Versete călăuzitoare: Iosua 6

Introducere

Aproape fiecare a auzit de Iosua și de zidurile Ierihonului. Probabil pur și simplu pentru că fiecare cunoaște cântecul: „Joshua fit the battle of Jericho, and walls came a-tumblin’ down“ [Joshua a dus bătălia de la Ierihon, iar zidurile s-au dărâmat]. În orice caz, această relatare nu este o legendă sau un mit. La aproximativ patruzeci de ani după ce israeliții au părăsit Egiptul, ei au dus o bătălie decisivă în noua lor patrie. Ierihonul era înconjurat de ziduri și era un mare obstacol pentru israeliți, deoarece se afla chiar în mijlocul drumului spre Țara Făgăduinței. Ierihon trebuia cucerit! Deoarece israeliții au privit la Domnul cu credință și încredere, Dumnezeu a îndepărtat în mod miraculos Ierihonul din calea lor, astfel încât au putut continua cucerirea Țării Sfinte.

Capitolul 6 din cartea Iosua ne oferă o relatare dramatică a acestei bătălii unice în istorie. Citește Iosua 1-6 pentru a vedea pașii interesanți până la punctul culminant, când zidurile Ierihonului au căzut. Toate acestea reprezintă o istorie semnificativă, așa cum a fost ea consemnată de Duhul lui Dumnezeu în momentul în care Israel a primit țara promisă de Dumnezeu (Geneza 15.18 „În ziua aceea, Domnul a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Am dat ţara aceasta seminţei tale, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat:“). Pentru că prin această națiune și în această țară avea să se nască într-o zi Mântuitorul omenirii.

Pe lângă relatarea remarcabilă consemnată în cartea lui Iosua, există câteva lecții spirituale valoroase de învățat aici. Există o latură practică și una spirituală la Iosua, precum și o latură istorică. Lupta pe care a dus-o Israelul menționat conține principii spirituale pentru lupta fiecărui creștin credincios. Știm din Scriptură că avem de dus o luptă spirituală „împotriva vrăjmașului sufletelor noastre” (Efeseni 6.11-17). Satan vrea să-i împiedice pe creștinii credincioși aflați în creștere să se bucure de binecuvântările spirituale pe care le avem în Hristos. Se poate experimenta dragostea adevărată, bucuria, pacea, odihna, speranța, siguranța și părtășia intimă (și orice altceva dorești tu) în „țara promisă” a vieții unui creștin credincios. Dar satan își pune Ierihonul său în calea noastră, pentru a nu ne lăsa în această „țară făgăduită”. Zidurile îndoielii, ale descurajării și ale disperării devin mari bastioane de rezistență în viața unui creștin credincios. Un păcat sau un obstacol anume poate deveni un Ierihon în viața unui creștin credincios aflat în creștere. Barierele par de neînvins și satan se bucură când ne retragem cu frică și teamă sau când ne mulțumim să „trăim în pustiu” și să avem experiențele noastre acolo. Există vreun Ierihon în viața ta? Zidurile trebuie să cadă!

Israel era poporul pământesc al lui Dumnezeu. El le dăduse o moștenire pământească și le promisese binecuvântări pământești (Iosua 1.3 „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi l-am dat vouă, cum am spus lui Moise.“). Tot ce trebuiau să facă era să ia în stăpânire țara (Iosua 1.11 „„Treceţi prin mijlocul taberei şi porunciţi poporului, zicând: «Pregătiţi-vă merinde, pentru că peste trei zile veţi trece Iordanul acesta, ca să intraţi să stăpâniţi ţara pe care v-o dă Domnul Dumnezeul vostru ca s-o stăpâniţi»“.“). Dumnezeu nu a vrut ca poporul Său să continue să trăiască în pustiu. Ei se aflau acolo de patruzeci de ani, din cauza cârtirii, plângerii, neascultării și necredinței lor (vezi Numeri 32.13 „Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustiu patruzeci de ani, până s-a stins toată generaţia care făcuse rău în ochii Domnului.“; 1. Corinteni 10.5-11; Evrei 3.15-19 „(15) întrucât se zice: „Astăzi, dacă veţi auzi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii“. (16) (Pentru că cine au fost aceia care, după ce au auzit, s-au răzvrătit? Oare nu toţi cei care au ieşit din Egipt prin Moise? (17) Şi pe cine S-a mâniat patruzeci de ani? Nu pe cei care păcătuiseră, ale căror rămăşiţe pământeşti au căzut în pustiu? (18) Şi cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, dacă nu celor care n-au ascultat? (19) Şi vedem că n-au putut să intre, din cauza necredinţei.)“). Acum trebuiau să se consacre din nou lui Dumnezeu și să cucerească țara în care „curge lapte și miere” (Exodul 3.8). Domnul le-a promis victoria asupra Ierihonului și asupra tuturor dușmanilor care îi vor împiedica să cucerească țara. El le-a promis prezența Sa permanentă (Iosua 1.5; 6.5 „(1:5) Nimeni nu va putea să stea împotriva ta în toate zilele vieţii tale; cum am fost cu Moise, aşa voi fi cu tine: nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.“ „(6:5) Şi va fi aşa: când vor suna lung cu cornul de berbec şi veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să strige cu strigăt mare şi zidul cetăţii va cădea pe locul său şi poporul se va sui fiecare drept înainte“.“). Nu exista niciun motiv de spaimă sau de teamă (Iosua 1.9 „Nu ţi-am poruncit Eu: «Fii tare şi curajos!»? Nu te teme, nici nu te înspăimânta, pentru că Domnul Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge“.“).

