Este iadul limitat în timp?

Autor necunoscut

© SoundWords, Online începând de la: 09.08.2019, Actualizat: 09.08.2019

În ce fel învăţătura despre o pedeapsă limitată în timp discreditează Persoana şi lucrarea lui Hristos?

  1. Pentru că învăţătura diminuează dimensiunea vinovăţiei păcatului. 
    Păcatul este comparat în Scriptură cu o datorie. Dacă se vrea cunoaşterea mărimii unei datorii anulate, trebuie numai să te informezi cu privire la suma folosită pentru stingerea ei. Hristos este amortizarea divină a vinei păcătosului. Dacă cerinţa lui Dumnezeu ar fi fost mai mică decât o revendicare totală, atunci suma pentru lichidarea vinei ar trebui să corespundă acestei cerinţe. Achitarea vinei de către Hristos nu este mai mare decât cerinţa lui Dumnezeu. Dacă ar fi fost suficient mai puţin, atunci Dumnezeu ar fi cerut mai puţin, şi s-ar fi plătit mai puţin. Omul nu are nici o imaginaţie despre ce înseamnă realmente păcatul. Numai crucea lui Hristos arată clar aceasta. O jertfă fără rezerve ne arată că şi păcatul este nespus de mare. Jertfa nelimitată este singurul etalon pentru evaluarea păcatului.

  2. Deoarece această învăţătură diminuează valoarea ispăşirii.
    Mărimea lucrării de răscumpărare este etalonul pentru păcat, aşa cum scaunul de har are aceeaşi dimensiune ca şi chivotul legământului, care găzduia simbolurile sfinţeniei lui Dumnezeu. Păcat este desconsiderarea acestei sfinţenii. Jertfa ispăşitoare a lui Hristos satisface deplin cerinţele lui Dumnezeu – nici mai mult nici mai puţin.

  3. Deoarece această învăţătură diminuează pedeapsa păcatului.
    Domnul vorbeşte foarte solemn despre pedepsire în relatarea despre cel aruncat în închisoarea lui Dumnezeu: „Nicidecum nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ” (Matei 5.25,26). Aceste cuvinte au venit de pe buzele Aceluia care trebuia să devină Jertfa cea mare. El ştia cât costa în realitate să faci ispăşire pentru greşeli. În aceste cuvinte pătrunzătoare se vede clar o solemnitate divină, producătoare de frică.

Este demn de amintit că în Biblia ebraică este folosit acelaşi cuvânt pentru păcat, pedepsirea păcatului şi pentru ispăşirea făcută pentru păcat, respectiv jertfa pentru păcat. În următoarele texte biblice se poate recunoaşte identitatea între păcat şi pedeapsă, dacă se compară textul şi observaţiile marginale: Geneza 4.13; Plângerile lui Ieremia 4.6,13,22; Zaharia 14.19. De fiecare dată când [în alte pasaje ale Vechiului Testament] apare cuvântul „jertfă pentru păcat”, în ebraică stă simplu „păcat”. Să ne gândim la faptul că la Dumnezeu aceste denumiri sunt identice. Atunci nu ne vom îndoi că învăţătura sus-numită devalorizează Persoana şi lucrarea lui Hristos.

Omul se opune felului în care Dumnezeu evaluează păcatul; nu recunoaşte evaluarea lui Dumnezeu cu privire la jertfa pentru păcat; şi de aceea el nu poate accepta evaluarea pedepsei făcută de Dumnezeu. Toate cele trei noţiuni stau împreună şi cad împreună. De aceea adevărul lui Dumnezeu în această privinţă este enorm de important în zilele noastre, în care păcatul este privit o bagatelă, ispăşirea o invenţie şi iadul o minciună. Fie ca Dumnezeu să păzească pe sfinţii Săi pe cărările vechi. Amin.


Tradus de la: Ist die Hölle zeitlich begrenzt?

Titlul original: „How does the doctrine of non-eternity of punishment dishonour the person and work of Christ?“
Răspunsuri la întrebări în The Golden Lamb, Anul 10, New Series, 1887, pag. 24.

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).