te cu acestea, fii în totul în ele, pentru ca înaintarea ta să fie arătată tuturor.“),
2. întruchiparea unei expresii, a unei idei (Matei 22.46 „Şi nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt; nici n-a îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.“; 1 Corinteni 14.9,19 „Aşa şi voi, prin vorbire, dacă nu rostiţi un cuvânt clar, cum se va şti ce se vorbeşte? Pentru că veţi vorbi în vânt.“ „Dar, în adunare, doresc să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o limbă.“),
3. cuvântul vorbit şi auzit al lui Isus sau al unui om (Matei 19.22 „Dar tânărul, când a auzit cuvântul acesta, a plecat întristat, pentru că avea multe proprietăţi.“; Marcu 5.36 „Iar Isus, auzind cuvântul rostit,·i-a spus mai-marelui sinagogii: „Nu te teme; crede numai“.“),
4. totalitatea transmiterii Cuvântului lui Dumnezeu (Marcu 7.13 „desfiinţând Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră, pe care aţi dat-o; şi faceţi multe de felul acesta“.“; Ioan 10.38 „dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi, credeţi lucrările, ca să înţelegeţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine, şi Eu în El“.“; Romani 9.28; 13.9 „(9:28) Pentru că El duce cuvântul la bun sfârşit şi îl grăbeşte în dreptate, deoarece Domnul va împlini în grabă cuvântul pe pământ“.“ „(13:9) Pentru că: „Să nu comiţi adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu pofteşti“ şi orice altă poruncă ar mai fi, este cuprinsă în acest cuvânt, şi anume: „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi“.“),
5. Cuvântul lui Dumnezeu sau Cuvântul Domnului (Ioan 15.25 „Ci aceasta este ca să se împlinească cuvântul scris în legea lor: «M-au urât fără temei».“; Romani 9.9 „Pentru că acesta este cuvânt de promisiune: „Pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu“.“; Galateni 5.14; Evrei 4.12 „Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunzând până la despărţirea sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi în stare să judece gândurile şi intenţiile inimii.“) sau Cuvântul lui Hristos (Matei 24.35 „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece.“; Ioan 2.22; 4.41; 14.23 „(2:22) Deci, când a înviat dintre morţi, ucenicii Săi şi-au amintit că le spusese aceasta şi au crezut Scriptura şi cuvântul pe care îl spusese Isus.“ „(4:41) Şi mult mai mulţi au crezut datorită cuvântului Său;“ „(14:23) Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi; şi Noi vom veni la el şi vom locui la el.“), cuvântul Evangheliei (Faptele apostolilor 6.7; 11.22; 12.24; 13.49; 15.35; 16.32; 17.13; 19.10 „(6:7) Şi Cuvântul lui Dumnezeu sporea şi numărul ucenicilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim şi o mare mulţime de preoţi ascultau de credinţă.“ „(11:22) Şi vestea despre ei a ajuns la urechile adunării care era în Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba până în Antiohia;“ „(12:24) Dar Cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea.“ „(13:49) Şi Cuvântul Domnului se răspândea prin tot ţinutul.“ „(15:35) Şi Pavel şi Barnaba au stat în Antiohia, învăţându-i şi vestind Cuvântul Evangheliei Domnului, împreună cu mulţi alţii.“ „(16:32) Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, lui şi tuturor celor din casa lui.“ „(17:13) Dar, când iudeii din Tesalonic au aflat că şi în Bereea a fost vestit de Pavel Cuvântul lui Dumnezeu, au venit şi acolo, agitând mulţimile.“ „(19:10) Şi aceasta a ţinut doi ani, încât toţi cei care locuiau în Asia au auzit Cuvântul Domnului, şi iudei, şi greci.“; Romani 9.9 „Pentru că acesta este cuvânt de promisiune: „Pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu“.“; 1 Corinteni 15.2 „prin care şi sunteţi mântuiţi (dacă ţineţi cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit), afară numai dacă n-aţi crezut în zadar.“; Filipeni 1.14 „şi că cei mai mulţi dintre fraţi, încrezându-se în Domnul prin lanţurile mele, îndrăznesc mai mult să vorbească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.“),
6. cuvântul, care stă în dezbatere (Faptele apostolilor 15.6; 19.38 „(15:6) Şi apostolii şi bătrânii s-au strâns împreună, ca să vadă ce este de făcut.“ „(19:38) Deci, dacă Dimitrie şi meşterii care sunt împreună cu el au ceva împotriva cuiva, sunt tribunale şi există proconsuli: să se acuze unii pe alţii.“),
7. învăţătura (Faptele apostolilor 18.11,15 „Şi a rămas un an şi şase luni, învăţând între ei Cuvântul lui Dumnezeu.“ „Dar, dacă sunt neînţelegeri despre cuvinte şi nume şi legea pe care o aveţi, vă priveşte; pentru că eu nu vreau să fiu judecător al acestor lucruri“.“; 1 Timotei 4.6; 6.3 „(4:6) Punând acestea înaintea fraţilor, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Isus, hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o îndeaproape.“ „(6:3) Dacă cineva dă o învăţătură străină şi nu se ţine de cuvintele sănătoase, de cele ale Domnului nostru Isus Hristos, şi de învăţătura cea potrivit evlaviei,“; 2 Timotei 1.13; 2.15 „(1:13) Să ai un model de cuvinte sănătoase, cele pe care le-ai auzit de la mine, în credinţa şi dragostea care sunt în Hristos Isus.“ „(2:15) Străduieşte-te să te prezinţi pe tine însuţi lui Dumnezeu aprobat, un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine, împărţind drept Cuvântul adevărului.“), revelarea tainei (Coloseni 1.25 „al cărei slujitor am devenit eu, potrivit administrării lui Dumnezeu care îmi este dată pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu:“),
8. cuvântul despre cruce (1 Corinteni 1.18 „Deoarece cuvântul crucii este nebunie pentru cei care pier; dar pentru noi, care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu.“); cuvântul lui Hristos (Coloseni 3.16 „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi, în toată înţelepciunea, învăţându-vă şi îndemnându-vă unii pe alţii cu psalmi şi cântări de laudă şi cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har.“); Cuvântul lui Dumnezeu ca transmitere paulinică referitor la ordinea în Biserică (1 Corinteni 14.36 „De la voi a ieşit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns?“).
9. într-un anumit sens şi un titlu al Persoanei lui Isus, care este „Cuvântul” (ho logos, Ioan 1.1,14 „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.“ „Şi Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr;“), „Cuvântul lui Dumnezeu” (ho logos tou theou, Apocalipsa 19.13 „şi este îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge; şi numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu“.“) şi „Cuvântul vieţii” (ho logos tou zoaes, 1 Ioan 1.1,2 „(1) Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am contemplat şi ce au pipăit mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii (2) (şi viaţa s-a arătat; şi noi am văzut, şi mărturisim, şi vă vestim viaţa eternă, care era la Tatăl şi ni s-a arătat);“).

