Verset călăuzitor: Romani 11.29 „Pentru că darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău.“

Romani 11.29: Pentru că darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău.

Introducere

În articolul acesta vrem să ne ocupăm cu viitorul a trei „grupe” de persoane din cadrul omenirii.

Dumnezeu a creat pe om dintr-o singură persoană. Citim aceasta în Geneza 1 şi 2. La început Biblia numeşte pe primul om cu un simplu cuvânt „omul”. Mai târziu el a primit numele Adam. Din coasta lui Adam Dumnezeu a făcut o femeie pentru Adam, care a primit numele Eva. Dumnezeu a dat misiunea acestei perechi (soţ şi soţie) să se înmulţească şi să umple pământul.

Din această pereche căsătorită a luat fiinţă omenirea. La început oamenii au constituit o unitate. Cu regret ei s-au îndepărtat de Dumnezeu şi au refuzat să umple pământul. Ei au construit un turn înalt, ca să-şi facă un nume şi să rămână împreună. Aceasta a avut loc pe câmpia Şinear, Irakul de astăzi. Atunci Dumnezeu a intervenit. El le-a încurcat limbile şi i-a împrăştiat pe întreg pământul. Începând din momentul acesta a încetat unitatea omenirii, şi au luat naştere popoare cu limbă proprie (Geneza 11.1-9).

Aceste popoare au căzut în tot felul de idolatrie. Apoi Dumnezeu a chemat un om din Ur din Caldeea. El se numea Avram şi mai târziu Avraam. Din omul acesta şi urmaşii lui a luat naştere poporul Israel, care au primit ţara Canaan ca localitate de domiciliu. Astăzi noi vorbim despre poporul iudeu.

Cu regret poporul Israel a devenit infidel şi L-a lepădat pe Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care venise ca să fie Împăratul lor şi să-i elibereze de păcatele lor. După aceea Dumnezeu a făcut din oamenii care totuşi au crezut în Isus Hristos un „popor” nou, însă nu un popor obişnuit, o naţiune, ci un popor spiritual, care prin botezul cu Duhul Sfânt a devenit o unitate. În Tit 2.14 „care S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor pentru Sine, plin de râvnă pentru fapte bune.“ citim următoarele despre acest popor: „Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi Şi-a curăţit un popor pentru Sine, plin de râvnă pentru fapte bune” (Tit 2.14).

Astfel au luat naştere trei grupe de oameni. Pavel scrie credincioşilor din Corint: „Nu daţi prilej de poticnire nici iudeilor, nici grecilor [prin aceasta se referă la naţiuni], nici Adunării lui Dumnezeu” (1. Corinteni 10.32).

Deci aici se face aluzie la trei grupări între oameni. Conform afirmaţiilor Bibliei aceste trei grupe au viitorul lor propriu. Vom studia aceste grupări în articolele care urmează şi începem cu viitorul poporului Israel.

Israel şi viitorul acestui popor

Retrospectivă

Începând de demult sunt păreri diferite despre viitorul lui Israel:

• Poporul Israel are într-adevăr încă un viitor statal, însă nu mai are nici un viitor în legătură cu Dumnezeu.
• În timpul din urmă se vor converti mulţi iudei şi se vor întoarce în Canaan. Ei nu vor constitui acolo un popor spiritual cu un Templu şi serviciu divin iudaic. Viitorul lor se va realiza în cadrul Bisericii (aşa afirmă, între alţii, Wilhelm à Brakel, născut în 1635).
• Israel are un viitor în afara cadrului bisericesc. După răpirea Bisericii, Dumnezeu va relua firul întrerupt cu Israel, şi profeţiile neîmplinite ale Vechiului Testament se vor împlini atunci în adevăratul sens al cuvântului. Părerea aceasta descinde din jurul anului 1830 din Irlanda şi Anglia, când prin creştinii din tot felul de asociaţii bisericeşti în conferinţa din castelul Powerscourt a fost dezbătută întrebarea referitoare la profeţiile Vechiului Testament, care s-au împlinit şi care nu s-au împlinit.

La timpul său am scris o broşură pe care am intitulat-o Problema Israel şi am numit cinci motive care după părerea mea Israel se poate aştepta la mai mult decât la un viitor statal. Pentru aceasta am numit:

• Făgăduinţele necondiţionate ale lui Dumnezeu date părinţilor;
• Caracterul nestrămutat al legământului lui Dumnezeu cu poporul Israel;
• Profeţiile referitoare la restabilire din timpul dinainte de exil, a căror împlinire este imposibil să se vadă în întoarcerea din Babilon din timpul lui Iosua şi Zerubabel;
• Profeţiile din timpul de după exil, a căror împlinire nu poate fi sub Iosua şi Zerubabel;
• Afirmaţiile Noului Testament.

Articolul acesta, care în principal se ocupă cu viitorul lui Israel nu permite să exemplificăm mai detaliat această temă. Poate voi reveni la aceste puncte într-un articol separat. Dar probabil broşura aceasta se poate procura de la mâna a doua. Acum continuăm tema noastră, şi anume cu retrospectiva a ceea ce s-a petrecut în timpul dinaintea noastră.

Istoria mai actuală

• În anii 1870-1871 a avut loc războiul între Germania şi Franţa. După război, căpitanul iudeu Dreyfus (1859-1935) a fost acuzat de trădare. În cele din urmă el a fost într-adevăr declarat nevinovat, însă în urma agitaţiilor a apărut la iudei ideea unei naţiuni iudaice. Năzuinţa de formare a unui stat iudaic a fost numită sionism. Deja înainte de războiul franco-german a existat o aspiraţie sionistă. În anul 1862 a apărut o carte a unui oarecare Moses Hesz cu titlul Roma şi Ierusalim. Sionismul însă a fost puternic promovat de Herzl, care a fost prezent la tratarea chestiunii Dreyfus. El a scris între altele o carte cu titlul Statul iudeu (1896). În privinţa aceasta Herzl nu s-a gândit neapărat la un stat în ţara Canaan.

• În anii 1914-1916 a avut loc primul război mondial. O urmare importantă a acestui război era că ţara Palestina sau Canaan a devenit în principiu liberă pentru Israel, căci după acest război a încetat stăpânirea turcească peste această ţară. Palestina a ajuns sub domeniul de competenţă al Angliei. Aceasta nu însemna încă instaurarea unui stat iudeu, căci erau tot felul de obstacole. În afară de aceasta, vorbind în general, iudeii nu erau încă pregătiţi pentru aşa ceva.

