Învăţături practice din cartea Iov (1)
Bănuieli

William Kelly

© CSV, online seit: 13.12.2018, aktualisiert: 13.12.2018

Pentru un credincios sincer nu este nimic mai dureros decât să fie acuzat pe bază de presupuneri nedovedite. Şi aceasta au făcut cei trei prieteni faţă de Iov. Ei nu puteau prezenta fapte, care ar fi fost capabile să convingă conştiinţa lui. În loc să facă aceasta, căutau o dovadă pentru bănuiala lor şi în cuvinte nestăpânite, deseori răzvrătite căutau să găsească aceasta la Iov greu încercat.

Aceasta era pentru el deosebit de zdrobitor, şi noi ştim cât de dureros a simţit el aceasta. Duhul de critică, care stăpânea pe prieteni, i-a împiedicat să aştepte până când Dumnezeu va aduce adevărul lucrurilor la lumină. Căci fără îndoială la Iov era ceva de învinuit, dar el nu a făcut păcatele ascunse, la care ei făceau aluzie. Ei au depăşit orice limită, care s-ar fi cuvenit unei purtări de grijă plină de dragoste, şi nu s-au dat în lături să rostească pe faţă sentinţa lor aspră. Cu siguranţă Dumnezeu ne face cunoscut toate acestea, ca să ne atenţioneze cu privire la această greşeală fundamentală în judecarea celorlalţi credincioşi.

Nimic nu este mai periculos decât judecarea după aparenţe. Chiar dacă s-ar aduce reclamaţii mai grave şi mai justificate decât cele pe care prietenii le-au putut aduce împotriva lui Iov, totuşi Adunarea nu are voie să exercite disciplinarea – şi nici nu ar trebui personal să judeci – atâta timp cât Dumnezeu nu a revelat adevărul. Niciodată nu s-ar fi ajuns la unele sciziuni sau înstrăinări personale, dacă s-ar fi ţinut mai mult cont de aceasta. Şi deoarece avem în Scriptură o carte, care între altele are scopul să ne păzească de astfel de greşeli, suntem mult mai puţin scuzabili decât prietenii lui Iov.

Pentru Iov era greu să determine pe prieteni să gândească altfel, deoarece ei se refereau la exprimările lui greşite. În privinţa aceasta, cu regret ei aveau mare dreptate! Cu toate acestea, conştiinţa lui este curată: el ştie că prietenii lui îl nedreptăţesc în deducţiile lor. El se ştie nevinovat de păcatele îngrozitoare, ascunse, de care ei îl învinovăţesc. Chiar dacă el nu înţelege de ce vin aceste suferinţe peste el, crede totuşi că Dumnezeu Îşi are mâna în toate. Şi acum sufletul lui în această furtună, care bântuie în viaţa lui, este mânat încoace şi încolo între deznădejde şi speranţă, între revoltă şi încredere. Că la el se găseşte de asemenea speranţă şi încredere a credinţei, putem vedea din seria de discuţii care urmează (Iov 15-19). Vedem acolo, că înapoia cuvintelor lui Iov stă o încredere mare în dragostea lui Dumnezeu, că el este capabil în suferinţa lui să exprime o credinţă care este mult mai tare şi mai statornică decât a celorlalţi. Şi când la sfârşitul istoriei lui Dumnezeu aduce aceasta la lumină, prietenii, care nu au ştiut despre ea, ajung ruşinaţi: Iov însuşi trebuie să se roage pentru ei.

Prima serie de discuţii (Iov 3-14) arată clar cum bănuiala celor trei prieteni faţă de Iov creşte mereu. Ei nu au venit imediat cu cele mai răutăcioase concluzii. La început a fost îngrijorarea, în mod deosebit la Elifaz; mai târziu bănuiala a crescut. Şi Iov s-a împotrivit cu înverşunare crescândă la învinovăţirile rele ale lor, la care el prin felul în care s-a prezentat a subminat încrederea bună a prietenilor în veridicitatea dreptăţii sale.

Începând cu capitolul 15 devine vizibil că părerea celor trei prieteni se consolidează tot mai mult. Ei încep să vorbească tot mai deschis. Iov dimpotrivă, când se adresează prietenilor, devine liniştit în exterior, şi mai demn. Însă lăuntric el este departe de ei, mai mult decât a fost vreodată mai înainte. El îi tratează ca oamenii care nu înţeleg nimic din situaţia în care se află el şi nu au nici o înţelegere clară a căilor lui Dumnezeu. În felul acesta se pierde de ambele părţi orice influenţă bună, atât cu privire la mângâiere, cât şi cu privire la îndemnul dumnezeiesc. În mod regretabil în ei toţi se găseşte numai eşec. Niciunul din ei nu pot da răspunsul adevărat la întrebarea grea, până când Dumnezeu Însuşi îi învaţă pe toţi la sfârşitul cărţii.

Nächster Teil


Tradus de la: Praktische Lehren aus dem Buch Hiob (1)

Titlul original: „Praktische Lehren aus dem Buch Hiob. (1) Verdächtigungen“
din Ermunterung und Ermahnung, 1992, pag. 138 şi următoarele.

Traducere: Ion Simionescu

Weitere Artikel in der Kategorie Auslegungen (196)

Weitere Artikel des Autors William Kelly (106)


Hinweis der Redaktion:

Die SoundWords-Redaktion ist für die Veröffentlichung des obenstehenden Artikels verantwortlich. Sie ist dadurch nicht notwendigerweise mit allen geäußerten Gedanken des Autors einverstanden (ausgenommen natürlich Artikel der Redaktion) noch möchte sie auf alle Gedanken und Praktiken verweisen, die der Autor an anderer Stelle vertritt. „Prüft aber alles, das Gute haltet fest“ (1Thes 5,21). – Siehe auch „In eigener Sache ...

Bibeltexte im Artikel anzeigen