Deoarece Dumnezeu este o fiinţă personală şi Lui ca persoană „vorbirea, cuvântul” Îi sunt proprii, Cuvântul niciodată nu poate fi creat, ci aşa cum Dumnezeu este veşnic, la fel şi Cuvântul este veşnic; El aparţine lui Dumneezu aşa cum aparţine lumina (1 Ioan 1.5 „Şi acesta este mesajul pe care l-am auzit de la El şi pe care vi-l vestim, că Dumnezeu este lumină şi în El nu este nicidecum întuneric.“) şi dragostea (1 Ioan 4.8,16 „Cine nu iubeşte nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.“ „Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu în el.“); însă în timp ce lumina, dragostea şi cuvântul, ca şi cuvânt scris sau vorbit, sunt însuşiri, respectiv moduri de exprimare ale lui Dumnezeu, Cuvântul (ho logos) este un titlu sau Numele lui Dumnezeu.

logos în Vechiul Testament

În Vechiul Testament, în Septuaginta, logos este traducerea cuvintelor ebraice dabar (Judecători 3.20 „Şi Ehud a venit la el. Şi el şedea în camera răcoroasă de sus, care era numai pentru el. Şi Ehud a zis: „Am un cuvânt de la Dumnezeu pentru tine“. Şi el s-a ridicat de pe scaun.“; 2 Samuel 24.11 „Şi, când s-a trezit David dimineaţa, cuvântul Domnului a fost către profetul Gad, văzătorul lui David, zicând:“; 1 Împăraţi 12.22 „Dar cuvântul lui Dumnezeu a fost către Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând:“; 2 Împăraţi 9.36 „Şi s-au întors şi i-au spus. Şi el a zis: „Acesta este cuvântul Domnului pe care l-a spus prin robul Său, Ilie tişbitul, zicând: «Câinii vor mânca în ogorul din Izreel carnea Izabelei,“), emaer (= „vorbire, cuvânt, regulament”, Proverbe 1.2 „pentru a cunoaşte înţelepciunea şi îndrumarea, pentru a deosebi cuvintele priceperii,“; Psalmul 119.9; 119.42 „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Păzindu-se după Cuvântul Tău.“ „şi voi avea ce să răspund celui care mă batjocoreşte, pentru că m-am încrezut în Cuvântul Tău;“) şi imrah (Psalmul 119.11 „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.“; Isaia 5.24 „De aceea, cum mistuie limba de foc miriştea, şi iarba uscată se afundă în flacără, tot aşa rădăcina lor va fi ca putreziciunea şi floarea lor se va înălţa ca praful, pentru că au nesocotit legea Domnului oştirilor şi au dispreţuit cuvântul Sfântului lui Israel.“). Toate aceste cuvinte sunt folosite şi pentru a accentua vorbirea lui Dumnezeu.

Memra în literatura iudaică, în targumim

Mai târziu iudeii au folosit cuvântul memra, care corespunde cuvântului logos. Ei l-au identificat cu Dumnezeu, dar îl şi deosebesc de Dumnezeu. Dumnezeu a creat totodată prin memra; tot ce există ar fi prin memra, de aceea memra poate fi cel care lucrează în creaţie. Dar memra lucrează şi mântuirea şi este totodată revelarea lui Dumnezeu, şehina, gloria lui Dumnezeu.

Iudeul mesianic A. Fruchtenbaum scrie:

Grecii au elenizat cuvântul „şehinah”. Cuvântul grecesc în locul acesta este acum skeinei (Ioan 1.14 „Şi Cuvântul S-a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr;“) şi nu înseamnă a locui sau a trăi într-un loc fix, ci a locui sau a trăi în cort. Exact acesta este înţelesul pe care Ioan îl gândeşte. Căci acest cuvânt îşi are originea în cartea Exodul. Acolo, în capitolul 40, a coborât şehina-gloria în forma unui nor şi a trecut prin Locul Preasfânt şi pentru secolele următoare „şi-a făcut cort” în mijlocul poporului Israel, până când în cele din urmă a părăsit pe Israel în timpurile lui Ezechiel (Ezechiel 8-11). Însă acum „şehina” s-a reîntors. Nu sub forma de nor, foc sau lumină, ci în carne şi din nou Şi-a făcut cort în mijlocul lui Israel. Şi ca şi rabinii, aici trebuie să se şină seama, şi Ioan leagă „şehinah” respectiv skeinei cu gloria lui Dumnezeu: „Şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1.14). (Din Das Leben des Messias.)

Când Dumnezeu S-a revelat omului, atunci aceasta a avut loc prin memra (Evrei 1.1 „Dumnezeu, după ce le-a vorbit odinioară în multe rânduri şi în multe feluri părinţilor prin profeţi,“) şi când în Vechiul Testament El a încheiat cele opt legăminte, aceasta a avut loc prin memra.

Într-un loc se spune chiar în Targum Onkelos: „Memra Domnului va fi Dumnezeul meu.”[2]

Deci Logos niciodată nu este o fiinţă creată, ci este o Fiinţă personală şi veşnică, una cu Dumnezeu în ceea ce priveşte fiinţa şi natura, la care este şi era. De aceea Logos este numit şi „Dumnezeu”.

Singurul Fiu

Singurul Fiu, Cel care este în sânul Tatălui (monogenaes hyios ho on eis ton kolpon tou patros ekeinos exaegaesato) a făcut cunoscut pe Tatăl, a povestit despre El (Ioan 1.18 „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.“).

Acest Fiu posedă o glorie, care este proprie „Singurului de la Tatăl” (Ioan 1.14), da, El este singurul Fiu în sânul Tatălui” (Ioan 1.18). El a văzut pe Tatăl şi L-a făcut cunoscut. El „a fost dat” de Dumnezeul care a iubit lumea (Ioan 3.16 „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă.“), respectiv „trimis” (1 Ioan 4.9). Şi de aceea noi, prin credinţa în El, putem primi viaţa veşnică (Ioan 3.18 „Cel care crede în El nu este judecat; dar cel care nu crede a şi fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.“) şi putem „trăi prin El” (1 Ioan 4.9).

Înseamnă deci „singurul Fiu” că El a fost primul născut? Nu, absolut nu. Lui Avraam i se spune: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti.” În Septuaginta se foloseşte numai expresia ton agapaeton hon aegapaesas (= „preaiubitul, pe care l-ai iubit”). Acest preaiubit este numit în Evrei 11.17 „Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, l-a adus jertfă pe Isaac; şi el, care îşi însuşise promisiunile, oferea jertfă pe singurul său fiu,“ monogenae (= „singurul născut”). Nu este uimitor, că această relaţie de dragoste din Noul Testament este parafrazată cu cuvintele „l-a adus jertfă pe singurul fiu”? El nu era întâiul născut de Avraam, ci era „unic în felul lui”, „preaiubitul”. Întâiul născut era Ismael.

