Spune Biblia ceva despre „căderea sau odihnirea în Duhul”? În unele cazuri Biblia numeşte oameni care au căzut în prezenţa lui Dumnezeu. Dar este aceasta în concordanţă cu ceea ce se înţelege în zilele noastre prin „căderea în Duhul”?

Oameni care cad în prezenţa lui Dumnezeu

1. Dumnezeu Se arată lui Avraam şi acesta a căzut cu faţa la pământ (Geneza 17.1-3 „(1) Şi Avram era de nouăzeci şi nouă de ani; şi Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Atotputernic: umblă înaintea feţei Mele şi fii integru. (2) Şi voi încheia legământul Meu între Mine şi tine şi te voi înmulţi foarte mult“. (3) Şi Avram a căzut cu faţa la pământ; şi Dumnezeu a vorbit cu el, zicând:“). Dumnezeu preia iniţiativa şi face chiar un legământ cu el.

2. Moise primeşte o descoperire a Domnului, atunci când s-a dus să vadă rugul arzând (Exodul 3.5 „Şi El a zis: „Nu te apropia aici. Scoate-ţi sandalele din picioare, pentru că locul pe care stai este pământ sfânt“.“). Dumnezeu Se revelează ca EU SUNT. În aceasta vedem o arătare anticipată a Domnului Isus.

3. Iosua stă ca şi comandant de oşti înaintea porţilor Ierihonului şi cineva i se adresează. Când l-a întrebat pe necunoscut, cine este, i se spune: EU am venit. – Este Căpetenia oştirii Domnului, altfel spus, Domnul Isus Însuşi. Drept urmare Iosua a căzut cu faţa la pământ. Apoi i se porunceşte să-şi scoată sandalele din picioare, deoarece el stă pe teren sfânt (Iosua 5.14,15 „(14) Şi el a zis: „Nu; pentru că Eu am venit acum Căpetenie a oştirii Domnului“. Şi Iosua a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?“ (15) Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi sandaua din picior, pentru că locul pe care stai este sfânt“. Şi Iosua a făcut aşa.“).

4. Poporul israel primeşte mesajul, că Domnul i Se va arăta în gloria Sa. Focul din cer mistuie jertfa de pe altar. Poporul a strigat de bucurie, şi toţi au căzut cu feţele la pământ (Leviticul 9.4,23,24 „şi un bou şi un berbec ca jertfă de pace, ca să jertfiţi înaintea Domnului, şi un dar de mâncare frământat cu untdelemn; pentru că astăzi vi Se va arăta Domnul»“.“ „(23) Şi Moise şi Aaron au intrat în cortul întâlnirii, şi au ieşit şi au binecuvântat poporul; şi gloria Domnului s-a arătat întregului popor. (24) Şi a ieşit foc dinaintea Domnului şi a mistuit pe altar arderea de tot şi bucăţile de grăsime. Şi tot poporul a văzut şi au strigat de bucurie şi au căzut cu feţele la pământ.“).

5. Şi cunoscutul Balaam cu măgăriţa lui vorbitoare a trăit aşa ceva. Măgarul, pe care el şedea, a văzut pe îngerul Domnului cu sabia învăpăiată stând în drumul lui. Animalul s-a abătut. Balaam, care nu vede nimic, bate animalul, până când Dumnezeu îi deschide ochii. El îşi îndoaie genunchii şi s-a aruncat cu faţa la pământ (Numeri 22.31 „Şi Domnul a deschis ochii lui Balaam şi a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum şi sabia scoasă în mâna Sa; şi s-a plecat şi s-a aruncat cu faţa la pământ.“).

