Autor: Jacob, Sydney Long

5 Rezultate
Adevăratul post (S.L. Jacob)
Isaia 58.1-7
Locuri din Biblie: Isaia 58.1-7, Cuvinte cheie: A posti
Postul este amintit deseori în Scriptură, nu numai în Vechiul Testament, ci şi în Noul Testament, şi evident are un loc important în viaţa credinciosului, căci este unul din cele trei lucruri, pe care Tatăl le ... mai multrăsplăteşte în mod deosebit, dacă sunt făcute aşa cum trebuie (vezi Matei 6). Să nu posteşti pare să atragă după sine o lipsă mare de putere spirituală (vezi Matei 17.21), în timp ce postul este numit deseori în legătură cu ocaziile deosebite ale apropierii de Dumnezeu. De aceea este cu siguranţă de mare folos să se cerceteze ce este postul potrivit cu voia lui Dumnezeu. Să ne ajute Dumnezeu la cercetarea acestui subiect.
Bucuria lui Dumnezeu în a binecuvânta (S.L. Jacob)
Luca 15.11-32
Locuri din Biblie: Luca 15.11-32, Cuvinte cheie: A binecuvânta; Binecuvântare; Viaţa veşnică
Care este tema acestui capitol? Nu este ea bucuria lui Dumnezeu, plăcerea Lui nespus de mare în a binecuvânta? O, cât de fericit Îl face pe Dumnezeu să facă aceasta! Dacă am vedea aceasta mai clar, am putea ... mai multînţelege mai bine natura binecuvântării, căci atunci am vedea că Dumnezeu ne binecuvântează spre propria Lui satisfacţie şi bucurie şi cât de mult contribuie aceasta să-L cunoaştem mai bine. Dragostea Lui nespus de mare va produce o bucurie foarte mare, să trăieşti deplin conştient în apropierea Lui.
De partea celor care pierd (S.L. Jacob)
Locuri din Biblie: Isaia 5.4; 49.4; Evrei 11.37-39; Filipeni 3.8; 2 Timotei 4.16, Cuvinte cheie: Suferinţa: în general
Hristos stă astăzi afară, de partea celor care pierd. El, Cel care este numit Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternităţii, Domn al păcii [Isaia 9.6], a venit în lumea aceasta; şi în loc ca lumea să se plece ... mai multîn adorare, L-a urât pe El şi pe Tatăl Său. La început mulţi s-au simţit atraşi la El. Gândeau că prin El puteau obţine ce dorea carnea lor. Însă El nu era viteazul, pe care ei îl căutau; El era blând şi smerit cu inima [Matei 11.29]. El nu li Se potrivea; El nu a vrut să Se aşeze în fruntea poporului iudeu şi nici nu voia să îndepărteze jugul roman şi să se aşeze pe tronul lui David. Mai marii pământului s-au ţinut încă de la început departe de El; săracii, care la început veneau în cete la El, au căzut. El nu avea nimic unde să-Şi pună capul [Luca 9.58]. În final au rămas cu El câţiva puţini adepţi neînsemnaţi, care Îl iubeau şi ţineau la El, cu toate că ei nu-L puteau înţelege. Ei L-au părăsit în ceasul celui mai mare necaz al Lui şi au fugit, şi ca făcător de rele a fost expus dispreţului şi condamnării. Dumnezeul, în care El S-a încrezut, nu a întreprins nimic ca să-L salveze, şi El a scos strigătul de durere: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” [Matei 27.39-46]. Cine s-ar fi putut aştepta ca acesta să fie sfârşitul vieţii Lui pe pământ, că omul va respinge în felul acesta pe Dumnezeul creator, care venise în carne ca să binecuvânteze pe oameni în har şi adevăr?
Muncă în zadar (S.L. Jacob)
Isaia 49.4
Locuri din Biblie: Isaia 49.4, Cuvinte cheie: Încurajare; Frustrare
Fiecare slujitor al Domnului, care ia în serios slujba sa, cunoaşte foarte bine cât de distrugător este când ceea ce face el pare evident să piară. Cel smerit şi simplu are în mod deosebit nevoie de această ... mai multîncurajare, în timp ce cel mândru şi mulţumit cu sine nu o cunoaşte. Însă Dumnezeu nu vrea ca noi să ajungem descurajaţi, chiar şi atunci când totul pare să fie în zadar.
„Fratele tău, pentru care a murit Hristos” (S.L. Jacob)
Romani 14.15; 1 Corinteni 8.11
Locuri din Biblie: Romani 14.15; 1 Corinteni 8.11, Cuvinte cheie: Sectă; Dragoste de fraţi
Duhul sectant este aşa de strecurat şi pretutindeni prezent, că nicidecum nu este uşor să fi liber de el. Cât de repede gândim şi vorbim despre părtăşia noastră şi despre gruparea noastră şi aplicăm aceste noţiuni numai la ... mai multun număr foarte redus de copii ai lui Dumnezeu. Nu ştim nimic despre slujba preoţească reală în favoarea tuturor acelora pentru care Hristos a murit. Dacă Hristos a murit pentru ei, cât de preţioşi trebuie să fie ei pentru Hristos! Nu produce natura divină din noi dorinţa din toată inima după ei? Să nu ne bucurăm noi sincer de tot ce este din Hristos în ei şi să nu fim fericiţi de legătura comună, pe care o avem în Hristos? Şi dacă pe de altă parte vedem o lipsă (şi noi toţi avem multe lipsuri), nu ar trebui noi atunci să fim gata să facem tot ce ne este posibil, ca să le ajutăm? Şi anume, plini de dragoste şi purtare de grijă cu respect; nu aspru sau cu un duh de superioritate, ci cu duhul blândeţii, luând seama la noi înşine, ca nu cumva şi noi să fim ispitiţi.