În cartea Judecători 11.34 „Şi Iefta a venit la Miţpa, în casa lui, şi, iată, fiica sa îi ieşea în întâmpinare cu tamburine şi cu jocuri şi ea era singurul copil, în afară de ea n-avea fiu sau fiică.“, fiica lui Iefta este privită în Septuaginta ca „singura născută”; în Psalmul 22.20; 35.17 „(22:20) Scapă-mi sufletul de sabie, pe singurul meu de laba câinelui.“ „(35:17) ✡ Doamne, până când vei privi? Scapă-mi sufletul din distrugerile lor, pe singurul meu suflet de leii tineri!“ David vorbeşte despre sufletul lui, ca fiind singurul suflet al lui. Şi aici în Septuaginta se foloseşte expresia monogenaes. Desigur David ştia că are numai un suflet şi că acesta nu era născut, însă el îl privea ca „unic în felul lui”. Aşa este Isus ca Fiu al lui Dumnezeu unic în felul Lui. El este Fiul dumnezeiesc, căruia Tatăl I se adresează cu „o, Dumnezeule”. Isus este Dumnezeu.

Dar să privim mai departe:

… şi Cuvântul era cu Dumnezeu (kai ho logos pros ton theon)

Cuvântul în existenţa Lui la început este descris ca fiind diferit de Dumnezeu. Cuvântul era pros ton theon (= „la Dumnezeu, orientat spre Dumnezeu”). Prepoziţia pros cu acuzativul care urmează arată spre o relaţie existentă, o legătură (Ioan 14.12,28; 16.28 „(14:12) Adevărat, adevărat vă spun: Cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.“ „(14:28) Aţi auzit că Eu v-am spus: «Plec şi vin la voi». Dacă M-aţi fi iubit, v-aţi fi bucurat că Mă duc la Tatăl; pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.“ „(16:28) Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; din nou las lumea şi Mă duc la Tatăl“.“; „Mă duc la Tatăl”). În 1 Ioan 1.2 „(şi viaţa s-a arătat; şi noi am văzut, şi mărturisim, şi vă vestim viaţa eternă, care era la Tatăl şi ni s-a arătat);“ citim: „şi viaţa a fost arătată; şi noi am văzut, şi mărturisim, şi vă vestim viaţa eternă, care era la Tatăl şi ne-a fost arătată.” Aici Cuvântul este denumit „Viaţa veşnică” şi aceasta era pros ton patera (= „la Tatăl”), şi în 1 Ioan 2.1 „Copilaşii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi; şi, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept;“ este Cuvântul „Mijlocitorul la Tatăl” (pros ton patera).

Dacă Cuvântul nu ar fi mai mult decât o creatură, atunci şi viaţa veşnică ar fi de asemenea o viaţă veşnică creată - ce contradicţie!

… şi Cuvântul era Dumnezeu (kai theos aen ho logos)

Şi Cuvântul era Dumnezeu. Cuvântul era nu numai dumnezeiesc, căci atunci ar fi trebuit aici să stea theios (= „dumnezeiesc”, 2 Petru 1.3,4 „(3) După cum puterea Sa divină ne-a dat toate cele privitoare la viaţă şi evlavie, prin cunoştinţa Celui care ne-a chemat prin glorie şi virtute, (4) prin care ne-a dat promisiunile cele mai mari şi preţioase, ca prin acestea să vă faceţi părtaşi naturii divine, după ce aţi scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă.“; Faptele apostolilor 17.29 „Fiind deci neam al lui Dumnezeu, nu trebuie să gândim că Dumnezeirea ar fi asemenea aurului sau a argintului sau a pietrei, formă sculptată după arta şi imaginaţia omului.“); de asemenea El nu a devenit Dumnezeu, căci atunci ar fi trebuit să stea acolo geneto; nu, El era Dumnezeu.

Acum se reproşează, că cuvântul Dumnezeu nu este însoţit de articolul hotărât, ca în afirmaţia pros ton theon (= „la Dumnezeul”: n. tr. în traducerea românească a Bibliei nu se poate recunoaşte acest detaliu). Aceasta ar trebui să aibă o importanţă, şi afirmaţia ar putea fi tradusă şi cu „un Dumnezeu”, deci ar trebui să se spună: „şi Cuvântul era un dumnezeu.” Într-adevăr această diferenţă fină trebuie să aibă importanţă, dar nu în sensul că din cuvântul „Dumnezeu” fără articol se face o fiinţă creată.

Dar de ce aşa de mulţi traduc „şi Dumnezeu era Cuvântul” respectiv „şi Cuvântul era Dumnezeu”?

Ioan vrea să explice cine sau ce este Cuvântul şi până aici ne-a clarificat, că El era la Dumnezeu [Dumnezeu, cu articol hotărât!]. El era orientat spre Dumnezeul adevărat (pros), într-o relaţie strânsă cu El. Acum el vrea să ne clarifice, prin aceea că el scrie ho logos („Cuvântul”) cu articol hotărât şi theos fără articol, că ho logos este subiectul propoziţiei şi theos aen este predicatul, predicatul pronominal. Ioan vrea să arate foarte clar cititorului că Cuvântul nu este Dumnezeu [Dumnezeu, cu articol hotărât!], căci atunci Duhul Sfânt, de exemplu, ar fi exclus, ci că „Cuvântul era (un) Dumnezeu”.

Deci aici nu este vorba de o propoziţie reciprocă, ca aceasta: „Păcatul este fărădelegea” (hae hamartia estin hae anomia), sau în Matei 6.22: „lumina trupului este ochiul” (hae lychnos tou somatos estin ho ophthalmos), sau: „Căci pâinea (lui) Dumnezeu este cea coborâtă din cer” (ho gar artos tou theou estin ho katabainon ek tou ouranou). În aceste propoziţii s-ar putea simplu schimba reciproc subiectul cu nominativul echivalent, deoarece ambele substantive sunt însoţite de articol şi ambele sunt legate prin verbul ajutător „a fi”.

Înapoi la versetul nostru: gândul exprimat anterior este continuat şi este scoasă în evidenţă diferenţa între „Dumnezeul” şi „Cuvântul” [ambele cu articol hotărât].

Gramatical s-ar putea scrie corect „un” Dumnezeu - cu articol nehotărât -, însă atunci numai pentru a exprima că este o diferenţă între Dumnezeu şi Cuvânt - ambele cu articol hotărât, însă această diferenţă niciodată nu constă în caracterul de a fi creat al Cuvântului, ci în faptul că aşa cum Dumnezeu [cu articol hotărât] era în veşnicie, la fel şi Cuvântul, diferit de Dumnezeu, era de asemenea dumnezeiesc şi veşnic prezent acolo.

Foarte clar exprimă aceasta versetul următor:

„Acesta era la început cu Dumnezeu” (outos aen en archae pros ton theon)

Cuvântul „acesta” (outos) se refă aici la ho logos (= „Cuvântul”) şi ho este de genul masculin; cuvântul „acesta” este însoţit în multe traduceri în limba germană de articol de genul neutru, deoarece substantivul „cuvântul” este de genul neutru. În textele următoare, care se referă la Isus Hristos, acelaşi pronume demonstrativ este redat la genul masculin, deoarece el se referă la „Fiul” (Matei 3.17; 17.5; 21.11,42; Ioan 1.15,30,33,34 „(Ioan ·a mărturisit despre El şi a strigat, spunând: „Acesta era Cel despre care am zis: «Cel care vine după mine este înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine»“.)“ „Acesta este Cel despre care spuneam eu: «După mine vine un Om care este înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine».“ „(33) Şi eu nu-L ştiam; dar Cel care m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a spus: «Cel peste care vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste El, Acesta este Cel care botează cu Duh Sfânt». (34) Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu“.“).