6. În cartea Judecători citim despre Manoah, viitorul tată al lui Samson. Îngerul Domnului S-a arătat încă o dată soţiei lui, la dorinţa acesteia. Ea merge şi îl cheamă pe soţul ei. Ei i se face cunoscut că va rămâne însărcinată cu un fiu. Când ea se scoală, ca să aducă o jertfă, aceasta este primită. Când apoi îngerul Se înalţă în flacără, perechea recunoaşte minunea. Ei au văzut pe Dumnezeu şi au căzut cu faţa la pământ (Judecători 13.20 „Şi a fost aşa: pe când se înălţa flacăra de pe altar spre ceruri, Îngerul Domnului S-a înălţat în flacăra altarului; şi Manoah şi soţia sa s-au uitat şi au căzut cu faţa la pământ.“).

7. Ilie se află pe Carmel, unde are loc confruntarea între Dumnezeul lui Israel şi Baal. Baal nu se lasă auzit, nici măcar atunci când sute din preoţii lui şi-au făcut tăieturi cu cuţitele, ca să-l determine să intervină. Poporul, care a trăit mult timp în decădere mare de Dumnezeu, stă alături nedecis. Când în cele din urmă Ilie strigă pe Dumnezeu, din cer cade foc şi mistuie jertfa de pe altar. Când întreg poporul a văzut aceasta, au căzut cu feţele la pământ şi au zis: DOMNUL, El este Dumnezeu! (1 Împăraţi 18.21,39 „Şi Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi-L; şi dacă este Baal, urmaţi-l!“.Şi poporul nu i-a răspuns un cuvânt.“ „Şi tot poporul a văzut şi au căzut cu feţele la pământ şi au zis: „Domnul, El este Dumnezeu! Domnul, El este Dumnezeu!““).

8. Şi împăratul David poate fi numit. El şi bătrânii au căzut cu feţele la pământ, când a văzut pe îngerul Domnului cu sabia scoasă stând între cer şi pământ ca să îndeplinească sentinţa (1 Cronici 21.16 „Şi David şi-a ridicat ochii şi a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi ceruri şi sabia scoasă în mâna sa, întinsă asupra Ierusalimului. Şi David şi bătrânii au căzut cu feţele la pământ, înveliţi cu sac.“).

9. La sfinţirea Templului apare slava Domnului într-un nor, care a umplut toată casa. Preoţii nu au putut să mai stea să slujească, din cauza norului. Nu se spune că ei au căzut, probabil ei au putut să se retragă. Din text nu rezultă clar aceasta (2 Cronici 5.14 „Şi preoţii n-au putut să mai stea să slujească, din cauza norului, pentru că gloria Domnului umpluse casa lui Dumnezeu.“).

10. Când profetul Ezechiel vede gloria lui Dumnezeu, el cade cu faţa la pământ în trei situaţii succesive (Ezechiel 1.28; 3.23; 44.4,5 „(1:28) Ca înfăţişarea curcubeului care este în nor într-o zi cu ploaie, aşa era înfăţişarea strălucirii de jur-împrejur.Aceasta era înfăţişarea asemănării gloriei Domnului. Şi, când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit un glas al Unuia care vorbea.“ „(3:23) Şi m-am ridicat şi am ieşit în vale; şi, iată, gloria Domnului stătea acolo, ca gloria pe care o văzusem lângă râul Chebar; şi am căzut cu faţa la pământ.“ „(44:4) Şi m-a adus pe calea porţii de nord, în faţa casei; şi am privit şi, iată, gloria Domnului umplea casa Domnului: şi am căzut cu faţa la pământ. (44:5) Şi Domnul mi-a zis: „Fiu al omului, fii cu luare-aminte şi priveşte cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale toate câte îţi voi spune despre toate rânduielile casei Domnului şi despre toate legile ei; şi fii cu luare-aminte la intrarea casei, la toate ieşirile locaşului sfânt.“). Gloria a devenit vizibilă (Ezechiel 11.22 „Şi heruvimii şi-au înălţat aripile, şi roţile erau lângă ei; şi gloria Dumnezeului lui Israel era peste ei, deasupra.“). Duhul nu permite ca el să rămână culcat, ci îl face să se ridice cu putere nouă (Ezechiel 2.1; 3.24 „(2:1) Şi El mi-a zis: „Fiu al omului, stai în picioare şi voi vorbi cu tine“.“ „(3:24) Şi Duhul a intrat în mine şi m-a făcut să stau în picioare şi mi-a vorbit şi mi-a zis: „Mergi, închide-te înăuntrul casei tale.“).