• În anii 1940-1945 a avut loc al doilea război mondial. Urmările holocaustului din Germania şi antisemitismul din diverse ţări a făcut – aşa cum s-a exprimat odată cineva – poporul liber pentru ţară. La scurt timp după aceea s-a constituit statul Israel, şi anume în anul 1948. După aceea au avut loc tot felul de evenimente, de exemplu războiul cu arabii, războiul de şase zile, războiul Jom-Kippur. În ciuda războiului şi a pericolului de război, populaţia din ţară a crescut la număr.

Privire anticipată

Noi trăim acum o jumătate de secol mai departe, şi în tot acest timp Orientul Apropiat este asemenea unui vulcan gata să izbucnească. Am trăit apariţia lui Saddam Hussein în Irak, care se considera un fel de „Nebucadneţar al doilea”. Aşa cum pare acum, rolul lui este ca şi încheiat, însă cu toate acestea adversitatea arabilor faţă de Israel nu a dispărut, dimpotrivă. Problema cu palestinienii este enorm de mare. Dar dacă ne punem întrebarea cum se vor desfăşura lucrurile cu Israel, nu îndrăznim să facem o prognoză politică. Nicidecum acesta nu este subiectul acestui articol. Întrebarea mare este: Ce spune Scriptura despre viitorul poporului Israel? Noi vrem să privim în viitor prin ochelarii Scripturii. Trebuie însă să se ţină seama să nu se facă aceasta prin nişte ochelari coloraţi de noi, şi aceasta nu este chiar aşa de simplu.

Este reîntoarcerea în ţară o împlinire a profeţiilor Vechiului Testament? Înainte de a ne ocupa cu viitorul poporului Israel, trebuie să discutăm o altă problemă, şi anume, dacă întoarcerea iudeilor în ţară şi înfiinţarea statului Israel sunt împliniri ale profeţiilor referitoare la mântuire din Vechiul Testament.

Pentru o parte a creştinilor drept-credincioşi, care devine tot mai mică, ceea ce am trăit nu are nimic a face cu aceste profeţii (vezi comentariul de mai sus). Conform diverşilor creştini – mai ales a celor evanghelici – toate evenimentele ultimei jumătăţi de secol au a face cu aceste profeţii. Ei văd în evenimente împlinirea absolută a profeţiilor vechi-testamentale referitoare la întoarcerea poporului în ţara părinţilor.

S-ar putea ca acestor credincioşi să li se pară ciudat, însă noi nu suntem convinşi de aceasta. Observă că noi nu spunem că întoarcerea în Palestina nu are nimic a face cu profeţiile, însă ea nu este împlinirea profeţiei de mântuire referitoare la poporul Israel. Pentru aceasta avem următoarele patru argumente:

1. Întoarcerea, despre care vorbeşte Biblia este redată ca o întoarcere după convertirea poporului. Pentru aceasta se pot indica următoarele pasaje din Scriptură: Leviticul 26.33-46; Numeri 4.27-31; 30.6 „(4:27) Toată slujba fiilor gherşoniţilor, în tot ce trebuie ei să poarte şi în toată slujba lor, să fie sub porunca lui Aaron şi a fiilor lui şi să daţi în lucrarea lor tot ce trebuie purtat. (4:28) Aceasta este slujba familiilor fiilor lui Gherşon în cortul întâlnirii; şi ce au ei de purtat să fie sub mâna lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul. (4:29) Să numeri pe fiii lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor. (4:30) Să-i numeri de la vârsta de treizeci de ani în sus, până la vârsta de cincizeci de ani, pe toţi cei care intră în serviciu, ca să facă slujba la cortul întâlnirii. (4:31) Şi aceasta este datoria lucrării lor, după toată slujba lor la cortul întâlnirii: scândurile cortului şi drugii lui şi stâlpii lui şi postamentele lui“ „(30:6) Şi dacă va avea un soţ, când vor fi asupra ei promisiunile ei sau rostirea cu uşurinţă a buzelor ei prin care şi-a legat sufletul,“; Ieremia 29.11-14 „(11) Pentru că Eu cunosc gândurile pe care le am cu privire la voi“, zice Domnul, „gânduri de pace, şi nu de rău, ca să vă dau un viitor şi o speranţă. (12) Şi voi Mă veţi chema şi veţi merge şi Mă veţi ruga, şi Eu vă voi asculta. (13) Şi Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, pentru că Mă veţi căuta cu toată inima voastră (14) şi voi fi găsit de voi“, zice Domnul. „Şi voi întoarce captivitatea voastră şi vă voi aduna dintre toate naţiunile şi din toate locurile unde v-am alungat“, zice Domnul, „şi vă voi aduce din nou în locul de unde v-am deportat“.“; Osea 3.3-5 „(3) Şi i-am zis: „Rămâi pentru mine multe zile, să nu comiti adulter şi să nu fii a altuia, şi voi fi şi eu pentru tine“. (4) „Pentru că fiii lui Israel vor rămâne multe zile fără împărat şi fără căpetenie şi fără jertfă şi fără stâlp şi fără efod sau terafimi. (5) După aceea fiii lui Israel se vor întoarce şi-L vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe David, împăratul lor, şi se vor întoarce cu frică la Domnul şi la bunătatea Lui, la sfârşitul zilelor“.“.

2. Această întoarcere se referă nu numai la cele două seminţii, ci şi la cele zece seminţii, care vor constitui un întreg. Vezi Isaia 11.12 „Şi va înălţa un steag pentru naţiuni şi-i va aduna pe cei alungaţi ai lui Israel şi-i va strânge pe cei risipiţi ai lui Iuda, din cele patru colţuri ale pământului.“; Ieremia 3.18; 30.3; 37.22.