Cuvântul era la început cu Dumnezeu. Este foarte clar: aici se vorbeşte despre un început nedeterminat, care este determinat prin prezent, existenţa Cuvântului. Cuvântul nu a devenit împreună cu începutul, nu, El era la început la Dumnezeu [cu articol hotărât; Dumnezeul), în legătură (părtăşie) cu Dumnezeu [cu articol hotărât; Dumnezeul).

Şi versetul acesta combate orice imaginare despre a fi creat sau caracterul de a fi creat al Cuvântului.

Toate au luat fiinţă prin El (panta di’ autou egeneto)

„Toate au luat fiinţă prin El” este o traducere exactă, căci panta este într-adevăr o formă de plural de la pas şi de aceea poate fi tradus cu „toate lucrurile”, însă aici este limitat prin singularul egeneto (persoana a treia singular aorist 2 de la ginomai).

Traducerea foarte liberă de la egeneto (= „au venit la existenţă”) nici nu este necesară, cu toate că ea corespunde pe deplin sensului.

În Faptele apostolilor 17.24 „Dumnezeul care a făcut lumea şi toate cele care sunt în ea, El fiind Domn al cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini,“; Romani 11.36 „Pentru că din El şi prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui fie gloria pentru totdeauna! Amin.“; 1 Corinteni 8.6 „totuşi pentru noi este un singur Dumnezeu: Tatăl, din care sunt toate, şi noi pentru El, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate, şi noi prin El.“; Efeseni 1.10,22; 3.9 „(1:10) pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să adune din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ;“ „(1:22) şi a pus toate sub picioarele Lui şi L-a dat Cap peste toate, Adunării,“ „(3:9) şi să pun în lumină înaintea tuturor care este administrarea tainei ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a creat toate,“; Filipeni 3.21 „care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrării puterii pe care o are, de a-Şi supune chiar toate lucrurile.“; Coloseni 1.16,17,20 „(16) pentru că toate au fost create prin El, cele care sunt în ceruri şi cele care sunt pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorităţi: toate au fost create prin El şi pentru El. (17) Şi El este mai înainte de toate şi toate se menţin prin El.“ „şi, prin El, să împace toate faţă de ea, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El.“; Evrei 1.3 „care, fiind strălucirea gloriei Sale şi întipărirea Fiinţei Sale şi susţinând toate prin Cuvântul puterii Lui, după ce prin Sine Însuşi a făcut curăţirea de păcate, S-a aşezat la dreapta Măririi în cele înalte,“ şi Apocalipsa 4.11 „„Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti gloria şi onoarea şi puterea, pentru că Tu eşti Acela care ai creat toate şi datorită voii Tale ele erau şi au fost create!““ panta se referă la toate cele create, la care în cele mai multe texte Fiul stă pe prim plan. Fiul este deci Creatorul, „prin care sunt toate” (1 Corinteni 8.6), care „susţine toate prin Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1.3), „prin care şi pentru care sunt toate” (Coloseni 1.16) şi „toate se menţin prin El” (Coloseni 1.17).

Dacă se studiază textele din Vechiul Testament, care vorbesc despre Creator, atunci de fiecare dată este El, respectiv Elohim, Iahve, şi aşa mai departe:

• Geneza 1.1: La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.

• Psalmul 90.2: Mai înainte de se fi născut munţii şi ca Tu să fi format pământul şi lumea, din eternitate în eternitate Tu eşti Dumnezeu.

• Isaia 42.5: Aşa zice Dumnezeu Domnul, Cel care a creat cerurile şi le-a întins, Cel care a aşternut pământul şi ce produce el, Cel care dă suflare poporului de pe el, şi duh celor care umblă pe el.

• Psalmul 33.6,9: Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui. … Pentru că El a spus şi a fost; El a poruncit şi aceea a stat acolo.

În cartea Iov citim despre Creatorul, care este identificat cu Dumnezeu (Iov 32.22; 35.10; 36.3 „(32:22) pentru că nu ştiu să linguşesc: Cel care m-a făcut m-ar lua imediat.“ „(35:10) Dar nici unul nu zice: «Unde este Dumnezeu, Creatorul meu, care inspiră cântări de bucurie noaptea,“ „(36:3) Îmi voi aduce de departe cunoştinţa şi voi da dreptate Ziditorului meu.“); în Psalmul 149.2 „Să se bucure Israel de Cel care l-a făcut, fiii Sionului să se veselească de Împăratul lor!“ Israel trebuie să se bucure de Creatorul, Împăratul lui; Solomon aminteşte tinerilor în Eclesiastul 12.1 „Şi adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale, înainte de a veni zilele cele rele şi de a se apropia anii despre care vei zice: „N-am nici o plăcere în ei“,“ de Creatorul cu cuvintele: „Şi adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale”, şi Isaia strigă: „Nu cunoşti? N-ai auzit că Dumnezeul cel etern, Domnul, Creatorul marginilor pământului, nu oboseşte, nici nu-Şi poate pierde puterea? Priceperea Lui nu poate fi pătrunsă” (Isaia 40.28), şi: „Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Creatorul lui Israel, Împăratul vostru” (Isaia 43.15), la care el identifică pe Creatorul cu Sfântul şi Împăratul lui Israel.

Acest Creator din Vechiul Testament este Iehova, Elohim şi în Noul Testament este Fiul Isus ca Cuvântul.

Niciodată Isus nu este prezentat în Biblie ca Fiinţă creată. Dumnezeu Îi spune în Evrei 1.8 „iar către Fiul: „Tronul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului; şi un toiag de dreptate este toiagul Împărăţiei Tale;“, ca Fiu: „Tronul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului” (ho thronos sou ho theos eis ton aiona tou aionos).

