Închinarea în secolul 21: „În duh şi în adevăr” şi „Plăcută lui Dumnezeu” (18)
„Vreau să simt intens prezenţa lui Dumnezeu”

SoundWords

© SoundWords, Online începând de la: 13.07.2021, Actualizat: 13.07.2021

Praise-&-Worship-Events din zilele noastre sunt, așa cum am menționat mai sus, caracterizate în principal de muzică pop sau rock creștină. Mâinile sunt ridicate, șoldurile se balansează, uneori se dansează, ca într-o discotecă. Totul se numește „momente sfinte” și „L-am simţit intens pe Dumnezeu”, „Dumnezeu era prezent în mod simţitor”, „Duhul lui Dumnezeu sufla peste scenă”.

Când auzi asta, inevitabil te gândești: și eu aș vrea să fiu acolo! - Întrebare este, însă: Dacă Îl experimentezi pe Dumnezeu în mod simţitor sub influența muzicii rock creștine, în ritmul chitarelor electrice și al tobelor puternice - nu se confundă cumva efectul bătăii și al ritmului muzicii cu Dumnezeu?

Putem să ne imaginăm foarte bine că mai ales tinerii sunt foarte deschiși la acestea, pentru că ei sunt adesea în căutarea unei experiențe intense cu Dumnezeu. Dacă nu o găsesc în propria lor biserică, așa cum am descris mai sus, și apoi merg la o festivitate Praise-&-Worship, aceasta poate avea efecte neașteptate. Pentru prima dată, ei experimentează un sentiment pe care nu l-au mai cunoscut până atunci și ajung la concluzia că acesta vine de la Dumnezeu. Totuși, marea întrebare este: Acest sentiment vine de la Dumnezeu sau poate fi experimentat în același mod şi la un concert rock laic?

Nu este această aparentă trăire intensă a lui Dumnezeu o imitație (proastă) a ceea ce Dumnezeu vrea să ne ofere cu adevărat atunci când El ne întâlnește în Cuvântul Său? Ne putem gândi la Iane și Iambre, care au vrut cândva să imite tot ceea ce Moise a realizat prin puterea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel îl avertizează cu tărie pe tânărul Timotei împotriva acestor imitații, care aveau să apară mai ales în zilele din urmă:

2. Timotei 3.1-9: Să ştii dar aceasta, că în zilele din urmă vor veni timpuri grele; pentru că oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, hulitori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, fără sfinţenie, fără afectivitate naturală, neînduplecaţi, defăimători, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, trădători, încăpăţânaţi, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea: depărtează-te şi de aceştia! Pentru că dintre aceştia sunt cei care pătrund în case şi captivează femei uşuratice, împovărate de păcate, mânate de felurite pofte, întotdeauna învăţând şi neputând veni niciodată la cunoştinţa adevărului. Iar după cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia se împotrivesc adevărului, oameni stricaţi la minte, dezaprobaţi în ceea ce priveşte credinţa. Dar nu vor înainta mai mult, pentru că nebunia lor va fi arătată deplin tuturor, după cum a fost şi a acelora.

În special muzica rock și pop și, de asemenea, adunările în masă de oameni sunt foarte potrivite de a crea un sentiment plăcut în rândul ascultătorilor. De altfel, la concertele laice se poate experimenta acest sentiment și fără Dumnezeu – și, spus în treacăt, adesea după consumul de droguri. Dar acest lucru este prea puțin, pentru că de la o festivitate creștină și, de asemenea, de la un Praise-&-Worship-Event ne putem aștepta la mult mai mult decât la un „simţământ de bine”. Deci, versurile creștine ale muzicii rock și, de asemenea, muzicienii, prin faptul că se declară creștini, nu fac dintr-un astfel de eveniment ceva cu adevărat spiritual. Ca o paranteză, și fără a dori să jignim pe mulții muzicieni sinceri: se are impresia că această mișcare are adesea ca scop și avantaje financiare și nu întotdeauna numai glorificarea lui Dumnezeu.

Deci, există trei surse diferite pentru activitățile noastre spirituale:

  • Prima sursă este Dumnezeu, respectiv Duhul Sfânt.
  • Sursa a doua este carnea, deci tot ceea ce este legat cu natura omului firesc.
  • Sursa a treia este diavolul şi demonii lui.