3. În cadrul acestei întoarcerii, popoarele vor aduce pe Israel în ţară şi vor sta în slujirea lui Israel. Vezi: Isaia 14.1,2; 49.22,23; 60.9,10; 61.5,6 „(14:1) Pentru că Domnul va avea milă de Iacov şi din nou va alege pe Israel şi-i va aşeza în odihnă în ţara lor; şi străinul se va însoţi cu ei şi se vor lipi de casa lui Iacov. (14:2) Şi popoarele îi vor lua şi-i vor aduce la locul lor şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului, ca robi şi roabe. Şi îi vor lua captivi pe cei care-i ţinuseră captivi şi vor stăpâni peste asupritorii lor.“ „(49:22) ✡ Aşa zice Domnul Dumnezeu: „Iată, Îmi voi înălţa mâna către naţiuni şi voi ridica steagul Meu către popoare şi ei îi vor aduce înapoi pe fiii tăi la sânul lor şi le vor purta pe fiicele tale pe umăr. (49:23) Şi împăraţii vor fi părinţii tăi adoptivi şi împărătesele lor te vor alăpta; cu feţele la pământ se vor pleca înaintea ta şi vor linge ţărâna picioarelor tale! Şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul; cei care Mă aşteaptă nu se vor ruşina“.“ „(60:9) Da, insulele Mă vor aştepta şi mai întâi vor fi corăbiile din Tarsis, ca să-i aducă pe fiii tăi de departe, argintul lor şi aurul lor cu ei, pentru Numele Domnului Dumnezeului tău şi pentru Sfântul lui Israel, pentru că El te-a glorificat. (60:10) Şi fiii străinului îţi vor reconstrui zidurile şi împăraţii lor îţi vor sluji. Pentru că în mânia Mea te-am lovit, dar în bunăvoinţa Mea M-am îndurat de tine.“ „(61:5) Şi străinii vor sta şi vor paşte turmele voastre. Şi fiii străinului vor fi plugarii voştri şi viticultorii voştri, (61:6) iar voi veţi fi chemaţi: „Preoţi ai Domnului“; se va spune despre voi: „Slujitori ai Dumnezeului nostru“. Veţi mânca bogăţiile naţiunilor şi veţi intra în gloria lor.“.

4. Întoarcerea aceasta este asemănată cu ieşirea din Egipt. Mâna puternică a lui Dumnezeu va fi văzută de popoare, şi judecata Lui va fi simţită în interiorul poporului, căci, exact aşa ca în pustie atunci, cei păcătoşi şi cei împotrivitori din Israel vor fi nimiciţi (vezi Ezechiel 20.35-44).

Deci cum privim noi întoarcerea în ţară?

Cele spuse mai sus lasă desigur deschisă întrebarea, cum privim noi întoarcerea poporului şi înfiinţarea statului Israel. Sunt două aspecte, de care trebuie să ţinem seama în acest caz.

Primul aspect este, dacă este posibil că în Scriptură se arată o restabilire a iudeilor aflaţi în necredinţă, care nu conţine împlinirea încă a profeţiilor de mântuire. Aspectul al doilea este, dacă întoarcerea iudeilor din timpul trecut nu este o necesitate premergătoare, ca să lase împlinirea profeţiilor lui Zaharia şi a celor din Noul Testament.

În ceea ce priveşte primul aspect, se face referire la Ieremia 16.16 „Iată, voi trimite mulţi pescari“, zice Domnul, „şi îi vor pescui; şi, după aceea, voi trimite mulţi vânători şi ei îi vor vâna de pe orice munte şi de pe orice deal şi din crăpăturile stâncilor.“. Cele două versete anterioare, Ieremia 16.14,15 „(14) De aceea, iată, vin zile“, zice Domnul, „când nu se va mai zice: «Viu este Domnul care i-a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului!», (15) ci: «Viu este Domnul care i-a scos pe fiii lui Israel din ţara de la nord şi din toate ţările unde i-a alungat». Pentru că îi voi aduce din nou în ţara lor, pe care o dădusem părinţilor lor.“, arată o întoarcere, însă versetul 16 vorbeşte despre pescari şi vânători, pe care Domnul îi trimite să vâneze poporul din ţară, şi după aceea nu este vorba de o întoarcere spre mântuire, ci de o întoarcere cu colaborarea popoarelor. Alţii susţin părerea că versetul 16 premerge versetele 14 şi 15, şi văd în versetul acesta împrăştierea poporului, care premerge revenirea.

Mai bine este să ne referim şi la Ezechiel 37.1-14. Acolo este vorba de adunarea oaselor uscate, care simbolizează pe Israel. Punerea în mişcare şi apropierea unul de altul este o chestiune (Ezechiel 37.8 „Şi am privit şi, iată, au crescut tendoane şi carne pe ele, şi pielea le-a acoperit pe deasupra; dar nu era duh în ele.“), venirea duhului în ele este alta. Prima ar putea să arate spre restabilirea „politică”, a doua spre restabilirea „spirituală”.

Aspectul al doilea este mai clar. Profeţia lui Zaharia vorbeşte despre starea poporului în ţară. Această stare era şi este departe de starea ideală. Este vorba de faptul că Ierusalim va fi o piatră grea, pe care toate naţiunile trebuie s-o poarte, şi despre asedierea cetăţii, dar şi despre o eliberare divină, când locuitorii vor vedea pe acela pe care L-au străpuns, după ce a fost vărsat peste ei Duhul harului şi al implorării (vezi Zaharia 12). Când necazul va fi cel mai mare şi vrăjmaşii vor vrea să cucerească cetatea, Domnul va ieşi să-i elibereze, şi picioarele Lui vor sta pe Muntele măslinilor (vezi Zaharia 14). După aceea va începe un timp minunat pentru popor, când an după an se vor sui la Ierusalim ca să se plece înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să serbeze într-un fel nou sărbătoarea corturilor, care vorbeşte despre odihna din ţară, pe care Dumnezeu le-a dat-o.

De fapt prin aceasta aspectul al doilea este ilustrat suficient, vrem însă să ne referim şi la profeţiile Noului Testament, care redau că trebuie să fie un popor în ţară, dacă ele trebuie să se împlinească. Gândeşte între altele la Apocalipsa 11, unde se vorbeşte despre doi martori, care vor apare în Ierusalim, în timp ce cetatea este călcată încă în picioare de popoare.

Prigonirea lui Israel – Cum trebuie să privim aceasta?

Acum putem face o schiţare a ceea ce se va întâmpla cu poporul înainte să aibă loc împlinirea profeţiilor legate de mântuire. Această schiţare începe cu faptul trist că pentru poporul Israel va veni un timp de necaz mare. Despre aceasta ar trebui să vorbim şi să scriem numai având lacrimi în ochi. Nu a îndurat poporul iudeu destul de multe? Întrebarea foarte nesigură în acest caz este, de ce Dumnezeu a permis şi va permite aceasta.

