Depinde de ceea ce eşti şi nu de ceea ce spui
Efeseni 5.8; Matei 6.22,23

James Butler Stoney

© SoundWords, online seit: 02.01.2021, aktualisiert: 02.01.2021

Versete călăuzitoare: Efeseni 5.8; Matei 6.22,23

Efeseni 5.8: Pentru că odinioară eraţi întuneric, dar acum [sunteţi] lumină în Domnul.

Matei 6.22,23: Lumina trupului este ochiul; deci, dacă ochiul tău este curat [sau: simplu], tot trupul tău va fi plin de lumină; dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric.

Este un mare har de la Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, că fiecare din noi poate fi o lumină în lumea în care noi odinioară eram întuneric şi în care am contribuit la întuneric: „Pentru că odinioară eraţi întuneric, dar acum [sunteţi] lumină în Domnul” (Efeseni 5.8). Făcând excepţie de faptul că luminătorul [sfeşnicul], care reprezintă lumina totalităţii (Apocalipsa 2.5), a fost luat, noi avem voie să fim totuşi lumină. Acum, când luminătorul [sfeşnicul] nu mai este, responsabilitatea noastră personală faţă de harul, pe care ni l-a dăruit Domnul, este cu atât mai mare.

Lumina posedă însuşirea deosebită, că ea lasă să apară totul în caracterul lui adevărat potrivit gândurilor lui Dumnezeu. Când deci este vorba de lumină, atunci trebuie să începem mai întâi la noi înşine. „Dacă ochiul tău este curat [sau: simplu]”, aceasta înseamnă îndreptat spre Hristos, aşa că Hristos este subiectul preocupărilor tale, „tot trupul tău va fi plin de lumină.” Noi apărem, fiecare personal, într-o cu totul altă lumină. Nu depinde de ceea ce spunem, ci de ceea ce suntem. Unul, care a primit lumină de la Dumnezeu, experimentează treptat cât de puţin a privit el toate în aceeaşi lumină divină. În timp ce el umblă în lumină, el trebuie acum să condamne unele lucruri, pe care în trecut le-a trecut cu vederea.

Primul efect practic al luminii, aşa cum vedem în Ioan 9, constă în aceea că noi ne eliberăm de noţiunile omeneşti referitoare la Dumnezeu. Numai în domeniul luminii ne bucurăm de Domnul Însuşi ca sursă a luminii (Ioan 9.35-38). Lumina ne aduce în primul rând în legătură cu Dumnezeu şi ne arată cum putem să-I fim plăcuţi. Noi trebuie să învăţăm că toate legăturile religioase, care nu sunt în Duhul, nu sunt plăcute lui Dumnezeu şi nu sunt în concordanţă cu lumina. Despărţirea de tot ceea ce în relaţia noastră cu El nu corespunde gândurilor Sale caracterizează primul efect al luminii, şi cu siguranţă acesta se va vedea în relaţiile noastre pământeşti şi familiare. Atunci ne vom ţine departe de ceea c e odinioară părea inofensiv şi permis. Dar cu cât înţelegem mai mult poziţia în care ne aflăm, cu atât mai profund este sentimentul responsabilităţii noastre de a ţine cu tărie la caracterul deosebit al acestui har mare de care avem parte. Ca să facem aceasta în dependenţă de Domnul, noi suntem încurajaţi de El, pentru ca noi nu numai să corespundem gândurilor lui Dumnezeu referitoare la locul nostru în Adunare, ci şi să-I fim plăcuţi în cele pământeşti. Numai în măsura în care noi suntem credincioşi în cele pământeşti vom putea să influenţăm pe semenii noştri.

Este remarcabil cum cineva, care caută lumina, se simte atras spre acela care posedă lumina. Însă cu cât mai mult el se simte atras spre cel care posedă lumina, cu atât mai mult el îl verifică mai detaliat, ca să vadă dacă el cu adevărat acţionează şi umblă corespunzător luminii sale. Când cu mulţi ani în urmă am ţinut o prelegere despre Faptele apostolilor 16, un prieten bun mi-a zis: „Prelegerea ta a fost plăcută, însă cineva a spus că ar dori cu plăcere să ştie ce fel de om eşti tu în casa ta.”