Dacă se citeşte contextul din Evrei 1.6,7 „(6) Şi iarăşi, când Îl aduce pe Cel întâi-născut în lumea locuită, zice: „Şi toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“ (7) Şi despre îngeri zice: „Cel care-i face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi, flacără de foc“;“, atunci devine clar, că Dumnezeu are îngeri ca slujitori, care ascultă supuşi de El şi slujesc; dar când El vorbeşte Fiului Său, atunci El vorbeşte despre domnia şi tronul Acestuia. De aceea traducerea din aşa-numita traducere Neue-Welt-Übersetzung (NWÜ) (Lumea-nouă) „Tronul Tău este Dumnezeu” este absolut nepotrivită, deoarece estin (= „este”) nu stă în text şi în afară de aceasta aici este vorba de vocativ şi Fiul este apelat. În Septuaginta se întâlnesc formulări asemănătoare: în Psalmul 25.22; 36.7; 42.1; 43.1; 44.4; 48.9 „(25:22) Dumnezeule, răscumpără pe Israel din toate necazurile lui.“ „(36:7) Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! Astfel fiii oamenilor se adăpostesc la umbra aripilor Tale.“ „(42:1) Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!“ „(43:1) Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără-mi cauza împotriva unei naţiuni fără evlavie! Scapă-mă de omul înşelător şi nelegiuit!“ „(44:4) Tu eşti Împăratul meu, Dumnezeule; porunceşte mântuirea pentru Iacov!“ „(48:9) Dumnezeule, la bunătatea Ta ne-am gândit în mijlocul templului Tău!“ şi aşa mai departe, şi de asemenea şi în Psalmul 45.6 „✡ Tronul Tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor; sceptrul împărăţiei Tale este un sceptru de dreptate.“, unde adresarea este redată cu ho theos.

Deci Dumnezeu se adresează Fiului Său cu cuvintele „o, Dumnezeule”.

Alte pasaje, care arată spre dumnezeirea Domnului Isus:

• 2 Tesaloniceni 1.12 „astfel încât Numele Domnului nostru Isus să fie glorificat în voi, şi voi în El, după harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.“; Tit 2.13 „aşteptând fericita speranţă şi arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos,“; 2 Petru 1.1: aici de fiecare dată prin construcţia genitiv şi printr-un articol hotărât pentru ambele substantive [Dumnezeului şi Mântuitorului], ambele substantive se pot referi la Hristos.

• În Evrei 1.2 „la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit în Fiul – pe care L-a rânduit moştenitor a toate, prin care a făcut şi lumile –“ se spune, că Dumnezeu en hyio (= „în sau ca Fiu”); În Evrei 1.5 „Deoarece, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut“? Şi, din nou: „Eu Îi voi fi Tată şi El Îmi va fi Fiu“?“ prin folosirea cuvintelor Fiu şi Tată fără articol hotărât este prezentat mai clar caracterul relaţiei veşnice între cei doi şi nu faptul începutului acestei relaţii.

• În Galateni 4.6 verbul „a trimite” se referă atât la Fiul cât şi la Duhul Sfânt. Aşa cum Duhul Sfânt este „Duhul veşnic” (Evrei 9.14), la fel şi Fiul este „Fiul veşnic”.

• Ioan 17.4 „Eu Te-am glorificat pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac;“ spune că Fiul a posedat o glorie la Tatăl, înainte de a fi lumea; conform cu Ioan 17.24 „Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie şi ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii.“ El era şi Preaiubitul înainte de întemeierea lumii; El a fost cunoscut ca Miel mai înainte de întemeierea lumii (1 Petru 1.18 „ştiind că nu cu cele pieritoare, argint sau aur, aţi fost răscumpăraţi din felul vostru deşert de vieţuire moştenit de la părinţi,“); conform cu 1 Ioan 1.2 „(şi viaţa s-a arătat; şi noi am văzut, şi mărturisim, şi vă vestim viaţa eternă, care era la Tatăl şi ni s-a arătat);“ El era viaţa veşnică la Tatăl, da, El este numit în 1 Ioan 5.20 „Şi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere, ca să Îl cunoaştem pe Cel adevărat; şi noi suntem în Cel adevărat, în Fiul Său, Isus Hristos. El este adevăratul Dumnezeu şi viaţă eternă.“ „Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică”. De aceea Scriptura poate spune şi că El „a ieşit de la Dumnezeu” (Ioan 16.27,30), dar şi că „a ieşit de la Tatăl” (Ioan 16.28; 17.8). El putea „să iese” numai de acolo, deoarece El era acolo (nu a devenit). De aceea mai citim despre El şi că Dumnezeu L-a trimis şi prin aceasta El putea spune cuvintele lui Dumnezeu (Ioan 3.17,34; 4.34; 6.29 „(3:17) Pentru că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.“ „(3:34) Pentru că Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură.“ „(4:34) Isus ·le-a spus: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să sfârşesc lucrarea Lui.“ „(6:29) Isus a răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe care L-a trimis El“.“) şi că pe de altă parte şi Tatăl L-a trimis (Ioan 5.23,37; 6.44,57; 8.16; 12.49; 14.24; 17.8,18,21,23,25 „(5:23) pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul, după cum Îl onorează pe Tatăl. Cine nu-L onorează pe Fiul, nu-L onorează pe Tatăl care L-a trimis.“ „(5:37) Şi Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi a mărturisit despre Mine. Voi nici nu I-aţi auzit vreodată glasul, nici nu I-aţi văzut înfăţişarea;“ „(6:44) Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.“ „(6:57) După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu trăiesc datorită Tatălui, tot aşa, cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el datorită Mie.“ „(8:16) Şi, dacă judec şi Eu, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl care M-a trimis.“ „(12:49) Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc;“ „(14:24) Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele; şi Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.“ „(17:8) pentru că le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu, şi ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.“ „(17:18) Cum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume;“ „(17:21) pentru ca toţi să fie una, după cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.“ „(17:23) Eu în ei şi Tu în Mine; pentru ca ei să fie făcuţi desăvârşiţi spre a fi una, ca să cunoască lumea că Tu M ai trimis şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.“ „(17:25) Tată drept, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.“). Hristos a vrut să arate clar, că El ca Fiu era în părtăşie deplină cu Tatăl - în cer şi pe pământ, ca Om.

• Dar tocmai prin faptul că Isus a numit pe Dumnezeu Tată al Său (Ioan 5.18 „Pentru aceasta deci căutau iudeii şi mai mult să-L omoare, nu numai pentru că nu respecta sabatul, dar şi pentru că spunea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine Însuşi egal cu Dumnezeu.“), au vrut să-L omoare, căci iudeii au recunoscut în această afirmaţie că El „a numit Tată al Său” pe Dumnezeu şi prin aceasta „S-a făcut una cu Dumnezeu”. Chiar dacă mai târziu El a accentuat: „Eu şi Tatăl una suntem”, iudeii nu numai au înţeles că El era în părtăşie minunată cu Tatăl, ci şi că El „S-a făcut pe Sine Dumnezeu” (Ioan 10.30-36).