1. La această întrebare s-au dat unele răspunsuri negândite în detaliu, pe care nu doresc să le analizez aici pe toate. Vreau numai să spun că tot ce a venit peste Israel, chiar şi disciplinarea din partea lui Dumnezeu, dovedeşte că Israel este poporul lui Dumnezeu! În Ieremia 46.28 „„Nu te teme, robul Meu Iacov“, zice Domnul, „pentru că Eu sunt cu tine; pentru că voi nimici cu desăvârşire toate naţiunile unde te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici de tot, ci te voi mustra cu judecată şi nu te voi socoti nicidecum nevinovat“.“ este un text foarte important, care spune: „Pentru că voi nimici cu desăvârşire toate naţiunile unde te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici de tot, ci te voi mustra cu judecată şi nu te voi socoti nicidecum nevinovat.” Citeşte şi Ieremia 30.11 „Pentru că Eu sunt cu tine“, zice Domnul, „ca să te salvez; pentru că voi nimici toate naţiunile unde te-am împrăştiat; dar pe tine nu te voi nimici, ci te voi mustra cu judecată şi nu te voi lăsa cu totul nepedepsit“.“. O afirmaţie asemănătoare găsim şi în Amos 3.2: „Numai pe voi v-am cunoscut [sau: v-am ales] dintre toate familiile pământului, de aceea voi cerceta asupra voastră [sau: vă voi pedepsi] toate nelegiuirile voastre.”

   O ilustrare poate fi aici de folos. Câţiva tineri necăjesc o familie. Vecinii intervin, dar nu ajută la nimic. Un bărbat trece ce bicicleta, îl apucă pe un tânăr, îi dă o palmă şi-l trimite acasă. Cei care priveau întreabă: „De ce nu tratezi întreaga bandă la fel?” Omul răspunde: „Tânărul acesta este fiul meu, căruia pot să-i spun ceva. Ceilalţi nu sunt copiii mei.” Deci, Israel este poporul lui Dumnezeu, fiul Său (vezi Exodul 4.22 „Şi vei zice lui Faraon: «Aşa zice Domnul: Israel este fiul Meu, cel întâi-născut al Meu.“). Din această ilustrare nu trebuie să se tragă concluzia că celelalte popoare vor rămâne nepedepsite. Ieremia 46.28 „„Nu te teme, robul Meu Iacov“, zice Domnul, „pentru că Eu sunt cu tine; pentru că voi nimici cu desăvârşire toate naţiunile unde te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici de tot, ci te voi mustra cu judecată şi nu te voi socoti nicidecum nevinovat“.“ face aluzie la aceasta, însă acum este vorba de viitorul lui Israel.

2. Mai trebuie spus că Israel se află în starea pe care o descrie Osea, când citează cuvintele lui Dumnezeu, şi anume că copiii lui Israel sunt „Lo-Ami”, aceasta înseamnă „nu-i poporul Meu”. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu a terminat-o cu Israel, ci că El nu-i recunoaşte public ca „popor al Său” şi că poate intra în spărtură pentru ei. Deci noi trebuie să facem o diferenţă între domnia publică şi domnia ascunsă a lui Dumnezeu. Atunci Dumnezeu va guverna totuşi şi Se va ocupa cu poporul Său, însă El acţionează din culise. Cartea Estera ilustrează aceasta. Aşa trebuie să privim noi întoarcerea iudeilor şi înfiinţarea statului Israel. Dumnezeu este la lucru, însă nu Se aşează public de partea poporului Său. Aceasta va avea loc abia după ce izraeliţii se vor întoarce la Dumnezeu, ceea ce va avea loc în viitor.

3. Un alt punct, la care să ne gândim, este activitatea lui satan. Acest adversar mare al lui Dumnezeu vrea să distrugă lucrarea Sa şi pentru aceasta are două săgeţi în tolba lui. O săgeată este îndreptată împotriva „seminței femeii” (Geneza 3.15), ceea ce la urma urmei este împotriva Domnului Isus, Mesia al lui Israel. Satan voia să-L nimicească. Vedem aceasta foarte clar în omorârea copiilor din Betleem. Irod era instrumentul de care s-a folosit satan. Însă intenţia lui a eşuat. Deci diavolul s-a ridicat împotriva lui Isus din Nazaret, şi el a determinat pe conducătorii iudeilor şi pe Pilat, conducătorul dintre naţiuni, în aşa măsură că Isus Hristos a fost răstignit. Ceea ce părea să fie o biruinţă a lui satan a fost tocmai înfrângerea lui (vezi Evrei 2.14 „Deci, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, şi El, în acelaşi fel, a luat parte la ele, ca prin moarte să-l desfiinţeze pe cel care are puterea morţii, adică pe diavolul,“). Hristos S-a ridicat dintre morţi şi S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, şi El va reveni odată ca să instaureze pe pământ domnia Sa.

   Prima săgeată a fost îndreptată împotriva lui Mesia al poporului, săgeata a doua a fost îndreptată împotriva poporului lui Mesia. Satan încearcă să nimicească poporul. Un exemplu viu în acest sens este apariţia lui Haman, aşa cum este descris în cartea Estera. Lovitura a eşuat.

   Un exemplu hidos pentru încercarea lui satan de a extermina poporul iudeu este apariţia naziştilor în timpul celui de-al doilea război mondial, al holocaustului îngrozitor, unde au fost omorâţi şase milioane de iudei. Apariţia lui Hitler şi a trabanţilor lui era orientată spre exterminarea poporului iudeu, şi fără îndoială el a fost un instrument în mâna lui satan.

4. Diferiţi creştini au justificat în trecut şi justifică şi astăzi suferinţele îngrozitoare ale lui Israel cu lepădarea lui Hristos şi pentru aceasta citează cuvintele: „Sângele Lui să cadă asupra noastră şi a copiilor noştri.” Lepădarea lui Hristos este o chestiune îngrozitoare, şi cuvintele conducătorilor poporului erau foarte serioase. Mânia lui Dumnezeu a venit din cauza aceasta la timpul ei asupra iudeilor împotrivitori, aşa cum a exprimat Pavel: „dar mânia a venit deplin peste ei” (vezi 1. Tesaloniceni 2.16b „ne opresc să vorbim naţiunilor, ca să fie mântuite, pentru ca să umple întotdeauna măsura păcatelor lor: dar mânia a venit peste ei până la urmă.“ şi citeşte apoi începând de la 1. Tesaloniceni 2.14 „Pentru că voi, fraţilor, v-aţi făcut imitatori ai adunărilor lui Dumnezeu în Hristos Isus care sunt în Iudeea; pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi lucruri de la cei de un neam cu voi, ca şi ei de la iudei,“). Pavel vorbeşte despre ceea ce a avut loc şi care s-a încheiat cu pustiirea Ierusalimului în anul 70 după Hristos. Însă aceasta nu trebuie continuată peste secole, aşa cum au făcut în trecut Chrysostomos şi Luther, şi uni o fac încă. Trebuie să ne gândim că Dumnezeu nu transmite la nesfârşit păcatul unui tată asupra copiilor. Citeşte pentru aceasta Ezechiel 18 în întregime! Pe lângă aceasta trebuie să ţinem seama că Exodul 20.5 „Să nu te pleci înaintea lor şi să nu le slujeşti; pentru că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care cercetez nelegiuirea părinţilor în fii până la a treia şi a patra generaţie a celor care Mă urăsc“, unde stă scris că Dumnezeu „pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii” este valabil numai pentru copiii care trăiesc pe urmele părinţilor şi păcătuiesc în acelaşi fel. Deschide apoi Matei 23.35,36 „(35) ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între templu şi altar. (36) Adevărat vă spun, toate acestea vor veni peste generaţia aceasta.“, unde vedem cum funcţionează principiul acesta în sens spiritual, căci conducătorii iudei sunt priviţi ca vinovaţi pentru sângele lui Abel, căci în sens spiritual ei sunt fiii lui Cain şi acţionează exact aşa cum a acţionat el, când a omorât pe fratele lui. Citeşte apoi Faptele apostolilor 7.52,53 „(52) Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Şi au omorât pe aceia care au vestit mai înainte despre venirea Celui Drept, ai cărui trădători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum; (53) voi, care aţi primit legea prin rânduiala îngerilor şi n-aţi păzit-o!““.