În al treilea rând doresc să vorbesc aici despre slujitor. Dacă un slujitor cedează în vreun fel înclinaţiilor stricate ale lumii acesteia, prin aceasta el strică lumina şi distruge cu propriile mâini influenţa lui ca slujitor, deoarece el are „o parte întunecată”. Probabil îl împiedică numai o înclinare naturală, nebiruită, ca să fie expresia luminii. Această parte întunecată este cu adevărat o piatră de încercare pentru fiecare credincios şi nu se lasă înlăturată prin aceea că te preocupi cu tine însuţi, sau cu alte cuvinte te preocupi cu omul vechi. Aceasta ar dovedi numai necunoaştere cu privire la adevărurile de bază ale lucrării lui Hristos. Cum pot să mă preocup cu ceea ce a fost îndepărtat dinaintea ochilor lui Dumnezeu? Partea întunecată, roada acţiunii cărnii, cu siguranţă nu este îndepărtată prin această preocupare, ci mai degrabă prin semănatul în Duhul (Galateni 6.8). Noi toţi ştim ce înseamnă să semeni pentru carne. Semănatul se face în aşteptarea unei recolte bune. Oamenii, care doresc lumina, o vor căuta mereu, şi acolo unde este lumină va fi şi despărţirea, care începe cu Dumnezeu. Am auzit un predicator spunând că noii convertiţi nu rămân mai mult de un an sau doi în comunitatea lui. Ei merg, aşa povestea el, în altă parte, ca să găsească mai multă lumină. Domnului Îi place să dăruiască lumina. Ea este aici, şi acela care ştie s-o preţuiască, o primeşte; el ar putea fi un necunoscut şi unul modest.

Un slujitor al Domnului, care a primit cu adevărat lumină de la El, va fi caracterizat în mod deosebit prin aceea că el insistă la adevărul pozitiv. El nu pune numai accent mare pe faptul că omul vechi a fost îndepărtat dinaintea lui Dumnezeu, ci el accentuează şi adevărul referitor la primirea noastră la Dumnezeu, de care noi ne bucurăm deja acum prin Duhul. Noi suntem în Hristos în stare prin Duhul să savurăm această primire, aşa cum vedem în parabola despre fiul risipitor.

Să ne gândim că mai mult contează ce este un slujitor decât ceea ce spune el; căci dacă este ceva întunecos la el, aceasta va face slujirea lui să fie lipsită de putere şi lui personal îi va produce pagubă. El nu are voie să aibă „părţi întunecate”. Cuvintele unui slujitor pot influenţa pe alţii numai în măsura în care ele au avut influenţă asupra lui însuşi. Viaţa lui trebuie să dea mărturie înaintea tuturor despre adevărul pe care el îl propovăduieşte. De asemenea el trebuie să ţină minte că aceia care s-au convertit prin el au primit o oarecare amprentă de la tatăl lor spiritual. S-ar putea să fi capabil să expui adevărul, deoarece l-ai studiat; dar cine este stăpânit de adevărul însuşi, îl prezintă viu. De asemenea, cine se împotriveşte luminii şi o respinge, împotrivirea este cea mai mare acolo unde lumina este cea mai necesară; pentru că „cine face răul, urăşte lumina”.

Totuşi probabil cineva poate simula că posedă lumina, unde de fapt ea lipseşte. Însă pe unul ca acesta nu-l poţi mustra prin aceea că i te împotriveşti, ci prin aceea că îi dovedeşti din Scriptură în ce constă de fapt lumina; aceasta îl va determina mult mai degrabă să recunoască rătăcirea lui. În felul acesta l-a convins Abel pe fratele lui Cain.

Este uşor să spui cuiva: eşti greşit; dar este mult mai important să se arate ce este corect; şi noi nu putem dovedi aceasta, dacă noi înşine nu suntem lumină. Să ne bucurăm că Domnul este lumina, şi dacă noi iubim pe fraţi, atunci vom umbla în lumină şi în noi nu este nici un prilej de poticnire (1Ioan 2.10). Noi trebuie să fim aşa cum au fost fiii lui Isahar, „care ştiau să deosebească timpurile, ca să ştie ce trebuia să facă Israel” (1. Cronici 2.32). „Cărarea celor drepţi este ca lumina zorilor strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină” (Proverbe 4.18).


Tradus de la: Es kommt darauf an, was du bist, nicht auf das, was du sagst
Din anul 1896

Traducere: Ion Simionescu

Weitere Artikel zum Stichwort Dienst für den Herrn (34)


Hinweis der Redaktion:

Die SoundWords-Redaktion ist für die Veröffentlichung des obenstehenden Artikels verantwortlich. Sie ist dadurch nicht notwendigerweise mit allen geäußerten Gedanken des Autors einverstanden (ausgenommen natürlich Artikel der Redaktion) noch möchte sie auf alle Gedanken und Praktiken verweisen, die der Autor an anderer Stelle vertritt. „Prüft aber alles, das Gute haltet fest“ (1Thes 5,21). – Siehe auch „In eigener Sache ...

Bibeltexte im Artikel anzeigen