• Isus este numit şi „Salvatorul” (Mântuitorul). Expresia aceasta se aplică în Septuaginta în Isaia 43.3,11; 45.15; 49.26; 60.16; 63.8 „(43:3) Pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Salvatorul tău; Eu am dat Egiptul pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Seba în locul tău.“ „(43:11) Eu, Eu sunt Domnul şi în afară de Mine nu este Salvator.“ „(45:15) ✡ Cu adevărat, Tu eşti un Dumnezeu care Te ascunzi, Dumnezeul lui Israel, Salvatorul!“ „(49:26) Şi pe cei care te asupresc îi voi hrăni cu însăşi carnea lor şi se vor îmbăta ca de must cu însuşi sângele lor. Şi orice făptură va cunoaşte că Eu, Domnul, sunt Salvatorul tău şi Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov“.“ „(60:16) Şi vei suge laptele naţiunilor şi vei suge sânul împăraţilor şi vei cunoaşte că Eu, Domnul, sunt Salvatorul tău şi Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.“ „(63:8) Şi El a zis: „Cu adevărat, ei sunt poporul Meu, fii care nu vor minţi“. Şi El a fost Salvatorul lor.“ la Iehova şi în Noul Testament în Luca 2.11 „pentru că astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul.“; Faptele apostolilor 13.23 „Din sămânţa acestui om, Dumnezeu, potrivit promisiunii, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus,“; Romani 11.26 „şi astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Salvatorul va veni din Sion şi va îndepărta neevlavia de la Iacov.“ la Isus Hristos (compară şi cu Ioan 4.42 „şi-i spuneau femeii: „Nu numai datorită spuselor tale credem, ci pentru că noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii“.“; Efeseni 5.23 „pentru că soţul este cap al soţiei, după cum şi Hristos este Cap al Adunării. El este Mântuitor al trupului.“; 1 Timotei 4.10 „deoarece pentru aceasta ne ostenim şi suntem defăimaţi, pentru că ne-am pus speranţa într-un Dumnezeu viu, care este Mântuitor al tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.“, unde de asemenea se foloseşte cuvântul sotaer). În 1 Timotei 1.1; 2.3 „(1:1) Pavel, apostol al lui Isus Hristos, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a lui Hristos Isus, speranţa noastră,“ „(2:3) Pentru că lucrul acesta este bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,“; Tit 1.3; 2.10 „(1:3) dar a arătat la timpul lui Cuvântul Său în predicarea care mi-a fost încredinţată mie, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru;“ „(2:10) nefurând, ci arătând toată buna credincioşie, ca în toate să împodobească învăţătura Dumnezeului nostru Mântuitor.“; Iuda 25 „singurului Dumnezeu, Mântuitor al nostru prin Isus Hristos, Domnul nostru, fie glorie, măreţie, putere şi autoritate, mai înainte de orice veac, şi acum şi în toate veacurile! Amin.“ cuvântul sotaer (= „Salvator”) se referă la „Dumnezeu” şi în 2 Timotei 1.10 „iar acum ne-a fost făcut cunoscut prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a desfiinţat moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie;“; Tit 1.4 „către Tit, adevăratul meu copil potrivit credinţei noastre comune: Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Isus, Mântuitorul nostru!“; 2 Petru 2.20; 3.2,18 „(2:20) Pentru că, dacă, după ce au scăpat de necurăţiile lumii, prin cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului Isus Hristos, încurcându-se din nou, sunt învinşi de acestea, starea lor din urmă este mai rea decât cea dintâi.“ „(3:2) ca să vă amintiţi cuvintele vorbite mai înainte prin sfinţii profeţi şi porunca Domnului şi Mântuitorului, prin apostolii voştri;“ „(3:18) ci creşteţi în har şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui fie gloria şi acum şi în ziua eternităţii! Amin.“ se referă la „Hristos”.

• Este interesant că expresia „Salvator” din Romani 11.26 „şi astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Salvatorul va veni din Sion şi va îndepărta neevlavia de la Iacov.“ descinde din Isaia 59.20,21 „(20) „Şi Răscumpărătorul va veni pentru Sion şi la cei din Iacov care se vor întoarce de la fărădelege“, zice Domnul. (21) „Cât despre Mine, acesta este legământul Meu cu ei“, zice Domnul: „Duhul Meu care este peste tine şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta nu se vor depărta din gura ta, nici din gura seminţei tale, nici din gura seminţei seminţei tale“, zice Domnul, „de acum şi pentru totdeauna“.“, unde se foloseşte cuvântul ebraic goel (= „Răscumpărător”). Acest cuvânt este folosit ca participiu de la gahal în Isaia exclusiv pentru Iehova (Isaia 41.14; 43.14; 44.6,24; 47.4; 48.17; 49.7,26; 54.5,8; 59.20; 60.16; 63.16 „(41:14) ✡ Nu te teme, vierme al lui Iacov, voi, bărbaţi ai lui Israel! Eu te voi ajuta“, zice Domnul şi Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.“ „(43:14) ✡ Aşa zice Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: „Pentru voi am trimis la Babilon şi i-am coborât pe toţi ca fugari, chiar şi pe caldeeni, al căror strigăt se aude în corăbii.“ „(44:6) ✡ Aşa zice Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Eu sunt Cel din urmă şi în afară de Mine nu este Dumnezeu.“ „(44:24) ✡ Aşa zice Domnul, Răscumpărătorul tău, şi Cel care te-a întocmit din pântece: „Eu sunt Domnul care a făcut toate lucrurile; care singur am desfăşurat cerurile; care prin Mine Însumi am aşternut pământul.“ „(47:4) Răscumpărătorul nostru, Domnul oştirilor este Numele Lui, Sfântul lui Israel.“ „(48:17) ✡ Aşa zice Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te învaţă ce îţi este de folos, care te călăuzeşte pe calea pe care să mergi.“ „(49:7) ✡ Aşa zice Domnul, Răscumpărătorul lui Israel, Sfântul său, celui pe care omul îl dispreţuieşte, celui pe care-l urăşte naţiunea, robului celor puternici: „Împăraţii vor vedea şi se vor ridica, prinţii de asemenea, şi se vor închina, datorită Domnului care este credincios, datorită Sfântului lui Israel, care te-a ales“.“ „(49:26) Şi pe cei care te asupresc îi voi hrăni cu însăşi carnea lor şi se vor îmbăta ca de must cu însuşi sângele lor. Şi orice făptură va cunoaşte că Eu, Domnul, sunt Salvatorul tău şi Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov“.“ „(54:5) Pentru că Cel care te-a făcut este soţul tău: Domnul oştirilor este Numele Lui şi Sfântul lui Israel este Răscumpărătorul tău. El Se va numi Dumnezeul întregului pământ.“ „(54:8) În revărsarea mâniei Mi-am ascuns faţa de tine pentru o clipă, dar Mă voi îndura de tine cu o bunătate eternă“, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.“ „(59:20) „Şi Răscumpărătorul va veni pentru Sion şi la cei din Iacov care se vor întoarce de la fărădelege“, zice Domnul.“ „(60:16) Şi vei suge laptele naţiunilor şi vei suge sânul împăraţilor şi vei cunoaşte că Eu, Domnul, sunt Salvatorul tău şi Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.“ „(63:16) Pentru că Tu eşti Tatăl nostru, chiar dacă Avraam nu ne ştie şi Israel nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Răscumpărătorul nostru; din eternitate este Numele Tău.“). Iehova ca Răscumpărător este Hristosul preexistent.