11. Daniel are o întâlnire cu îngerul Gabriel. El are o viziune şi aude şi vede conştient. El devine neputincios şi cade cu faţa la pământ (Daniel 8.1 „✸ În al treilea an al împărăţiei împăratului Belşaţar mi s-a arătat o viziune, mie, lui Daniel, după aceea care mi se arătase la început.“). Când după săptămâni de jale are din nou o viziune, o vede numai el. După aceea Daniel rămâne fără putere şi culoarea feţei lui s-a schimbat. El a auzit cuvinte şi a căzut neputincios cu faţa la pământ. El este atins şi a trebuit să se scoale imediat, şi pentru aceasta i s-a dat putere. El se ridică, mâinile şi picioarele tremură (Daniel 10.2-10). El primeşte profeţii referitoare la evenimentele de pe pământ.

12. În evanghelia după Matei este relatată întâmplarea transfigurării lui Isus pe munte. Când Dumnezeu vorbeşte, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au temut foarte mult (Matei 17.6 „Şi ucenicii, auzind, au căzut cu faţa la pământ şi s-au temut foarte mult.“).

13. În evanghelia după Marcu sunt descrişi demonii care s-au aruncat înaintea lui Isus şi au mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu (Marcu 3.11 „Şi duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, spunând: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!““).

14. În evanghelia după Luca găsim relatarea despre îndrăcitul din ţinutul gadarenilor. El era dominat de duhuri rele şi a căzut înaintea lui Isus. Duhurile rele l-au făcut să strige: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt?” (Luca 8.28).

15. În cartea Faptele apostolilor se relatează că Pavel pe drumul spre Damasc a văzut o lumină din cer căzând spre pământ. El a căzut la pământ şi a fost fără vedere trei zile şi n-a mâncat nimic (Faptele apostolilor 9.9; 22.6 „(9:9) Şi a fost fără vedere trei zile şi n-a mâncat, nici n-a băut.“ „(22:6) Şi a fost că, pe când călătoream şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată din cer a strălucit o lumină mare împrejurul meu.“).

16. Apostolul Ioan pe insula Patmos a căzut ca mort la picioarele lui Isus, atunci când L-a văzut pe Isus glorificat (Apocalipsa 1.17 „Şi, când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort; şi El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine, spunând: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi, şi Cel din urmă,“).

17. Cele patru fiinţe vii şi cei 24 de bătrâni se prostern înaintea Mielului (Apocalipsa 5.8 „Şi, când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au prosternat înaintea Mielului, având fiecare o harfă şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.“). Ei s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat (Apocalipsa 5.14 „Şi cele patru făpturi vii spuneau: „Amin!“; şi bătrânii s-au prosternat şi s-au închinat“.“). Ei se aruncă cu faţa la pământ (Apocalipsa 7.11; 11.16; 19.4 „(7:11) Şi toţi îngerii stăteau în jurul tronului şi al bătrânilor şi al celor patru făpturi vii; şi s-au prosternat înaintea tronului şi s-au închinat lui Dumnezeu,“ „(11:16) Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stau înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor, s-au prosternat şi s-au închinat lui Dumnezeu,“ „(19:4) Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au prosternat şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şade pe tron, spunând: „Amin! Aleluia!““).

