Versete călăuzitoare: Coloseni 1.18-22 „(18) Şi El este Capul trupului, al Adunării; El este Începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morţi, ca El să aibă întâietate în toate; (19) pentru că întregii plinătăţi a Dumnezeirii i-a plăcut să locuiască în El (20) şi, prin El, să împace toate faţă de ea, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El. (21) Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat (22) în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinţi şi fără pată şi de neînvinuit înaintea Lui,“

Coloseni 1.18-22: El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate să aibă cel dintâi loc. Căci toată plinătatea Şi-a găsit plăcerea să locuiască în El şi prin El să împace toate lucrurile cu Sine, atât lucrurile de pe pământ cât şi lucrurile din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi în gândirea voastră, prin fapte rele, El v-a împăcat acum în trupul lui de carne, prin moarte, ca să vă prezinte înaintea Lui sfinţi, curaţi şi fără vină ...”

În versetul 18 Pavel ajunge să vorbească despre „Capul trupului”. Însă gândul referitor la „trup”, la Adunare, şi taina legată de aceasta – „Hristos în voi”, el îl continuă abia începând cu versetul 24. Mai înainte el introduce un alt gând: gândul împăcării? De ce? Înainte să devină posibil „Hristos în voi”, Hristos a trebuit mai întâi să facă împăcarea. Taina „Hristos în voi” (Coloseni 1.27) arată cum este prezentat Dumnezeu prin Hristos în trup. „Hristos în voi” devine vizibil prin felul în care Hristos este prezentat prin comportarea mădularelor. Dar când în versetul 18 Hristos este numit „Cap al trupului, al Adunării”, atunci vedem în versetele următoare mai întâi ce sunt aceste persoane, care constituie acest trup, pentru Dumnezeu: sfinţi, curaţi şi fără vină.

Cum a devenit posibil ca Dumnezeu să aibă o societate de oameni, pe care El a dat-o ca trup lui Hristos, cu toate că oamenii (respectiv omul în sine) erau faţă de Dumnezeu numai duşmănoşi şi înstrăinaţi? Aceasta a devenit posibil prin împăcare. Dumnezeu găseşte în împăcare baza pentru ca să reveleze acum „sfinţilor Săi” taina Sa, „ţinută ascunsă din veacuri şi din generaţii” (Coloseni 1.26).

Adunarea constă din aceia care deja acum au parte de împăcare. Împăcarea va cuprinde cândva mult mai mulţi oameni[1], decât numai pe credincioşii care aparţin Adunării şi sunt întrucâtva „cele dintâi roade” (Iacov 1.18). Evident creaţia nu este încă împăcată, chiar dacă baza pentru aceasta a fost deja pusă. Însă cu privire la oamenii, care cred în Hristos, se spune: „El v-a împăcat acum în trupul Lui de carne, prin moarte” (Coloseni 1.22).

Traducere de la: Versöhnung in Verbindung mit der Versammlung (11)

Traducere: Ion Simionescu

Partea anterioară Partea următoare