Vindecarea lui Naaman (2)
Un sfat neaşteptat

Hugo Bouter

© Hugo Bouter, Online începând de la: 26.10.2018, Actualizat: 26.10.2018

Versete călăuzitoare: 2 Împăraţi 5.2-9

2 Împăraţi 5.2-9: Şi sirienii ieşiseră în cete şi luaseră captivă o copilă mică din ţara lui Israel; şi ea era înaintea soţiei lui Naaman. Şi ea a zis stăpânei sale: „Dacă ar fi stăpânul meu înaintea profetului din Samaria, atunci el l-ar vindeca de lepra sa!“ Şi cineva a mers şi a spus stăpânului său, zicând: „Aşa şi aşa a zis copila care este din ţara lui Israel“. Şi împăratul Siriei a zis: „Du-te şi eu voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel“. Şi el a plecat şi a luat în mâna lui zece talanţi de argint şi şase mii de bucăţi de aur şi zece schimburi de haine. Şi a dus scrisoarea împăratului lui Israel, zicând: „Şi acum, îndată ce va ajunge această scrisoare la tine, iată, am trimis pe slujitorul meu Naaman la tine, să-l vindeci de lepra lui“. Şi a fost aşa: cum a citit împăratul lui Israel scrisoarea, şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu, ca să omor sau să înviez, de trimite acesta la mine să vindec un om de lepra lui? Luaţi seama deci, vă rog, şi vedeţi cum caută pricină împotriva mea“. Şi a fost aşa: când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis la împărat, zicând: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Să vină el acum la mine şi va cunoaşte că este un profet în Israel“. Şi Naaman a venit cu caii săi şi cu carul său şi a stat la uşa casei lui Elisei.

Am văzut în primul capitol, că lepra este un tablou al păcatului. Acum vedem cum o tânără din ţara Israel a arătat căpeteniei armatei siriene drumul spre mântuire. Aici devine evident, că nici un om nu putea să-l ajute pe Naaman: nici împăratul din Aram, nici împăratul lui Israel. Nici dumnezeii din Damasc nu au putut să-i aducă uşurare. Vindecarea putea fi găsită numai la Dumnezeul lui Israel. De aceea Naaman a trebuit să meargă la Elisei, reprezentantul Dumnezeului viu şi adevărat.

O tânără din ţara Israel

Vorbind omeneşte, problema lui Naaman era de nerezolvat. Însă din fericire, din vindecarea lui devine desăvârşit de clar, că salvarea se găseşte cu adevărat la Dumnezeul lui Israel. Numai El putea să-l cureţe pe Naaman de lepra lui. Da, El ne vindecă chiar şi de rănile păcatului. Însă noi trebuie să venim în credinţă la El şi să nu aşteptăm răscumpărarea noastră de la iluzioniştii lumii acesteia (2 Împăraţi 5.11). Este Dumnezeul viu şi adevărat, Cel care ne poate ajuta.

Este impresionant că o fetiţă din ţara lui Israel a arătat drumul eliberării comandantului puternic al armatei siriene. Ea a mărturisit foarte simplu înaintea stăpânei ei credinţa ei: „Dacă ar fi stăpânul meu înaintea profetului din Samaria, atunci el l-ar vindeca de lepra sa” (2 Împăraţi 5.3). Oştiri de incursiune de tâlhari sirieni au răpit-o şi au vândut-o pe piaţa de sclavi din Damasc. Aceasta era realmente un blestem, care a venit peste poporul lui Dumnezeu. Moise a prorocit deja aceasta: „Fii tăi şi fiicele tale vor fi daţi altui popor şi ochii tăi vor privi şi se vor topi de dor după ei toată ziua, şi nu va fi nici o putere în mâna ta” (Deuteronomul 28.32). Pe această cale a venit tânăra în casa comandantului armatei siriene (2 Împăraţi 5.2). Soţia lui Naaman a devenit stăpâna ei. Dumnezeu a permis aceasta, şi El a condus lucrurile în felul acesta, căci El avea propriile motive pentru aceasta.

Din fericire fetiţa nu a permis ca în noul ei mediu să fie chinuită de sentimente de ură. Cu toată vârsta ei fragedă şi cu toate împrejurările grele, în care ea se afla în ţara străină, ea a mărturisit pe Dumnezeul lui Israel şi a iubit chiar pe vrăjmaşii ei. Noi ca şi credincioşi suntem de asemenea reprezentanţi, ambasadori pentru Hristos, şi ar trebui să depunem cu bucurie mărturie despre nădejdea care este în noi (2 Corinteni 5.20; 1 Petru 3.15). Suntem noi conştienţi de această chemare înaltă?

Această tânără avea credinţă mare în Dumnezeul ei şi profetul Lui. De unde ştia ea că Elisei era dispus şi capabil să vindece pe conducătorul oştirii Naaman de lepra lui? Era exclusiv credinţa ei, care i-a arătat clar aceasta. Elisei a făcut tot felul de minuni, dar încă nu a vindecat nici un lepros. Cu toate că în vremea aceea erau mulţi leproşi în Israel, niciunul din ei nu a fost vindecat (Luca 4.27). După toate câte au avut loc, Dumnezeu a trebuit să pedepsească pe poporul Său, deoarece slujeau idolilor. Nici un israelit nu a fost vindecat în acele zile, ci numai Naaman, sirianul. Prin aceasta harul lui Dumnezeu s-a extins spre păgâni.