Nu vrem să mergem atât de departe încât să îl punem imediat pe diavol ca sursă a acestor lucruri, dar carnea noastră veche și incorigibilă este întotdeauna, iar diavolul își găsește repede un aliat în carnea noastră. De aceea, Pavel le scrie credincioşilor din Roma:

Romani 13.14: Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de carne, ca să-i satisfaceţi poftele.

În culturile idolatre păgâne, muzica cu ritmuri dure și cântece monotone este folosită pentru a produce extaz. Acest lucru merge atât de departe încât cântăreții, muzicienii, dansatorii și ascultătorii intră în cele din urmă într-o transă. Ei se află atunci într-o stare în care sunt preluați de demoni, adică acești demoni pot exercita putere asupra lor.

Şi muzica rock din țările occidentale produce un extaz, iar acest lucru este valabil și pentru muzica rock creștină. În legătură cu spiritul de exaltare carismatic, trebuie să presupunem și aici că unele efecte (căderea pe spate, bâlbâiala, țipetele etc.), care apar în mod similar și la popoarele primitive, indică faptul că aici este prezentă o influență demonică. Desigur, depinde și de măsura în care te deschizi la aceste lucruri, de cât de tare se aude această muzică și de ce procese dinamice de grup au loc.

Sentimentul nu joacă nici un rol?

S-ar putea să se fi creat impresia că închinarea creștină nu ar avea nimic de-a face cu sentimentele. Ei bine, cu siguranță există o armonie în privinţa aceasta, că adevărata închinare este cu greu posibilă fără senzații și sentimente interioare. Cu toate acestea, ar trebui să ne gândim la modul cum sunt declanșate astfel de sentimente.

Evangheliile relatează istoria patimilor Domnului într-un mod foarte sobru și obiectiv. Dacă scriitorii ar fi vrut să provoace izbucniri de emoție, probabil că ar fi povestit altfel patimile lui Hristos (ca în filmul „Patimile lui Hristos”[1]). Duhul Sfânt pare să indice prin aceasta că adorarea nu ar trebui să provină în primul rând dintr-un anumit sentimentalism, ci dintr-o preocupare mai profundă cu Domnul și o înțelegere a Cuvântului Său.

În modelele din Vechiul Testament, de exemplu, găsim modele care mişcă inima, care indică spre suferinţele lui Hristos (de exemplu, viața lui Iosif). Psalmii sunt plini de descrieri ale suferințelor lui Hristos. Cu toate acestea, aceste pasaje necesită timp de liniște și studiu serios al Cuvântului lui Dumnezeu. În liniștea din fața lui Dumnezeu, Duhul Sfânt ne introduce în profunzimea suferințelor și ne oferă înțelegere despre învierea și glorificarea lui Hristos la dreapta lui Dumnezeu.

Aceste teme nu se încadrează în niciun fel de program de „divertisment”. Dimpotrivă, ele presupun linişte înaintea lui Dumnezeu și o meditare serioasă din partea credinciosului. La fel, doar cei care au exersat pentru ei înșiși preocuparea în tăcere cu gloria Domnului vor aprecia cu adevărat un tip simplu de adunare și de închinare creștină. Ceilalţi vor experimenta doar plictiseala. Aşa după cum am văzut deja din exemplul lui Avraam, adevărata închinare este precedată de o mare muncă spirituală de căutare și ridicare a comorilor. Drept urmare închinarea este mai întâi ceva foarte personal, chiar intim, între credincios și Domnul său, și abia apoi ceva comun. Desigur, este mai plăcut, pentru că necesită mai puțin efort, să te laşi „condus” de alţii la un Praise-&-Worship-Event de închinare aparentă, decât să petreci timp în timpul săptămânii pregătindu-te pentru ora de închinare.

Este suficientă „simţirea intensă a prezenţei lui Dumnezeu”?

Pentru unii, „simţirea intensă a prezenţei lui Dumnezeu” este o confirmare a faptului că Dumnezeu i-a acceptat sau că sunt pe calea cea bună. Dar este oare suficient să experimentezi pur și simplu prezența lui Dumnezeu, presupunând că Dumnezeu a fost de fapt prezent la un astfel de eveniment sau la o întâlnire a bisericii? Pentru că cineva poate fi chiar „făcut părtaș al Duhul Sfânt” (Evrei 6.4) - adică să experimenteze prezența lui Dumnezeu - și totuși să fie pierdut; cineva poate fi „luminat” și „să fi gustat darul ceresc” (Evrei 6.4) și totuși să rateze ținta; cineva poate spune „Doamne, Doamne” (Matei 7.22) și totuși să fie pierdut pentru totdeauna.