18. Când Ioan în uimirea lui vrea să se închine unui înger, el este imediat respins (Apocalipsa 19.10 „Şi am căzut la picioarele lui, ca să mă închin lui. Şi ·mi-a spus: „Vezi, nu face aceasta! Eu sunt împreună-rob cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu să I te închini! Pentru că mărturia lui Isus este duhul profeţiei“.“). El este aşa de copleşit de ceea ce vede, că încearcă încă o dată s-o facă. Şi de data aceasta i se interzice s-o facă (Apocalipsa 22.8 „Şi eu, Ioan, sunt cel care am auzit şi am văzut acestea. Şi, când am auzit şi am văzut, am căzut ca să mă închin la picioarele îngerului care îmi arăta acestea.“).

Reacţii la arătarea lui Dumnezeu

În Biblie se arată că oamenii – atât în cer cât şi pe pământ – reacţionează în acelaşi fel la arătarea lui Dumnezeu şi a gloriei Sale: ei cad în închinare înaintea Lui. Din cele relatate în Biblie rezultă că cei care au avut parte de astfel de momente au o cunoaştere mai profundă a lui Dumnezeu, începând din momentul întâlnirii neobişnuite, pe care înainte nu au avut-o. O linişte mare cade asupra acestor oameni. Ei primesc o misiune, care este descrisă chiar în detalii:

1. Avraam trebuie să se circumcidă, el şi ai lui, ca semn al legământului. Acest eveniment are încă consecinţe pentru urmaşii lui Avraam.

2. Moise trebuie să meargă la faraon, care probabil îl caută încă din cauza omorârii egipteanului. El este trimis cu mesajul, că Dumnezeu vrea să scoată pe poporul Său din Egipt.

3. Iosua trebuia să meargă în jurul cetăţii, până când zidurile Ierihonului vor cădea. Dumnezeu era pe punctul să dea poporului ţara făgăduită, şi pentru aceasta Ierihonul trebuia să cadă.

4. Balaam este trimis de Dumnezeu, contrar oricărei intenţii a lui Balac, să rostească binecuvântare în loc de blestem asupra lui Israel.

5. Lui Manoah şi soţiei lui li se spune că fiul lor Samson va începe eliberarea lui Israel de vrăjmaşii lui.

6. Împăratul David a atras asupra lui sentinţa lui Dumnezeu, din cauza numărării poporului. Îngerul vine să facă judecata. David vede îngerul şi imploră, ca poporul să fie cruţat.

7. Ilie stă singur pe Carmel, ca să pregătească sfârşitul idolatriei împăratului Ahab şi al împărătesei Izabela, prin care cei doi au dus poporul în rătăcire. După ce a căzut foc din cer, poporul mărturiseşte: Domnul, El este Dumnezeu.

8. Experienţa lui Ezechiel este aşa de impresionantă că timp de şapte zile a stat uimit (Ezechiel 3.15 „Atunci am venit la cei din captivitate din Tel-Abib, care locuiau lângă râul Chebar; şi am stat unde stăteau ei; şi am stat acolo uimit, în mijlocul lor, şapte zile.“). El trebuia să vorbească poporului. Într-o altă ocazie el începe să strige implorând şi mijlocind, când a văzut că Dumnezeu a omorât pe cineva prin judecată (Ezechiel 11.15,13 „zicând: „Fiu al omului, fraţii tăi, da, fraţii tăi, bărbaţii rudeniei tale şi toată casa lui Israel, ei toţi sunt aceia către care locuitorii Ierusalimului zic: «Depărtaţi-vă de la Domnul; nouă ni s-a dat ţara aceasta în stăpânire!»““ „Şi a fost aşa: pe când profeţeam, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Şi am căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas tare şi am zis: „Vai, Doamne Dumnezeule, vei nimici cu totul rămăşiţa lui Israel?““). Întregul Israel era în joc.

9. Daniel primeşte mesajul referitor la timpul din urmă şi este bolnav din cauza celor întâmplate, când a trebuit ca el să îndure toate. El trebuia să ducă mesajul la mai mulţi împăraţi succesivi. Dumnezeu îi revelează schema mare a evenimentelor mondiale, până la timpul din urmă, când omenirea întreagă va fi implicată.