5. Cu toate acestea este o chestiune de care trebuie să ţinem seama, şi aceasta este întrebarea referitoare la legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu Israel, cu care sunt legate două lucruri. Pe de o parte era făgăduinţa de binecuvântare, dacă Israel va umbla pe căile Domnului (vezi Leviticul 26.1-13), pe de altă parte era blestemul, care ar veni dacă poporul nu va face aceasta (vezi Leviticul 26.14-46). Deci lucrurile care sunt enumerate în ultimele versete indicate au venit peste popor, şi blestemul va fi anulat când poporul se va întoarce la Dumnezeu (Leviticul 26.40-42 „(40) Şi vor mărturisi nelegiuirea lor şi nelegiuirea părinţilor lor, prin necredincioşia lor prin care Mi-au fost necredincioşi şi, de asemenea, că au umblat împotriva Mea, (41) încât şi Eu am umblat împotriva lor şi i-am adus în ţara vrăjmaşilor lor. Dacă atunci inima lor necircumcisă se va smeri şi vor primi atunci pedeapsa nelegiuirii lor, (42) Îmi voi aminti de legământul Meu cu Iacov şi de legământul Meu cu Isaac; şi Îmi voi aminti de legământul Meu cu Avraam şi Îmi voi aminti de ţară.“!!). Citeşte şi Leviticul 26.44.45, unde stă scris că Dumnezeu niciodată nu va rupe definitiv legământul cu poporul, ci că El Se va gândi la ei spre bine.

Prin aceasta nu s-a spus totul. Rămân destul de multe întrebări, însă cu ajutorul punctelor numite mai sus păstrate în memorie putem rămâne păziţi de afirmaţiile negândite suficient de profund. Putem trece la cercetarea a ceea ce spune Scriptura despre timpul viitor de mare necaz.

Timpul necazului cel mare

Despre timpul acesta, care uneori este numit şi cu alte expresii, este vorba în următoarele pasaje din Scriptură:

1. Isaia 10.22; 28.22: În pasajele acestea este vorba de o nimicire în ţară, care este hotărâtă. Această nimicire nu va fi valabilă pentru tot Israelul, o rămăşiţă va fi cruţată (Isaia 10.20 „✡ Şi va fi aşa: în ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei salvaţi ai casei lui Iacov nu se vor mai rezema pe cel care i-a lovit, ci se vor rezema pe Domnul, Sfântul lui Israel, în adevăr.“). Acesta este un cuvânt de mângâiere, dar şi un cuvânt serios: va rămâne numai o rămăşiţă (Isaia 10.22a „Căci chiar dacă poporul tău, Israel, ar fi ca nisipul mării, numai o rămăşiţă din el se va întoarce; nimicirea hotărâtă se va revărsa în dreptate.“). Această nimicire va avea loc în timpul în care rămăşiţa din Israel se întoarce la Dumnezeu, ceea ce indică spre timpul din urmă. Citeşte Isaia 28.14 „✡ De aceea, ascultaţi cuvântul Domnului, oameni batjocoritori, conducători ai poporului acestuia care este în Ierusalim!“, pentru a avea o explicaţie în acest sens.

2. Ieremia 30.1-11: Cuvintele acestea vorbesc despre o întoarcere cu privire la soarta poporului şi despre salvare din partea lui Dumnezeu, care de altfel va avea loc într-o zi în care vor avea loc lucruri îngrozitoare: „Vai, pentru că mare este ziua aceea! Nici una nu este asemenea ei; şi este un timp de necaz pentru Iacov!” Versetele 8-11 arată că aceasta va avea loc scurt înainte de restabilirea glorioasă a lui Israel.

3. Daniel 9.27: Pasajul acesta vorbeşte despre ultima săptămână a celor 70 de săptămâni-an, hotărâte pentru popor şi pentru cetate. În a 70-a săptămână-an legământul [hotărât]va fi greu pentru mulţi. La mijlocul acestei „săptămâni” vor înceta jertfele de tăiere şi de mâncare aduse în Templul reconstruit, şi un pustiitor va veni pe aripile urâciunii. Această pustiire este hotărâtă. Într-un anumit sens această profeţie a avut o împlinire parţială anticipată în Antiochus Epiphanes din Siria. Că aceasta nu este împlinirea definitivă rezultă din Matei 24.15 „Când veţi vedea deci urâciunea pustiirii, despre care s-a spus prin profetul Daniel, stând în loc sfânt (cine citeşte să înţeleagă),“ şi Marcu 13.14 „Dar, când veţi vedea urâciunea pustiirii stând unde nu trebuie (cine citeşte să înţeleagă), atunci cei din Iudeea să fugă în munţi;“ (compară şi cu Luca 21.20-28), deoarece Domnul Isus vesteşte acest eveniment ca o chestiune de viitor. De asemenea această săptămână nu s-a împlinit deplin atunci când Titus a cucerit Ierusalimul, deoarece textul din pasajul amintit leagă aceste evenimente cu timpul din urmă şi cu venirea lui Isus Hristos (Matei 24.30,31 „(30) Şi atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer şi atunci toate seminţiile pământului se vor jeli şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu glorie mare. (31) Şi va trimite pe îngerii Săi cu sunet puternic de trâmbiţă şi vor strânge pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă margine a lor.“ şi Luca 21.27 „Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în nor cu putere şi cu glorie mare.“).