Moștenirea cerească

Ce imagine pentru viața unui creștin credincios! Noi suntem poporul lui Dumnezeu și El ne-a dat o moștenire cerească și ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală. Vedem în această imagine că există două lucruri care vor să ne împiedice să ne bucurăm de binecuvântările spirituale, acestea sunt „laptele” și „mierea”. Cârtirea, plângerea și necredința duc la o viață în pustiu. Eșecul de a pune stăpânire pe țara făgăduită duce la o viață în deșert!

Nu trebuie să așteptăm cerul pentru a ne bucura de moștenirea noastră spirituală și cerească. Dumnezeu vrea ca noi să trecem Iordanul „acum” și să luăm în posesie lucrurile cerești - chiar acum! Este ceea ce citim în Efeseni 1.3 „Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos;“ când spune: „Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești în Hristos.” (Citește și Efeseni 1.4-14 pentru a găsi câteva binecuvântări spirituale. Savurezi tu aceste lucruri?)

Desigur, nouă ne aparțin toate bunurile acestei țări, dar trebuie să le și posedăm în mod practic înainte de a le numi ca fiind ale noastre (Iosua 1.3 „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi l-am dat vouă, cum am spus lui Moise.“):

• Un creștin credincios, care se gândește la moarte cu îngrijorare, nu a găsit încă cu adevărat siguranța în Hristos (vezi Evrei 13.5 „Purtarea voastră să fie fără iubire de bani, mulţumiţi cu ce aveţi în prezent; pentru că El a spus: „Nicidecum nu te voi lăsa şi cu nici un chip nu te voi părăsi“,“).
• Un creștin credincios, care se îngrijorează în mod constant de ceea ce îi va aduce viitorul, nu a găsit încă odihna care este în Hristos (vezi Matei 11.29 „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, pentru că Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.“).
• Un creștin credincios, care se plânge în mod constant și murmură, nu a experimentat încă cu adevărat bucuria și pacea pe care le oferă Împărăția lui Dumnezeu (vezi Romani 14.17 „Pentru că Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt.“).
• Un creștin credincios, care nu se poate înțelege cu ceilalți creștini, nu a văzut încă prea mult din dragostea copleșitoare care este la dispoziția fiecărui creștin credincios. (Citește Ioan 15.9 „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea.“ și vezi ce dragoste există între Tatăl și Fiul - această dragoste ne-a fost dată nouă!).

Ierihon-uri moderne

Dar cum rămâne cu aceste Ierihon-uri? Ele sunt prezente, pentru că satan știe că un creștin credincios frustrat este un creștin ineficient. El știe foarte bine că un creștin credincios care se bucură de binecuvântările spirituale este un creștin care extinde Împărăția lui Dumnezeu. Prin urmare, satan va face orice pentru a ne face să ne temem, astfel încât să „aruncăm prosopul”. Dar Dumnezeu ne-a promis biruința (Romani 8.37 „Dar, în toate acestea, suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit.“), așa cum i-a promis lui Iosua victoria asupra Ierihonului. El a promis că va fi cu noi în toate zilele (Evrei 13.5 „Purtarea voastră să fie fără iubire de bani, mulţumiţi cu ce aveţi în prezent; pentru că El a spus: „Nicidecum nu te voi lăsa şi cu nici un chip nu te voi părăsi“,“), așa cum i-a promis lui Iosua. Nu există nici un motiv de teamă (2. Timotei 1.7 „Pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere şi de dragoste şi de chibzuinţă.“). Nu există ziduri prea înalte sau prea puternice pentru Dumnezeul nostru. Care sunt Ierihon-urile tale, care te împiedică să intri pe deplin în țara făgăduită, pe care Dumnezeu ți-a pus-o înainte? Zidurile fricii și ale îndoielii, zidurile înșelăciunii, ale păcatului ascuns sau ale unui limbaj indiferent de genul „oricum nu-mi pasă”? Este ceva din acestea la noi?

Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu și împlinirea Lui

Victoria asupra Ierihonului a fost garantată, dar nu s-a realizat de un pilot automat. Israel a urmat exact ceea ce Dumnezeu îi spusese să facă pentru a învinge Ierihonul. Și noi trebuie să urmăm instrucțiunile lui Dumnezeu, dacă vrem să vedem zidurile căzând. În pașii care au dus la căderea zidului, vedem câteva învățături spirituale importante care ne vor da victoria dacă le urmăm.

Primul principiu spiritual pe care îl găsim aici este acela de a cunoaște, de a împlini și de a aplica Cuvântul lui Dumnezeu în viața noastră (Iosua 1.7,8 „(7) Numai fii tare şi foarte curajos, ca să iei seama să faci după toată legea pe care ţi-a poruncit-o robul Meu Moise! Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să prosperi oriunde vei merge! (8) Cartea aceasta a legii să nu se depărteze din gura ta şi să cugeţi asupra ei zi şi noapte, ca să iei seama să faci tot ce este scris în ea; pentru că atunci vei avea reuşită în căile tale şi atunci vei prospera.“). Prin expresia „Legea” înseamnă aici primele cinci cărți ale lui Moise, scrierile pe care poporul le avea până atunci. Pur și simplu nu este suficient să auzim sau să citim câteva versete din Biblie în fiecare săptămână. Trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu, și să Îl studiem până când devine parte din noi și până când caracterul nostru este format de El (Iosua 1.8 „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze din gura ta şi să cugeţi asupra ei zi şi noapte, ca să iei seama să faci tot ce este scris în ea; pentru că atunci vei avea reuşită în căile tale şi atunci vei prospera.“). Trebuie să ne supunem Lui fără compromisuri (Iosua 1.7 „Numai fii tare şi foarte curajos, ca să iei seama să faci după toată legea pe care ţi-a poruncit-o robul Meu Moise! Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să prosperi oriunde vei merge!“). Trebuie să împlinim tot ce este scris (Iosua 1.8 „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze din gura ta şi să cugeţi asupra ei zi şi noapte, ca să iei seama să faci tot ce este scris în ea; pentru că atunci vei avea reuşită în căile tale şi atunci vei prospera.“). Atunci, și numai atunci, vom avea victoria (Iosua 1.7,8 „(7) Numai fii tare şi foarte curajos, ca să iei seama să faci după toată legea pe care ţi-a poruncit-o robul Meu Moise! Nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să prosperi oriunde vei merge! (8) Cartea aceasta a legii să nu se depărteze din gura ta şi să cugeţi asupra ei zi şi noapte, ca să iei seama să faci tot ce este scris în ea; pentru că atunci vei avea reuşită în căile tale şi atunci vei prospera.“). Aceasta este cu siguranță cheia succesului pentru fiecare creștin credincios. Nu te împotrivi acestor cuvinte - încearcă-le!