În convieţuirea actuală individualizată, când fiecare se preocupă cu sine însuşi, trebuie atrasă atenţia, că în toate aceste locuri din Scriptură este vorba de colectivitate. Nu este vorba de experienţe strict individuale şi care se delimitează la aceia care au parte de ele. Este vorba de evenimente care au consecinţe asupra grupelor, până la naţiuni întregi. Nu întotdeauna este vorba de acum şi aici, ci de evenimente escatologice din viitorul îndepărtat. Acestea sunt evenimente care au a face cu viitorul.

Unele concluzii

Din exemplele din Biblie, discutate mai înainte, putem trage unele concluzii.

1. Toate persoanele amintite cad înainte (cu capul înainte) în prezenţa lui Dumnezeu, a îngerului Domnului (o apariţie anticipată a Domnului Isus) sau a unui arhanghel.

2. În Biblie – aceasta este foarte important – oamenii nu cad prin mijlocirea unui om. Ei cad ca urmare a întâlnirii directe cu Dumnezeirea sau cu un înger; niciodată nu vine suplimentar o a treia persoană. Niciodată ei nu cad prin punerea mâinilor sau prin aceea că se arată cu degetul spre persoana care trebuie să cadă.

3. Căderea înapoi (pe spate) are loc când împotrivitorii lui Dumnezeu primesc o sentinţă de judecată sau sunt înlăturaţi. În Biblie se întâlneşte de patru ori căderea pe spate, ca urmare a sentinţei lui Dumnezeu, şi anume din cauza necredinţei sau a păcatului:

   Geneza 49.17: Călăreţul cade pe spate.

   1 Samuel 4.18: Marele preot Eli cade pe spate de pe scaunul său şi şi-a frânt gâtul.

   Isaia 28.13: Conducătorii Ierusalimului vor cădea pe spate şi vor fi zdrobiţi.

   Ioan 18.6: Soldaţii, care voiau să prindă pe Isus, s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ.

4. Iniţiativa pentru astfel de evenimente porneşte întotdeauna de la Dumnezeu. Niciodată nu vedem în Biblie un om care să dorească astfel de experienţe. Ele surprind pe oameni, ei nu caută o astfel de experienţă. În Biblie nu se dă nici o încurajare în acest sens, şi nici nu se cere sau se provoacă la astfel de experienţe. Cei implicaţi ar fi dorit cu plăcere să nu aibă parte de ele.

5. Niciunde în Biblie o adunare este convocată, ca în ea să se organizeze sau să aibă loc „căderea sau odihnirea în Duhul”.

6. Întotdeauna când în Biblie oamenii au căzut cu faţa la pământ, nu le este permis să rămână culcaţi. Ei trebuie imediat să se ridice şi pentru aceasta primesc putere, după caz şi prin repetare. Unii dintre ei sunt confuzi şi uluiţi multe zile din cauza celor întâmplate.

7. Întotdeauna când în Biblie oamenii „cad”, aceasta are loc nu pentru eliberare sau pentru ca viaţa lor spirituală să funcţioneze mai bine. Ea nu este destinată în particular, ci întotdeauna pentru colectivitate. Practica, printre altele a lui John Wimber, unde oamenii ore în şir stau culcaţi pe spate sau cu faţa în jos, şi se simt liniştiţi şi simt un sentiment măreţ de indiferenţă faţă de împrejurări, trebuie radical respins din punctul de vedere al Bibliei. Că nu sunt nici un fel de consecinţe, nici bune şi nici rele, este evident neadevărat.

8. În Biblie este vorba de frică mare la oamenii care au parte de aşa ceva. Ei au o întâlnire cu Dumnezeirea sau cu un înger. Aceasta este aşa de copleşitor, că un om nu poate rămâne pe picioare. Deseori ei devin neputincioşi şi se prostern în adorare cu faţa la pământ. În cele mai multe cazuri ei sunt treziţi, ca să nu se teamă.