4. Daniel 12.1: Versetul acesta dezvăluie că va fi un timp de necaz cum niciodată nu a mai fost de când există popoare. În timpul acela poporul lui Daniel va fi salvat, aceia care sunt descrişi în cartea aceasta. Citeşte capitolul întreg pentru a-ţi face o imagine despre acest timp deosebit. Timpul acesta va fi caracterizat de apariţia falsului Mesia în Israel, care în acelaşi timp este antihrist, despre care relatează Ioan. Remarcabile sunt pasajele care redau perioada de timp a acestui necaz. Ele sunt următoarele:

   • În Daniel 7.25 „Şi el va rosti cuvinte împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii locurilor preaînalte şi va gândi să schimbe timpurile hotărâte şi legea; şi ei vor fi daţi în mâna lui până la un timp şi timpuri şi o jumătate de timp.“ se spune că „cornul”, acesta este profetul fals, plagiatul lui Mesia, va nimici pe sfinţii locurilor preaînalte: un timp şi timpuri şi o jumătate de timp.
   • În Daniel 9.27 „Şi el va întări un legământ cu cei mulţi, o săptămână; şi la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare; şi pe aripa protectoare a urâciunilor va veni un pustiitor, până când nimicirea şi ce este hotărât se vor vărsa asupra pustiitorului»“.“ se vorbeşte despre o perioadă de timp de jumătate de săptămână. În acest caz trebuie să înţelegem că o săptămână durează 7 ani.
   • În Daniel 12.7 „Şi l-am auzit pe omul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului; şi el şi-a ridicat dreapta şi stânga lui spre ceruri şi a jurat pe Cel care este viu pentru totdeauna că aceasta va fi pentru un timp, timpuri şi o jumătate de timp; şi când se va sfârşi zdrobirea puterii poporului sfânt, toate acestea se vor sfârşi.“ se vorbeşte ca şi în Daniel 7.25 „Şi el va rosti cuvinte împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii locurilor preaînalte şi va gândi să schimbe timpurile hotărâte şi legea; şi ei vor fi daţi în mâna lui până la un timp şi timpuri şi o jumătate de timp.“ despre un timp, timpuri şi o jumătate de timp, când se va sfârşi zdrobirea puterii poporului sfânt.
   • În Apocalipsa 11.2 „Şi curtea care este în afara templului las-o deoparte şi n-o măsura; pentru că a fost dată naţiunilor, şi vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.“ se spune că cetatea sfântă va fi călcată în picioare de naţiuni timp de 42 de luni. În acelaşi timp apar doi martori, care vor profeţi timp de 1260 de zile. Când vor fi omorâţi, trupurile lor moarte vor sta pe străzile cetăţii în care şi Domnul lor a fost răstignit (Apocalipsa 11.8 „şi trupurile lor moarte vor fi pe strada cetăţii celei mari, care, spiritual, se numeşte Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor.“). O referire foarte clară la Ierusalim.
   • În Apocalipsa 12.6 „Şi femeia a fugit în pustiu, acolo unde ·avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.“ găsim aceeaşi referire la cele 1260 de zile, însă aici în legătură cu hrănirea femeii, care foarte clar simbolizează pe Israel, căci copilul ei, care este răpit, este Domnul Isus. El a ieşit din Israel.
   • În Apocalipsa 12.14 „Şi i-au fost date femeii cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustiu, la locul ei, acolo unde trebuia să fie hrănită un timp şi timpuri şi jumătate de timp, departe de faţa şarpelui.“ întâlnim din nou datarea din Daniel 7.25 „Şi el va rosti cuvinte împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii locurilor preaînalte şi va gândi să schimbe timpurile hotărâte şi legea; şi ei vor fi daţi în mâna lui până la un timp şi timpuri şi o jumătate de timp.“, şi anume că femeia va fi hrănită în pustie, va fi adusă în siguranţă faţă de balaur: timp, timpuri şi o jumătate de timp.
   • În Apocalipsa 13.5 „Şi i s-a dat o gură, care vorbea lucruri mari şi hule; şi i s-a dat autoritate să lucreze patruzeci şi două de luni.“ găsim din nou informaţia despre cele 42 de luni, când i se permite balaurului să se ridice împotriva lui Dumnezeu.

Deci timpul necazului cel mare este de 3,5 ani.

5. Alături de apariţia lui antihrist sunt şi popoarele vecine, care vor strâmtora pe Israel. Mă limitez făcând referire la Zaharia 12-14 şi Ezechiel 20.

Afirmaţii importante

În legătură cu acest aspect grav din viitor este deosebit de important să acordăm atenţie următoarelor afirmaţii de bază.

A nu cere socoteală la nesfârşit

Găsim această afirmaţie în diverse pasaje care vorbesc despre faptul că mânia lui Dumnezeu va lovi ţara şi poporul. Pasajele confirmă cele spuse mai sus cu privire la pedepsirea gravă a lui Israel de către Dumnezeu. Însă după aceea urmează comunicarea mângâietoare, că Dumnezeu nu vrea să se socotească mereu cu poporul Său. Aceasta combate afirmaţia acelora care spun că Israel nu mai are nici un viitor. În privinţa aceasta vezi:

• Ieremia 4.22-26 „(22) ✡ „Pentru că poporul Meu este nebun, ei nu Mă cunosc. Sunt fii fără minte şi n-au înţelegere; sunt pricepuţi să facă răul, dar nu ştiu să facă binele“. (23) ✡ M-am uitat la pământ şi, iată, era pustiu şi gol; şi la ceruri, şi lumina lor nu era! (24) M-am uitat la munţi şi, iată, tremurau, şi toate dealurile se zguduiau cu putere! (25) M-am uitat şi, iată, nu era nici un om; şi toate păsările cerurilor fugiseră! (26) M-am uitat şi, iată, câmpul roditor era un pustiu; şi toate cetăţile lui erau dărâmate înaintea Domnului, înaintea aprinderii mâniei Sale!“ şi observă făgăduinţa din versetul 28 referitoare la ne-nimicirea definitivă (versetul 27).
• Ieremia 5.1-9 cu făgăduinţa ne-nimicirii de tot din versetul 10.
• Ieremia 5.5-17 şi făgăduinţa din versetul 18.
• Ieremia 30.7 „Vai, pentru că mare este ziua aceea! Nici una nu este asemenea ei; şi este timp de necaz pentru Iacov; dar el va fi salvat din el.“ la care ne-am referit deja mai sus şi observă făgăduinţa din versetul 11.
• Ieremia 46.27,28 „(27) „Dar tu, robul Meu Iacov, nu te teme, nici nu te înspăimânta, Israele! Pentru că, iată, te voi salva dintr-o ţară îndepărtată şi voi întoarce sămânţa ta din ţara captivităţii lor. Şi Iacov se va întoarce şi va avea odihnă şi linişte şi nimeni nu-l va înspăimânta“. (28) „Nu te teme, robul Meu Iacov“, zice Domnul, „pentru că Eu sunt cu tine; pentru că voi nimici cu desăvârşire toate naţiunile unde te-am împrăştiat, dar pe tine nu te voi nimici de tot, ci te voi mustra cu judecată şi nu te voi socoti nicidecum nevinovat“.“ unde este vorba de ţara captivităţii lor (versetul 27) cu făgăduinţa ne-nimicirii de tot din versetul 28.