• În Matei 22.41-46 se spune: „Şi fariseii fiind adunaţi, Isus i-a întrebat, spunând: «Ce gândiţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?» Ei I-au spus: «Al lui David». El le-a spus: «Cum atunci David, vorbind în Duh, Îl numeşte Domn, spunând: ‚Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale’? Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiu al Lui?» Şi nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt; nici n-a îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.” Aici Hristos explică, că Fiul lui David este într-adevăr Hristos, dar totodată Adonai (= „Domn”). Însă Adonai este şi Iehova.

În 1 Petru 3.15 „ci sfinţiţi-L în inimile voastre pe Hristos ca Domn“ şi fiţi întotdeauna gata pentru a da răspuns oricui vă cere socoteală cu privire la speranţa care este în voi, dar cu blândeţe şi cu teamă,“ se spune: „… sfinţiţi-L în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Acest text este preluat din Isaia 8.13: „Pe Domnul oştirilor, pe El să-L sfinţiţi …” Prin urmare Hristos este Iehova.

Alte pasaje din Vechiul Testament şi din Noul Testament arată că Iehova al Vechiului Testament este Isus al Noului Testament:

• Isaia 40.10; 63.1 „(40:10) Iată, Domnul Dumnezeu va veni cu putere şi braţul Său va stăpâni pentru El. Iată, plata Lui este cu El şi răsplătirea Lui înaintea Lui.“ „(63:1) Cine este acesta care vine din Edom, cu veşminte roşii din Boţra, acesta care este glorios în haina Sa, mergând în măreţia puterii Sale? – „Eu, Cel care vorbesc în dreptate, puternic ca să salvez“.“; Daniel 7.13 „Am privit în viziunile de noapte şi, iată, Unul ca un Fiu al Omului venea cu norii cerurilor; şi s-a apropiat de Cel Bătrân de zile şi L-au adus înaintea Lui.“; Mica 2.12,13 „(12) Voi aduna negreşit, Iacove, pe toţi ai tăi; voi strânge negreşit rămăşiţa lui Israel; îi voi pune la un loc ca pe oile din Boţra, ca o turmă în mijlocul păşunii lor. Vor face mare zarvă din cauza mulţimii oamenilor“. (13) Unul care răzbate s-a suit înaintea lor: au răzbit şi au trecut spre poartă şi au ieşit pe ea. Şi împăratul lor a trecut înaintea lor, şi Domnul în fruntea lor.“; Zaharia 9.9,10; 12.10; 14.3-5 „(9:9) ✡ Bucură-te foarte mult, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată, Împăratul tău vine la tine; El este drept şi aduce mântuire, este smerit şi călare pe un măgar, chiar pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe. (9:10) „Şi voi nimici carul din Efraim şi calul din Ierusalim şi arcul de război va fi nimicit“. Şi El va vorbi naţiunilor de pace; şi stăpânirea Lui va fi de la mare până la mare şi de la râu până la marginile pământului.“ „(12:10) Şi voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duhul îndurării şi al cererilor; şi vor privi spre Mine, Acela pe care L-au străpuns“; şi vor boci pentru El, cum boceşte cineva pentru singurul lui fiu, şi se vor amărî pentru El, cum este cineva în amărăciune pentru întâiul său născut.“ „(14:3) Şi Domnul va ieşi şi va lupta cu naţiunile acelea, ca atunci când a luptat în ziua bătăliei. (14:4) Şi picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este înaintea Ierusalimului, spre răsărit. Şi muntele Măslinilor se va despica în mijlocul său spre răsărit şi spre apus: – va fi o vale foarte mare; şi jumătate din munte se va retrage spre nord şi jumătate din el spre sud. (14:5) „Şi voi veţi fugi prin valea munţilor Mei, pentru că valea munţilor se va întinde până la Aţel; şi veţi fugi, cum aţi fugit dinaintea cutremurului în zilele lui Ozia, împăratul lui Iuda“. Şi Domnul Dumnezeul meu va veni, şi toţi sfinţii împreună cu El.“; compară cu Matei 24.30; 25.31 „(24:30) Şi atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer şi atunci toate seminţiile pământului se vor jeli şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu glorie mare.“ „(25:31) Dar, când va veni Fiul Omului în gloria Sa, şi toţi îngerii cu El, atunci va şedea pe tronul gloriei Sale;“; Marcu 13.26; 14.62 „(13:26) Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în nori cu mare putere şi glorie.“ „(14:62) Şi Isus a spus: „Eu sunt. Şi-L veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind cu norii cerului“.“; Luca 21.27 „Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în nor cu putere şi cu glorie mare.“; 1 Tesaloniceni 3.13 „ca să vă întărească inimile, ca să fie fără vină în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Săi!“.
• Psalmul 102.24-26 „(24) am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele; anii Tăi sunt din generaţie în generaţie! (25) Tu ai întemeiat pământul la început şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale; (26) ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; şi toate se vor învechi ca o haină, le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba,“; compară cu Evrei 1.12; 13.8 „(1:12) şi le vei face sul ca pe un veşmânt şi vor fi schimbate; dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi“.“ „(13:8) Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci.“; „Acelaşi” este Numele lui Dumnezeu (Deuteronomul 32.39 „Vedeţi acum că Eu, Eu sunt,şi nu este dumnezeu în afară de Mine.Eu omor şi Eu fac viu!Eu rănesc şi Eu vindecşi nu este nimeni care să vă salveze din mâna Mea.“)
• Isaia 6.3-5 „(3) Şi unul striga către altul şi zicea:„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor; tot pământul este plin de gloria Lui“. (4) Şi temeliile pragurilor se zguduiau de glasul celui care striga şi casa s-a umplut de fum. (5) Atunci am zis: „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; pentru că ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul oştirilor!““; Ioan 12.37-43.

Hristos, Întâiul născut

În evanghelia după Matei 1.25 „şi a luat la el pe soţia sa şi n-a cunoscut-o până când ea L-a născut pe Fiul ei cel întâi-născut; şi el I-a pus numele Isus.“ şi Luca 2.7 „şi L-a născut pe Fiul ei cel întâi-născut şi L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat în iesle, pentru că nu era loc pentru ei în han.“ se vorbeşte despre Hristos ca „Fiul ei cel întâi-născut”, al Mariei. Realmente El era primul ei Fiu născut şi în acelaşi timp Fiul care avea un Tată ceresc. În acest sens El era şi Acela care nu numai a fost primul născut în timp, ci şi prototipul tuturor celor întâi-născuţi, al căror nume este scris în cer (Evrei 12). Cuvântul folosit aici prototokos este un titlu de demnitate, care în ordinea de rang redă rangul cel mai înalt.