9. În mai multe cazuri devine vizibilă gloria lui Dumnezeu. Când şi alţii sunt prezenţi – cum este în cazul lui Daniel şi a lui Saul din Tars -, cei din jur devin conştienţi de evenimentele supranaturale şi s-au îngrozit şi au căzut la pământ.

10. Întâlnirea, pe care Dumnezeu o are cu omul şi la care iniţiativa porneşte întotdeauna de la El, are un scop precis. Cei care au parte de un astfel de eveniment, primesc o misiune şi/sau se prostern în adorare înaintea gloriei lui Dumnezeu. Misiunea pe pământ se îndeplineşte deseori în împrejurări grele şi (uneori) cu suferinţă mare. Ceea ce aceşti chemaţi au trăit în întâlnirea directă cu Dumnezeu îi face capabili să îndeplinească misiunea. Ei sunt echipaţi cu putere, ca să îndeplinească misiunea şi, dacă este necesar, să suporte suferinţe care o însoţesc.

11. Biblia arată un context între „a fi plin cu Duhul Sfânt” sau „vindecare, însănătoşire” şi „căderea înaintea feţei lui Dumnezeu”. Aici este vorba de căderea înaintea lui Dumnezeu biblică. Căderea înapoi, mijlocită de un om prin punerea mâinilor, atingere sau ceva asemănător, lipseşte total în Biblie.

Evaluări

Înfăţişarea „căderii în Duhul”, aşa cum ea se întâlneşte în cercurile carismatice, nu este sprijinită de Biblie. De aceea se pune întrebarea, cum trebuie înţeleasă această înfăţişare. Ea se poate explica prin aceea că oamenii se lasă uşor influenţaţi. Într-o mulţime mare de oameni ea poate cuprinde întreaga mulţime.

Este însă şi o altă explicaţie, care este deosebit de îngrijorătoare. Apariţia căderii este cunoscută în hinduism. Acolo ea este denumită Shakti Pat. Fostul hindu rabinul Maharaj  descrie în cartea sa[1] această noţiune în felul următor:

Shakti Pat, „o noţiune folosită prin atingerea printr-un guru – în mod deosebit cu mâna sa – pe fruntea adoratului, ceea ce dă naştere la efecte supranaturale. Shakti înseamnă de fapt, „putere, tărie”, şi în formularea Shakti Pat guru devine canalul forţei primare, al forţei cosmice, care stă la baza universului şi care este întruchipată de zeiţa Shakti – soţia lui Shiva. Ca efect supranatural al lui Shakti prin atingerea făcută de guru, adoratorul poate cădea la pământ sau el poate vedea o lumină strălucitoare şi poate avea experienţa unei iluminări lăuntrice sau o altă experienţă sufletească mistică.” Aici se are a face cu un medium. Un medium este cineva care dă mai departe forţe ale duhurilor rele.

Maharaj relatează în aceeaşi carte că el a dat oamenilor „Shakti Pat” abia la vârsta de treisprezece ani. Cu această ocazie arată clar, că Shakti este unul din numele lui Kali. Ea este soţia criminală şi băutoare de sânge a lui Shiva, zeiţa mamă a forţelor, care oferă forţa primară, care curge prin inima universului. În timpul acela era pentru Maharaj un gând palpitant, că el trebuia să devină „canalul” forţei ei.[2]

Căderea în Duhul, aşa cum ea are loc în întrunirile carismatice, nu are absolut nici o bază biblică. Ea este însă cunoscută în hinduism. Forţele, care lucrează acolo, sunt sufleteşti şi foarte probabil oculte.

Tradus de la: Fallen im Geist

Titlul original: „Vallen in de Geest“
Sursa: www.oudesporen.nl

Traducere: Ion Simionescu