Urmând Chivotul Legământului

Un alt principiu spiritual, pe care îl putem învăța de aici, este acela că noi „urmăm Chivotul Legământului”. Vom înțelege și vom realiza acest principiu doar atunci când vom învăța să interpretăm imaginea pe care Dumnezeu ne-o oferă aici. Chivotul Legământului menționat în Iosua 3 și 4 a fost un cufăr sacru din lemn, care a fost transportat de leviți în timp ce israeliții migrau din Egipt spre țara făgăduită. Acest Chivot al Legământului se afla în cel mai sacru loc din cortul de închinare al lui Israel. (Ei nu aveau un templu, așa cum au avut mai târziu, sub împăratul Solomon.) Chivotul Legământului reprezenta locul de întâlnire dintre Dumnezeu și om. O dată pe an, sângele jertfelor din Vechiul Testament trebuia să fie adus înaintea Domnului pe Chivot. Tocmai acest Chivot al Legământului a fost cel care a făcut posibilă trecerea prin râul Iordan spre țara făgăduită (Iosua 3.13-17 „(13) Şi va fi aşa: când tălpile picioarelor preoţilor care poartă chivotul Domnului, Domnul întregului pământ, se vor odihni în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica: apele care vin de sus vor sta grămadă“. (14) Şi a fost aşa: când poporul a plecat din corturile sale ca să treacă Iordanul, preoţii care purtau chivotul legământului erau înaintea poporului. (15) Şi, când cei care purtau chivotul au ajuns la Iordan şi picioarele preoţilor care purtau chivotul s-au afundat în marginea apei (şi Iordanul se revarsă peste malurile sale în toate zilele secerişului), (16) apele care veneau de sus au stat şi s-au ridicat grămadă, foarte departe, la Adam, cetatea care este lângă Ţartan; şi cele care coborau către marea câmpiei, Marea Sărată, s-au scurs de tot. Şi poporul a trecut în dreptul Ierihonului. (17) Şi preoţii care purtau chivotul legământului Domnului au stat neclintiţi pe loc uscat, în mijlocul Iordanului. Şi tot Israelul a trecut pe uscat, până când toată naţiunea a terminat de trecut Iordanul.“). Acest Chivot al Legământului a fost purtat în mijlocul israeliților în timp ce aceștia mărșăluiau în jurul Ierihonului (Iosua 6.8,9 „(8) Şi a fost aşa: când a vorbit Iosua poporului, cei şapte preoţi, purtând cele şapte trâmbiţe de corn de berbec înaintea Domnului, au trecut înainte şi au sunat din trâmbiţe; şi chivotul legământului Domnului venea în urma lor. (9) Şi bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea preoţilor care sunau din trâmbiţe şi coada oştirii venea după chivot; ei sunau din trâmbiţe, mergând.“).

Deci, în imaginea pe care Dumnezeu ne-a arătat-o în Chivotul Legământului, El a vrut să spună că aceasta era o imagine a Domnului Isus. El este Mijlocitorul între Dumnezeu și om (vezi Ioan 14.6 „Isus ·i-a spus: „Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.“ și 1. Timotei 2.5 „Pentru că este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Isus,“). El este Cel al cărui sânge a fost vărsat o singură dată pentru toți, pentru a rezolva problema păcatului (vezi Evrei 9.11-15 „(11) Dar Hristos, venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, prin cortul mai mare şi mai desăvârşit, nefăcut de mână (adică nu din această creaţie), (12) nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu propriul Său sânge, a intrat odată pentru totdeauna în locurile sfinte, după ce a obţinut o răscumpărare eternă. (13) Pentru că, dacă sângele de tauri şi de ţapi şi cenuşa unei viţele, stropindu-i pe cei întinaţi, îi sfinţeşte pentru curăţia cărnii, (14) cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul etern S-a oferit pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, va curăţi conştiinţa voastră de fapte moarte, ca să-I slujiţi Dumnezeului celui viu! (15) Şi pentru aceasta este El Mijlocitor al unui legământ nou, pentru ca, având loc moartea pentru răscumpărare din încălcările de sub întâiul legământ, cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii eterne.“). El este Cel care a deschis calea pentru ca noi să intrăm în „țara promisă”, astfel încât să putem intra în posesia binecuvântărilor spirituale. El trebuie să fie singurul punct central în lupta noastră de credință, astfel încât să ne putem învinge Ierihon-urile. Drumul nostru de credință trebuie să-L aibă pe Hristos ca punct de sprijin, dacă vrem ca zidurile să cadă!

Încheiere

Există multe alte principii spirituale pentru victorie pe care le putem învăța din cartea Iosua. Dar acestea două sunt primele și cele mai mari lecții și sunt suficiente pentru ca noi să luăm în posesie țara și să ne bucurăm de binecuvântările spirituale. Dacă îi dăm lui Hristos locul care i se cuvine în viața noastră și lăsăm Cuvântul Său „să locuiască în noi din belșug”, nu va mai fi loc pentru aceste bastioane Ierihon în viața noastră. Aceste obstacole vor dispărea în curând. Desigur, Ierihon-urile din viața noastră au nevoie de timp pentru a cădea, căci vedem că zidurile Ierihonului au căzut numai după ce oamenii au înconjurat orașul timp de șapte zile. Dar dacă aplicăm principiile acestei lecții - și nu mergem pe scurtături - zidurile nu pot rezista. Zidurile trebuie să cadă!

Tradus de la: Die Mauern Jerichos
Titlul original: „The Walls of Jericho“
Sursa: www.growingchristians.org

Traducere: Ion Simionescu