Slujba împăcării

SoundWords

© SoundWords, Online începând de la: 13.09.2018, Actualizat: 13.09.2018

Noi trebuie să diferenţiem între slujba împăcării (2 Corinteni 5.18) şi cuvântul împăcării (2 Corinteni 5.19). Slujba împăcării a început atunci când Hristos a venit pe pământ. Cuvântul împăcării a fost propovăduit abia după ce Hristos a murit şi Duhul Sfânt a venit pe pământ.

Slujba împăcării accentuează: Dumnezeu acţiona acum cu omul pe o bază cu totul nouă. El nu S-a mai revelat omului prin judecată şi în mod judecătoresc, ci într-o atitudine binevoitoare. El nu a mai acţionat pe baza Legii, ca în Vechiul Testament. Acum „harul lui Dumnezeu s-a arătat, aducând mântuire pentru toţi oamenii” (Tit 2.11; compară cu Ioan 1.16). Dumnezeu a oferit omului să se pună în ordine cu El în Hristos; ca să zicem aşa, El i-a întins într-o atitudine împăciuitoare mâna şi nu i-a pus la socoteală păcatele (2 Corinteni 5.19: „neţinându-le în socoteală păcatele”). Domnul Isus Însuşi a zis, că El „n-a venit să judece lumea, ci să mântuiască lumea” (Ioan 12.47).

Deci slujba împăcării accentuează prima etapă a împăcării: ea ne arată două lucruri:

  1. În primul rând găsim în Hristos un Om, în care Dumnezeu putea cu adevărat să aibă bucurie şi plăcere, deoarece acest Om „totdeauna a făcut ce-I este plăcut” (Ioan 8.29; compară cu Matei 3.17[1]; Matei 17.5); care nu era duşmanul lui Dumnezeu, ci prietenul Lui; care nu era străin, ci în părtăşie cu Dumnezeu; care era sfânt şi curat şi fără vină înaintea lui Dumnezeu; care nu a fost neascultător, ci „ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2.8).
  2. Pe de altă parte Dumnezeu a arătat, că El era bine intenţionat faţă de oameni şi voia să-i aducă înapoi la Sine.

În etapa a doua a împăcării, în moartea lui Hristos, Dumnezeu a pus baza pentru ca vrăjmăşia şi înstrăinarea (vezi cele spuse anterior) să poată fi înlăturate: prin aceea că prin moarte Dumnezeu a rezolvat problema păcatului şi a înlăturat omul vechi, care a arătat această vrăjmăşie şi înstrăinare.

Spre deosebire de cuvântul împăcării, în cadrul slujbei împăcării este vorba nu numai de prezentarea doctrinară sau de propovăduirea împăcării în sine, ci şi de faptul că acest adevăr ne este de folos şi înseamnă mult pentru noi. Unele pasaje din epistolele apostolilor ilustrează tema împăcării, în mod deosebit din latura explicativă. Însă slujba împăcării se referă, aşa cum am văzut, în mod deosebit la timpul în care Dumnezeu era în Hristos pe pământ. Găsim aceasta în mod deosebit în evanghelii.

Partea anterioară Partea următoare

 

Adnotare

[1] „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Mi-am găsit desfătarea.”


Tradus de la: Der Dienst der Versöhnung (8)

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).