O persoană din Biblie a experimentat prezența lui Dumnezeu într-un mod deosebit, dar pentru această persoană aceasta nicidecum nu a fost confirmarea că Dumnezeu a acceptat-o, a fost exact opusul. Această persoană a văzut chiar o mână din prezența lui Dumnezeu:

Daniel 5.1-5: Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie din mai-marii săi şi a băut vin înaintea celor o mie. Pe când gusta vinul, Belşaţar a poruncit să se aducă vasele de aur şi de argint pe care le luase Nebucadneţar, tatăl său, din templul care era la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai-marii săi, soţiile sale şi concubinele sale. Atunci au adus vasele de aur care fuseseră luate din templul casei lui Dumnezeu care era în Ierusalim; şi împăratul şi mai marii săi, soţiile sale şi concubinele sale au băut cu ele. Au băut vin şi au lăudat pe dumnezeii de aur şi de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră. În clipa aceea au apărut nişte degete de mână de om şi au scris în faţa lămpii, pe tencuiala zidului palatului împăratului; şi împăratul a văzut partea mâinii care scria.

Însă această întâlnire a slujit numai pentru a face cunoscut sentinţa de moarte.

Cum au experimentat persoane biblice prezenţa lui Dumnezeu

Adesea, în entuziasmul de după un Event, se spune că Dumnezeu a fost concret prezent. Ei bine, vrem să lăsăm această afirmaţie așa. Dar vrem să întrebăm dacă această „prezență” - această euforie, că Dumnezeu era prezent în mod clar - era cu adevărat Dumnezeu sau doar un sentiment declanșat de muzica tare, de o adunare mare de oameni și de procesele dinamice de grup legate de aceasta.

În Biblie există mulți oameni care au experimentat prezenţa lui Dumnezeu în mod concret. Dar acest lucru s-a întâmplat în singurătate și a implicat elemente care, de obicei, lipsesc în mișcarea Praise-&-Worship. Să privim la câțiva credincioși.

Avraam

Întâlnirea din Geneza 15 a avut loc în legătură cu o jertfă. Avraam a primit o impresie înspăimântătoare despre sfințenia lui Dumnezeu când a văzut fumul unui cuptor și o flacără de foc trecând între bucățile jertfei în întuneric adânc. În Geneza 17 citim că el a căzut cu fața la pământ.

Iacov

El a văzut într-o viziune pe Dumnezeu deasupra scării care urca la cer, şi reacţia lui este:

Geneza 28.16,17: S-a temut şi a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu şi aceasta este poarta cerurilor!”

Moise

Chiar dacă Moise a fost un instrument ales al lui Dumnezeu - cât de impresionat a fost el de sfințenia lui Dumnezeu. Experiența sa nu l-a animat nici la un cântec „Holy-Holy-holy” și nici nu a produs în el un cântec de aleluia. Impresia a fost cu totul alta, când Dumnezeu i s-a arătat în tufișul aprins:

Exodul 3.6: Moise şi-a ascuns faţa, pentru că se temea să se uite spre Dumnezeu.

Ilie

Ilie a trebuit să învețe că Dumnezeu nu poate fi găsit în tunetul unui vânt puternic sau al unui cutremur sau în lumina unui foc puternic. Poate fi găsit Dumnezeu astăzi în tunetul tobelor și în efectele de lumină intermitentă de pe scenă? Sau trebuie să avem o mare liniște pentru a mai auzi „un glas blând, în şoaptă” (1. Împăraţi 19.12)? Cine, ca și Ilie, își mai „acoperă fața cu mantaua sa” pentru a auzi glasul lui Dumnezeu (1. Împăraţi 19.13)?