Pe drumul spre împăratul lui Israel

Soţia lui Naaman a crezut cuvintele sclavei ei şi le-a spus soţului ei. Şi Naaman le-a spus stăpânului lui, împăratul Siriei (2 Împăraţi 5.4). Boala conducătorului armatei a devenit între timp cunoscută. Au venit una după alta, era preocupare cu această situaţie în mod diplomatic (aşa cum se obişnuia şi în lucrurile medicale în lumea antică). Se intenţiona ca împăratul din Israel să se adreseze „profetului din Samaria”, care în fond conform etaloanelor lumii era supusul lui.

Naaman avea cu sine în afara scrisorii de recomandare a împăratului său şi un cadou generos. Împăratul din Siria era dispus să dea din bogăţia lui, ca să ajute unuia dintre cei mai buni supuşi ai lui. Cadoul consta din trei sute patruzeci kilograme argint şaptezeci kilograme aur şi zece haine de schimb (2 Împăraţi 5.5). Aurul şi argintul aveau o valoare de milioane de euro.

Naaman a venit la Samaria cu scrisoarea, care spunea: „Şi acum, îndată ce va ajunge această scrisoare la tine, iată, am trimis pe slujitorul meu Naaman la tine, să-l vindeci de lepra lui” (2 Împăraţi 5.6). Sosirea lui Naaman şi scrisoarea au produs nedumerire mare la curtea împăratului lui Israel; împăratul a văzut această scrisoare ca pretext, ca provocare la război (2 Împăraţi 5.7). În deznădejdea lui şi-a rupt hainele. Se putea aştepta din partea lui Ioram la o astfel de reacţie pesimistă (2 Împăraţi 3.13), căci el ştia foarte bine, că el nu era un fiu al dumnezeilor, căruia să i se fi dat puteri de vindecare (naţiunile păgâne au văzut deseori pe împăraţii lor în felul acesta).

Însă cu regret el a folosit în zadar Numele lui Dumnezeu, când a zis: „Sunt eu Dumnezeu, ca să omor sau să înviez, de trimite acesta la mine să vindec un om de lepra lui?” Tocmai aceasta arăta grozăvia situaţiei: numai Dumnezeu, care a trimis boala de moarte, putea să dea uşurare şi aduce la viaţă pe cel mort.

La Elisei

Se pare că împăratul Ioram nicidecum nu s-a gândit la Elisei, cu toate că profetul era în zilele acelea cheia spre binecuvântările lui Dumnezeu. Dumnezeu a întins lui Israel mâna Sa salvatoare prin intermediul profetului Său. Însă profetul nu era preţuit în cetatea lui. Se pare că el trăia iarăşi în capitală (2 Împăraţi 2.25; 6.32).

El însuşi a trebuit să ia iniţiativa. De aceea a transmis următoarea ştire împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Să vină el acum la mine şi va cunoaşte că este un profet în Israel” (2 Împăraţi 5.8b). În felul acesta Naaman a ajuns în cele din urmă la Elisei, profetul, care este numit şi „omul lui Dumnezeu” (2 Împăraţi 5.8a). Acum el venise la persoana adevărată, la omul lui Dumnezeu, reprezentantul Dumnezeului cel viu – care are cu adevărat puterea să omoare şi să dea viaţă.

Dar mai era o problemă: Naaman era conştient de poziţia lui înaltă. El a venit în propria lui demnitate, „cu caii săi şi cu carele sale” (2 Împăraţi 5.9). Plin de mândrie s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Însă în felul acesta noi nu putem veni la Dumnezeu. Lui Naaman nu i se putea ajuta conform părerilor lui, ci numai sub condiţiile pe care Dumnezeu i le oferea. Aşa cum vom vedea, el trebuia să înveţe aceasta. Exact aceasta este ceea ce fiecare păcătos trebuie să înveţe: să te apropii de Dumnezeu conştient fiind de propria lipsă de demnitate. Este lipsit de sens să încerci să te îmbunătăţeşti permanent sau să-ţi câştigi singur răscumpărarea. Eu trebuie să vin aşa cum sunt, ca păcătos pierdut, şi El mă va primi. El o face pe baza harului Său liber.

Întrebări

(1) Eşti tu în mediul tău – ca această tânără – un reprezentant, un martor al Dumnezeului viu şi adevărat?

(2) Primeşti tu ajutorul şi salvarea de la oameni, de la cei puternici ai lumii?

(3) Sau eşti convins că numai marele Profet, adevăratul Om al lui Dumnezeu, şi anume Hristos Însuşi, poate salva?

Partea anterioară Partea următoare


Tradus de la: Die Heilung Naamans
Lektionen aus 2 Könige 5, 2004

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (81)

Mai multe articole despre cuvântul cheie Lepră (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen