Ce are Isaia să ne spună
Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru (Isaia 40.1)

Nathanael Imming

© SoundWords, Online începând de la: 23.11.2020, Actualizat: 23.11.2020

Verset călăuzitor: Isaia 40.1

Isaia 40.1: Mângâiaţi. Mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.

Lumea lui Isaia

Isaia a trăit şi a lucrat într-un timp provocator plin de răsturnări politice şi ameninţări atât în patria lui cât şi în ţările învecinate, la care Samaria a fost cucerită şi cele zece seminţii ale regatului de nord au fost duse în exil chiar în timpul vieţii lui. Suplimentar Isaia era confruntat cu greutăţi sociale şi culturale, atunci când împăraţii păcătoşi din Iuda şi Israel dispreţuiau pe Dumnezeu şi contemporanii lui se revoltau împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.

Sunt uşor de recunoscut asemănările cu timpul nostru, unde sistemul politic, cultural şi social în lupta lui împotriva virusului Corona face eforturi şi societatea din jurul nostru nu este pentru creştinism.

Însă în contrast cu aceasta Isaia a sfătuit doi împăraţi temători de Dumnezeu, Iotam şi Ezechia, care au urmat din toată inima pe Dumnezeu. Exemplul lor era o lumină strălucitoare în întunecimea care îi înconjura şi un model pentru cei din jur, atât în împărăţia lor cât şi împrejur. Ei au arătat că în ciuda timpurilor grele Dumnezeul lui Israel era la poporul Său.

Cum putem fi noi lumini strălucitoare în generaţia noastră? În mod deosebit în haosul şi nesiguranţa care ne înconjoară în fiecare zi? Cum putem noi imita pe Isaia, pe Iotam şi pe Ezechia şi mărturisi că Dumnezeul nostru este real, viu şi lucrător şi că El schimbă viaţa noastră?

Mesajul lui Isaia

Cu toate că Isaia a profeţit venirea judecăţi peste mai multe ţări, şi peste Israel şi Iuda, peste ţările învecinate şi imperiul asirian ameninţător din timpul acela, în aceste timpuri neliniştite el avea un alt mesaj, şi anume de mângâiere şi pace:

Isaia 30.15: În pocăinţă şi în odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi în încredere va fi tăria voastră.

În ciuda împrejurărilor dezamăgitoare Isaia vestea odihnă, încredere, linişte şi mângâiere, opusul total faţă de nebunia şi neliniştea din jurul lui. El spune că originea tăriei lui şi salvarea în timpuri grele şi descurajatoare vine din aceste însuşiri.

Acelaşi lucru este valabil pentru noi acum şi aici. Evanghelia este vestea bună despre pace şi încredere, unde noi putem deveni liniştiţi şi aştepta pe Domnul, deoarece El este credincios şi bun şi revarsă dragostea şi pacea Sa în inimile noastre (Ioan 14.27; Romani 5.5). El este Acelaşi ieri şi azi şi în veşnicie şi pe aceasta ne putem baza, indiferent de ce se petrece în jurul nostru (Evrei 13.8).

Dar cum putea Isaia să revendice aceasta pentru sine? De unde a luat el înţelepciunea şi înţelegerea să găsească adevăratele cuvinte mângâietoare pentru oamenii din jurul lui?

Taina lui Isaia

Isaia 50.4,5: Domnul Dumnezeu mi-a dat limba unui ucenic, ca să ştiu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit. El îmi trezeşte dimineaţă după dimineaţă, îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic. Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi.

Isaia vorbeşte aici despre Robul lui Dumnezeu, o profeţie despre Domnul Isus. În fiecare dimineaţă să petreacă un timp cu Dumnezeul Său, să asculte cuvintele Sale şi să aştepte glasul Tatălui Său, Îi dădea tot ce avea El nevoie în lucrul zilnic şi în slujirea Lui pentru oamenii din jurul Lui. Isus Hristos, Robul lui Dumnezeu, care Şi-a petrecut viaţa în timpurile liniştite numai cu Tatăl Său, era cu siguranţă o încurajare şi o inspiraţie pentru Isaia (Marcu 1.35; 6.46; Luca 5.16; 9.18,28; 11.1).

Ascultarea a ceea ce spune Dumnezeu, petrecerea de timp împreună cu El şi găsirea de odihnă, mângâiere şi încurajare în prezenţa Lui este taina rezistării şi a vieţii în timpuri nebuneşti, provocatoare.

 În cele din urmă şi noi putem găsi pace şi mângâiere în eforturile şi greutăţile care ne înconjoară. Isaia ne încurajează să ne apropiem de Salvatorul nostru prin citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi în vorbire cu El în rugăciune. Numai acolo găsim adevărata putere şi pacea care rămâne.

„Poate o femeie să uite copilul pe care îl alăptează, ca să nu aibă milă
de fiul pântecelui ei? Chiar dacă aceasta ar putea uita,
totuşi Eu nu te voi uita.
Iată, te-am gravat pe palmele mâinilor Mele. Zidurile tale
sunt întotdeauna înaintea Mea” (Isaia 49.15,16)


Tradus de la: Was Jesaja uns zu sagen hat

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).