Isaia

La Isaia găsim un alt element foarte important, indispensabil în întâlnirea cu Dumnezeu: el îl vede pe Dumnezeu în sfințenia Sa, în templul Său, și care este primul lucru care îl frapează? Că propria sa stare nu este în conformitate cu sfințenia lui Dumnezeu:

Isaia 6.5: Atunci am zis: „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; pentru că ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul oştirilor!“

Mai întâi, trebuia să se facă ispășire pentru el cu un cărbune aprins de pe altar (Isaia 6.6,7). Dacă cineva vrea să se întâlnească cu Dumnezeu la Praise-&-Worship-Events - este atunci aceasta legată de această puternică conștientizare a propriei infidelități? Și își dă cineva seama că focul judecății de la Golgota a fost necesar pentru a ispăși chiar și necurăția buzelor noastre - cuvintele noastre profane?

Ezra

Ezra nu a trebuit să facă mulțimea prezentată în Neemia 8 să se entuziasmeze folosind muzică tare pentru a putea suporta să asculte ore în șir, atunci când ce se citea Legea, sau pentru a putea ridica mâinile la cer și a se prosterna (umili) în fața lui Dumnezeu. Această prosternare a poporului este cea care face ca spiritul de pocăință (și de condamnare de sine însuşi) să fie vizibil în rândul poporului. Acesta este adevăratul spirit al închinării: când tu însuți devii foarte mic și Dumnezeu devine foarte mare.

Daniel

Care este reacția lui Daniel atunci când primește o viziune a lui Hristos (Daniel 10.5,6)? Deși este numit de Dumnezeu „om preaiubit”, citim despre groaza care l-a cuprins:

Daniel 10.16: Domnul meu, din cauza viziunii au venit asupra mea durerile mele şi am pierdut orice vlagă.

Acesta nu pare a fi un sentiment de fericire, care se doreşte să fie experimentat din nou cât mai curând posibil.

Pavel

În Noul Testament nu este altfel: când Domnul S-a arătat lui Pavel în Faptele apostolilor 9, reacţia acestuia este următoarea:

Faptele apostolilor 9.5: Cine eşti, Doamne?

şi:

Faptele apostolilor 22.9,10: Ce să fac, Doamne?

Deci el voia să cunoască pe Domnul, cine este El în realitate şi să-I slujească în ascultare. Reacţia lui la arătarea Domnului era:

Faptele apostolilor 9.9: Şi a fost fără vedere trei zile şi n-a mâncat, nici n-a băut.

Concluzie

Așa cum am spus, dorința în astfel de Events este, cu siguranță, și aceea de a-L preamări pe Dumnezeu și de a avea propria viață judecată în lumina lui Dumnezeu - dar este acest scop atins? Să ne inspirăm din exemplele din Scriptură, pe care le-am văzut mai sus, pentru comparație. Desigur, intrarea în prezența sfântă a lui Dumnezeu s-a schimbat în Noul Testament. În Vechiul Testament a existat întotdeauna o anumită teamă asociată cu intrarea marelui preot în Locul Preasfânt. Noi, pe de altă parte, intrăm în prezența sfântă a lui Dumnezeu cu mare îndrăzneală și cu totul fără teamă sau neliniște (compară cu Evrei 10.19). Cu toate acestea, nevoia de frică de Dumnezeu nu s-a schimbat și dorim să învățăm acest lucru de la toți cei enumerați mai sus. Să ne întrebăm: în ce fel Praise-&-Worship-Events încearcă să atingă acest scop - și anume, experimentarea prezenței lui Dumnezeu?

Dumnezeu poate folosi cu siguranță muzica pentru a trezi în noi „sentimente sfinte” și poate, de asemenea, să le vorbească oamenilor în cadrul unor evenimente de masă. Cu siguranță că există și celebra excepție de la regulă. Să ne amintim că Dumnezeu poate folosi orice - chiar și un măgar (Numeri 22.28) - pentru a vorbi inimilor noastre, dar asta nu face încă din acest mijloc un instrument dumnezeiesc. Deși Dumnezeu poate folosi orice în suveranitatea Sa, acest lucru nu ne absolvă în niciun fel de responsabilitatea noastră de a vesti lucrurile spirituale prin mijloace spirituale (compară cu 1. Corinteni 2.13).


Tradus de la: Buchvorstellung: Anbetung im 21. Jahrhundert

Traducere: Ion Simionescu

Partea anterioară Partea următoare

 

Adnotare

[1] Este absolut suficient să se citească descrierile acestui film. Recomandăm insistent să nu se vizioneze filmul acesta!

Mai multe articole din categoria Adorare/închinare (30)

Mai multe articole despre cuvântul cheie Adorare/Închinare (35)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen