Versete călăuzitoare: Matei 4.17; Luca 16.16; Marcu 1.14
Matei 4.17: De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”
Luca 16.16: Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte …
Marcu 1.14: După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea, şi propovăduia Evanghelia [Împărăţiei] lui Dumnezeu …
Creştinul care afirmă – şi oricât de învăţat ar fi el -, că este numai o singură veste bună, o singură Evanghelie, arată o lipsă fundamentală referitoare la înţelegerea căilor lui Dumnezeu. El nu cunoaşte adevărul dispensaţional; şi probabil el este mai mult decât aceasta – poate fi, că el respinge conştient adevărul dispensaţional.
Evrei 4.2: „Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvântul, care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.” Găsim aici că vestea bună referitoare la intenţia lui Dumnezeu de a elibera pe Israel din Egipt şi a-l duce în Canaan este numită „veste bună”. Evanghelia, care ne este adusă nouă, o găsim în 1 Corinteni 15.1-11, şi chiar mai mult decât aceasta, aşa cum vom vedea.
Este o altă veste bună, pe care vrem s-o studiem acum. Este „Evanghelia Împărăţiei”. Înainte de răstignirea lui Hristos a fost predicată „Evanghelia Împărăţiei”. Ea era vestea bună, că Împărăţia era aproape (Matei 4.17; Luca 16.16: Marcu 1.14). Propovăduirea avea loc prin Ioan Botezătorul (Matei 3.12), prin Împăratul Însuşi (Matei 4.17) şi prin ucenici (Matei 10.7). Respingerea Împărăţiei în legătură cu Hristos înjosit a condus, vorbind omeneşte, la amânarea Împărăţiei. Desigur toate acestea erau în mâna suverană a lui Dumnezeu. Dar în acest timp trebuia să aibă loc crucea. Şi astfel Împăratul pleacă într-o ţară depărtată, ca să primească o Împărăţie şi apoi să revină (Luca 19.12). Între timp Împărăţia există, însă nu în putere şi glorie, ci, asemenea unei taine, sub o formă tainică. Când Hristos va veni, ca să supună pe vrăjmaşii Săi (Luca 19.27; Psalmul 110.1,2; Apocalipsa 19.11-21, şi aşa mai departe), atunci El va domni minunat sau în glorie înaintea bătrânilor Lui (Isaia 24.23; compară cu Psalmul 2; Zaharia 14.8,9; şi aşa mai departe); aceasta va fi atunci Împărăţia în putere. Acum însă avem Împărăţia şi răbdarea (Apocalipsa 1.9).
Evanghelia Împărăţiei va fi iarăşi predicată (Matei 24.14), şi anume prin rămăşiţa iudaică în timpul celei de-a şaptezecea săptămână-an a lui Daniel (Daniel 9), când urâciunea pustiirii va fi în Ierusalim (Daniel 9; 12.11; Matei 24.15; Apocalipsa 13.15). Propovăduirea Împărăţiei va fi reluată. Însă aceasta nu înseamnă că creştinătatea are o a doua şansă. Oamenilor, care acum resping Evanghelia, dacă vor trăi atunci, li se va trimite o lucrare de rătăcire, „ca să creadă o minciună; pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi” (2 Tesaloniceni 2.11,12).
Rezultatul acestei propovăduiri viitoare a Evangheliei Împărăţiei îl găsim în Apocalipsa 7.9-17 şi în Matei 25.31-46. Credinţa oilor se arată conform cu Iacov 2; credinţa nu se arată prin faptele Legii, ci prin faptele vieţii. Când ei vor primi mesajul şi pe mesageri (pe fraţii Împăratului – iudeii), atunci aceasta va da naştere la roadele credinţei. Astfel de „oi” vor fi binecuvântate în Împărăţie, când Hristos va sta pe tronul gloriei Sale. Actualmente El nu stă pe tronul gloriei, ci pe tronul Tatălui (compară cu Matei 25.31 şi Apocalipsa 3.21). Din aceasta nu trebuie să se tragă în mod greşit concluzia, că Evanghelia, pe care noi o propovăduim, sau ar trebui s-o propovăduim, nu conţine lucruri referitoare la Împărăţie (Faptele apostolilor 14.22; 19.8; 20.25; 28.23; 28.3-31). Esenţialul este că noi nu predicăm „Evanghelia Împărăţiei”, aceasta înseamnă, că Împărăţia este aproape. Noi predicăm lucruri referitoare la Împărăţie sub aspectul ei moral, în etapa ei tainică şi în forma ei de putere, când Hristos va domni [în Împărăţia de o mie de ani].
Tradus de la: Das Evangelium des Paulus (1)
Titlul original: Paul’s Gospel: The Gospel of the Glory and Grace
Present Truth Publishers, 1972
Traducere: Ion Simionescu