Evrei 1.5 „Deoarece, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut“? Şi, din nou: „Eu Îi voi fi Tată şi El Îmi va fi Fiu“?“ citează 1 Cronici 17.13 „Eu îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu; şi nu voi îndepărta de la el îndurarea Mea, cum am îndepărtat-o de la cel care a fost mai înainte de tine.“; 2 Samuel 7.14 „Eu îi voi fi tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face nelegiuire, îl voi mustra cu nuiaua omenească şi cu loviturile fiilor oamenilor.“ şi se referă la Solomon. Însă în Evrei 1.6 „Şi iarăşi, când Îl aduce pe Cel întâi-născut în lumea locuită, zice: „Şi toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!““ se vorbeşte despre faptul că Dumnezeu „Îl aduce din nou pe Cel întâi-născut în lumea locuită”. Deci, această expresie „Întâi-născut” (prototokos) este aplicată în Psalmul 89.27 „Şi Eu îl voi face cel întâi-născut, cel mai înălţat dintre împăraţii pământului.“ de Etan ezrahitul la „cel mai înălţat dintre împăraţii pământului”: „Şi Eu Îl voi face cel întâi-născut, cel mai înălţat dintre împăraţii pământului.” Aici este clar vorba de Mesia. El va fi făcut Cel întâi-născut, cel mai înălţat dintre împăraţii pământului. El nu este cel care a fost primul născut, ci Cel care stă în rangul cel mai înalt. La fel trebuie înţeles şi Evrei 1.5 „Deoarece, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; Eu astăzi Te-am născut“? Şi, din nou: „Eu Îi voi fi Tată şi El Îmi va fi Fiu“?“, că aici Fiul stă într-o relaţie deosebită, unică faţă de Dumnezeu, Tatăl Său, şi Fiul ca Om este numit în versetul 6 „Cel întâi-născut”.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru expresia „Cel întâi-născut între mulţi fraţi” (Romani 8.29): El are întâietatea absolută, El, Cel care nu Se ruşinează să numească „fraţi” pe credincioşi.

Ca „Cel întâi-născut din toată creaţia” (Coloseni 1.15), El este Acela care a creat toate, aşa cum arată Coloseni 1.16,17: „Pentru că toate au fost create prin El [en auto = „în El”, adică în puterea Persoanei Sale], cele care sunt în ceruri şi cele care sunt pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorităţi: toate au fost create prin El [di’ autou = „prin El”, adică, El era mijlocul prin care au fost create acestea] şi pentru El [eis auton = „spre El, în direcţia Lui”]. Şi El este înainte (pro) de toate, şi toate se menţin prin El [en auto].” Deci Coloseni 1.15 „El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creaţie;“ nu spune că Hristos este prima creatură creată, ci că El este Creatorul - existent înainte de toate şi ca Omul desăvârşit sublim peste toate.

Şi Hristos este şi „Cel întâi-născut dintre cei morţi” (Coloseni 1.18) şi „Întâiul născut din morţi” (Apocalipsa 1.5). În acest sens El este singurul înviat care trăieşte pentru totdeauna şi nu mai moare din nou şi totodată este Căpetenie peste toţi morţii.

Lucrările lui Hristos Îl dovedesc ca Dumnezeu

Realmente: Hristos putea ierta păcate (Matei 9.5,6 „(5) Pentru că ce este mai uşor, a spune: «Iertate-ţi sunt păcatele», sau a spune: «Ridică-te şi umblă»? (6) Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele“, atunci ·i-a spus paraliticului: „Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!““); putea atinge leproşi necuraţi, fără să Se întineze, şi i-a vindecat (Matei 8.3 „Şi Isus, întinzând mâna, l-a atins, spunând: „Vreau, fii curăţit!“ Şi îndată a fost curăţit de lepra lui.“); putea domina peste forţele naturii (Matei 8.26,27; 14.32,33 „(8:26) Şi El ·le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi, puţin-credincioşilor?“ Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte mare. (8:27) Iar oamenii se mirau, spunând: „Ce fel de Om este Acesta, că şi vânturile şi marea ascultă de El?““ „(14:32) Şi, când au intrat ei în corabie, vântul s-a potolit; (14:33) iar cei din corabie au venit şi I s-au închinat, spunând: „Cu adevărat eşti Fiu al lui Dumnezeu!““); putea învia morţi (Marcu 5.22 „Şi, iată,·a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair. Şi, văzându-L, a căzut la picioarele Lui;“; Luca 7.11 „Şi a fost că, după aceea, El a mers într-o cetate numită Nain, şi cu El mergeau mulţi ucenici ai Săi şi o mare mulţime.“; Ioan 11); putea înmulţi pâini (Marcu 6.41; 8.6-9 „(6:41) Şi, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, privind spre cer, a binecuvântat şi a frânt pâinile, şi le-a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înaintea lor; şi a împărţit tuturor cei doi peşti;“ „(8:6) Şi El a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ; şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte; şi ei le-au pus înaintea mulţimii. (8:7) Şi aveau câţiva peştişori; şi, după ce i-a binecuvântat, a dorit ca şi aceştia să fie puşi înaintea lor. (8:8) Şi au mâncat şi s-au săturat. Şi au ridicat prisosul de firimituri: şapte coşuri. (8:9) Şi erau cam patru mii; şi le-a dat drumul.“); putea transforma apa în vin (Ioan 2.1-11) şi dărui vederea orbilor din naştere (Ioan 9.1-17) - toate acestea arată clar: El este Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos vorbeşte foarte clar în evanghelia după Ioan despre relaţia intimă între El şi Tatăl ceresc. El poate spune în Ioan 5.17: „Tatăl Meu până acum lucrează, şi Eu lucrez”, în Ioan 5.20: „Pentru că Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi Îi arată toate câte face El; şi Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, pentru ca voi să vă minunaţi”, în Ioan 5.21: „Pentru că, după cum Tatăl înviază morţii şi dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea”, în Ioan 5.22,23: „Pentru că Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului, pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul, după cum Îl onorează pe Tatăl. Cine nu-L onorează pe Fiul, nu-L onorează pe Tatăl care L-a trimis”, în Ioan 14.13: „Şi orice veţi cere în Numele Meu, aceea voi face, ca Tatăl să fie glorificat în Fiul”. În textele care urmează Domnul Isus arată clar, că El este în Tatăl şi Tatăl în El: Ioan 14.10,11,20; 17.21 „(14:10) Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care Eu vi le spun nu le vorbesc de la Mine Însumi; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face lucrările acestea. (14:11) Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine; iar dacă nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea.“ „(14:20) În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.“ „(17:21) pentru ca toţi să fie una, după cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.“. De aceea El putea spune şi: „Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am spus că va primi din ce este al Meu şi vă va face cunoscut” (Ioan 16.15), şi: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl” (Ioan 14.9).

Acest Domn minunat a luat chip de rob şi S-a smerit pe Sine Însuşi, prin aceea că a fost ascultător până la moarte pe cruce. El a murit pentru Mine şi m-a făcut un copil al lui Dumnezeu, care învaţă tot mai bine să-L cunoască şi curând să fie la El, ca să-L vadă, aşa cum este El, pe El, Cel care este „chipul Dumnezeului Cel nevăzut”; în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii”; care este „strălucirea gloriei lui Dumnezeu şi întipărirea Fiinţei Lui”, da, care „n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu”.

Lui să-I fie onoarea, adorarea şi lauda pentru ceea ce este El şi pentru ce a făcut pentru mine la Golgota.

---

Tradus de la: Ist Jesus Gott?

Traducere: Ion Simionescu