Restabilirea după convertire

Scriptura vorbeşte desigur despre o întoarcere şi restabilire a poporului în ţară, care însă va avea loc abia după convertirea poporului. Aceasta este îndreptată împotriva acelora care în restabilirea politică a poporului după anul 1948 gândesc că văd o restabilire divină, despre care au vorbit profeţii. Pentru consolidarea gândului că restabilirea va avea loc abia după convertire vezi următoarele pasaje din Biblie: Deuteronomul 4.27-31; 30.1-4 „(4:27) Şi Domnul vă va împrăştia printre popoare şi veţi rămâne oameni uşor de numărat printre naţiunile la care vă va duce Domnul. (4:28) Şi acolo veţi sluji unor dumnezei, lucrare a mâinilor omeneşti, lemn şi piatră, care nu văd, nici nu aud, nici nu mănâncă, nici nu miros. (4:29) Şi de acolo vei căuta pe Domnul Dumnezeul tău şi-L vei găsi, dacă-L vei căuta cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău. (4:30) În strâmtorarea ta şi când te vor ajunge toate lucrurile acestea, la sfârşitul zilelor, te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi vei asculta glasul Lui. (4:31) Pentru că Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu milos, nu te va lăsa, nici nu te va nimici de tot şi nu va uita legământul părinţilor tăi pe care l-a jurat lor.“ „(30:1) Şi va fi aşa: după ce vor veni peste tine toate lucrurile acestea, binecuvântarea şi blestemul, pe care le-am pus înaintea ta, şi ţi le vei pune la inimă, printre toate naţiunile la care te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău, (30:2) şi te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi vei asculta de glasul Lui, după toate câte-ţi poruncesc eu astăzi, tu şi fiii tăi, cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău, (30:3) atunci Domnul Dumnezeul tău îţi va întoarce pe cei captivi şi Se va îndura de tine şi te va aduna din nou dintre toate naţiunile printre care te va fi risipit Domnul Dumnezeul tău. (30:4) Dacă ai tăi vor fi împrăştiaţi până la marginea cerurilor, Domnul Dumnezeul tău te va aduna de acolo şi te va lua de acolo;“; Isaia 1.27; 10.21,22; 59.20 „(1:27) Sionul va fi răscumpărat prin judecată, şi cei ai lui care se întorc, prin dreptate.“ „(10:21) Rămăşiţa se va întoarce, rămăşiţa lui Iacov, la Dumnezeul cel puternic. (10:22) Căci chiar dacă poporul tău, Israel, ar fi ca nisipul mării, numai o rămăşiţă din el se va întoarce; nimicirea hotărâtă se va revărsa în dreptate.“ „(59:20) „Şi Răscumpărătorul va veni pentru Sion şi la cei din Iacov care se vor întoarce de la fărădelege“, zice Domnul.“; Ieremia .14-18,22; 29.14; 31.18; Osea 3.4,5; 5.15 „(3:4) „Pentru că fiii lui Israel vor rămâne multe zile fără împărat şi fără căpetenie şi fără jertfă şi fără stâlp şi fără efod sau terafimi. (3:5) După aceea fiii lui Israel se vor întoarce şi-L vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe David, împăratul lor, şi se vor întoarce cu frică la Domnul şi la bunătatea Lui, la sfârşitul zilelor“.“ „(5:15) Mă voi duce, Mă voi întoarce la locul Meu, până îşi vor recunoaşte vina şi vor căuta faţa Mea. În strâmtorarea lor Mă vor căuta stăruitor“.“.

Schimbarea destinului

O afirmaţie foarte importantă este făgăduinţa Domnului că El va schimba soarta poporului Său. Îndrept atenţia la următoarele texte, în care întâlnim această expresie: Deuteronomul 30.3,4 „(3) atunci Domnul Dumnezeul tău îţi va întoarce pe cei captivi şi Se va îndura de tine şi te va aduna din nou dintre toate naţiunile printre care te va fi risipit Domnul Dumnezeul tău. (4) Dacă ai tăi vor fi împrăştiaţi până la marginea cerurilor, Domnul Dumnezeul tău te va aduna de acolo şi te va lua de acolo;“; Ieremia 29.14; 30.3,18; 31.23; 32.44; 33.7,11,26 „(29:14) şi voi fi găsit de voi“, zice Domnul. „Şi voi întoarce captivitatea voastră şi vă voi aduna dintre toate naţiunile şi din toate locurile unde v-am alungat“, zice Domnul, „şi vă voi aduce din nou în locul de unde v-am deportat“.“ „(30:3) Pentru că, iată, vin zile“, zice Domnul, „când îi voi întoarce pe captivii poporului Meu, pe Israel şi pe Iuda“, zice Domnul; „şi-i voi întoarce în ţara pe care am dat-o părinţilor lor şi o vor stăpâni“.“ „(30:18) Aşa zice Domnul:„Iată, îi voi întoarce pe captivii corturilor lui Iacov şi voi avea milă de locuinţele lui; şi cetatea va fi reconstruită pe mormanul ei de ruine şi palatul va fi locuit după obiceiul său.“ „(31:23) Aşa zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Din nou vor spune cuvântul acesta în ţara lui Iuda şi în cetăţile lui, când îi voi întoarce pe captivii lor: «Domnul să te binecuvânteze, locuinţă a dreptăţii, munte al sfinţeniei!»“ „(32:44) Oamenii vor cumpăra ogoare cu bani şi vor semna acte şi le vor pecetlui şi vor lua martori, în ţara lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului şi în cetăţile lui Iuda şi în cetăţile ţinutului muntos şi în cetăţile şesului şi în cetăţile de la sud, pentru că îi voi întoarce pe cei captivi ai lor“, zice Domnul.“ „(33:7) Şi-i voi întoarce pe cei captivi ai lui Iuda şi pe cei captivi ai lui Israel şi-i voi rezidi ca la început.“ „(33:11) şi glas de bucurie, glasul mirelui şi glasul miresei, glasul celor care zic: «Mulţumiţi Domnului oştirilor, pentru că Domnul este bun, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!» şi al celor care aduc mulţumiri ca jertfe în casa Domnului. Pentru că îi voi întoarce pe cei captivi ai ţării, ca la început“, zice Domnul.“ „(33:26) atunci voi lepăda şi sămânţa lui Iacov şi a lui David, robul Meu, încât să nu iau din sămânţa lui conducători peste sămânţa lui Avraam, Isaac şi Iacov: pentru că îi voi întoarce pe cei captivi ai lor şi voi avea milă de ei“.“; Ezechiel 39.25 „De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: «Acum voi întoarce captivitatea lui Iacov şi Mă voi îndura de toată casa lui Israel, şi voi fi gelos pentru Numele Meu cel sfânt.“; Osea 6.11 „Şi pentru tine, Iudo, este hotărât un seceriş, când voi întoarce captivitatea poporului Meu.“; Ioel 3.1 „„Pentru că, iată, în zilele acelea şi în timpul acela, când voi întoarce pe captivii lui Iuda şi ai Ierusalimului,“; Amos 9.14 „Şi voi întoarce captivitatea poporului Meu Israel; şi ei vor reconstrui cetăţile pustiite şi le vor locui; şi vor planta vii şi vor bea vinul lor; şi vor face grădini şi le vor mânca rodul.“; Ţefania 2.7; 3.20 „(2:7) Şi ţărmul va fi al rămăşiţei casei lui Iuda; ei îl vor paşte; seara se vor culca în casele Ascalonului; pentru că Domnul Dumnezeul lor îi va cerceta şi-i va întoarce pe captivii lor“.“ „(3:20) La timpul acela vă voi aduce înapoi, da, la timpul când vă voi strânge; pentru că vă voi face un nume şi o laudă printre toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe captivii voştri, înaintea ochilor voştri“, zice Domnul.“. Multe din aceste texte au avut o împlinire parţială în trecut. Dar dacă le citim în context devine clar că ele se referă la schimbarea pe care Dumnezeu o va pregăti pentru poporul Său în timpul din urmă. Aceasta este valabil şi pentru textele din aliniatul următor.

Mântuire pentru Sion

Ca a patra afirmaţie remarcabilă este făgăduinţa lui Dumnezeu, care se repetă mereu, referitoare la mântuire pentru Sion, pentru Ierusalim, pentru popor şi pentru ţară. Această mântuire nu a fost realizată nici în trecut şi nici măcar până astăzi. Să ne gândim la următoarele pasaje din Biblie: Isaia 2.1-5; 4.3,4; 9.1-6; 11; 14.1,2; 19.18-25; 24.23; 27.6,12,13; 29.22-24; 30.23-26; 32.15-20; 33.17-24; 35; 49.8-12,18-23; 50.11; 54.3,9,10; 60; 66. Toate acestea sunt pasaje din cartea Isaia, care a fost numită „Evanghelia Vechiului Testament”. Aceasta în mod deosebit de către aceia care au aplicat la Biserică aceste profeţii ale mântuirii. Descrierile sunt însă aşa de iudaice că o astfel de aplicare nu se poate face.

Nu numai Isaia a vorbit despre mântuirea viitoare a lui Israel, ci şi alţi profeţi. Îndrept atenţia spre Ieremia 30 şi 33. Observă în privinţa aceasta că în aceste capitole Dumnezeu compară caracterul indestructibil al legământului Său cu poporul cu rânduiala zi şi noapte şi soare şi lună. Vezi în privinţa aceasta: Ieremia 31.35,36 „(35) ✡ Aşa zice Domnul care dă soarele ca lumină ziua, legile lunii şi ale stelelor ca lumină noaptea; care stârneşte marea, ca valurile ei să mugească – Domnul oştirilor este Numele Lui: (36) că legile acestea vor pieri dinaintea Mea“, zice Domnul, „atunci şi sămânţa lui Israel va înceta să fie o naţiune înaintea Mea, în toate zilele“.“ şi 33.19-26. De asemenea şi: Ezechiel 36.22-38; 37.15-28; Ţefania 3.9-20 şi Zaharia 14.

În evanghelia după Matei 24.29 „Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întunecat şi luna nu-şi va da lumina şi stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate.“ şi evanghelia după Marcu 13.19 „pentru că în zilele acelea va fi necaz aşa cum n-a mai fost de la începutul creaţiei pe care a creat-o Dumnezeu, până acum, şi niciodată nu va mai fi.“ se vorbeşte despre necazul cel mare în legătură cu poporul Israel, ceea ce însă nu înseamnă că credincioşii dintre naţiuni nu vor avea nimic a face cu acest necaz. Apocalipsa 7.1-8 ne descrie pe de o parte pecetluirea celor 144.000 de persoane din toate seminţiile lui Israel, însă versetele următoare din Apocalipsa 7.9-16 vorbesc despre o ceată mare pe care nimeni nu o poate număra, care vine din necazul cel mare şi care drept urmare au trăit acest timp. Pentru a vedea cine sunt aceştia este nevoie de o prezentare mai detaliată şi ar face articolul meu să fie prea lung. Vreau însă să îndrept atenţia asupra faptului că în Apocalipsa 7 este clar vorba de două categorii diferite de ucenici, aşa cum s-a descris mai sus. Aceasta dovedeşte că noi ne aflăm în timpul post-creştin, căci în timpul actual nu sunt două feluri de credincioşi diferiţi, ci toţi credincioşii – fie că ei au venit la credinţă din poporul Israel sau dintre naţiuni – constituie o Biserică neîmpărţită, care este trupul lui Hristos (vezi între altele 1. Corinteni 12.13 „Pentru că, de asemenea, noi toţi am fost botezaţi de un singur Duh într-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi; şi tuturor ni s-a dat să bem dintr-un singur Duh.“).

Prin aceasta am ajuns la finalul acestui articol şi sper şi mă rog ca el să slujească să se primească o imagine mai clară referitoare la situaţia poporului Israel din timpul de acum şi din viitor, şi să fie spre onoarea Domnului a cărui credincioşie faţă de noi, dar şi faţă de poporul Său Israel, este de nestrămutat.

Tradus de la: Die Zukunft Israels

Titlul original: „De toekomst van Israël“
Sursa: www.jaapfijnvandraat.nl

Traducere: Ion Simionescu