Perioada de timp actuală şi cea viitoare (10)
Nimicirea lui antihrist

Botschafter

© SoundWords, Online începând de la: 28.08.2018, Actualizat: 26.09.2018

Versete călăuzitoare: Daniel 9.24-27 (24) Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale sfinte pentru a înceta fărădelegea şi pentru a pune capăt păcatelor şi pentru a ispăşi nelegiuirea şi pentru a aduce dreptatea eternă şi pentru a pecetlui viziunea şi profetul şi pentru a unge pe Sfântul Sfinţilor. (25) Ia aminte deci şi înţelege: de la ieşirea cuvântului pentru aşezarea din nou şi pentru reconstruirea Ierusalimului până la Unsul, Conducătorul, sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; strada şi şanţul vor fi construite din nou, chiar în timpuri de strâmtorare. (26) Şi, după cele şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi nimicit şi nu va avea nimic; şi poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea şi sfântul locaş şi sfârşitul ei va fi cu un potop; şi până la sfârşit va fi război: pustiirile hotărâte. (27) Şi el va întări un legământ cu cei mulţi, o săptămână; şi la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare; şi pe aripa protectoare a urâciunilor va veni un pustiitor, până când nimicirea şi ce este hotărât se vor vărsa asupra pustiitorului»“.“

Daniel 9.24-27: Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor. Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare. După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţinea până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile. El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.

Nimicirea lui antihrist

„Şaptezeci de săptămâni”, i s-a spus lui Daniel (Daniel 9.24-27 (24) Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale sfinte pentru a înceta fărădelegea şi pentru a pune capăt păcatelor şi pentru a ispăşi nelegiuirea şi pentru a aduce dreptatea eternă şi pentru a pecetlui viziunea şi profetul şi pentru a unge pe Sfântul Sfinţilor. (25) Ia aminte deci şi înţelege: de la ieşirea cuvântului pentru aşezarea din nou şi pentru reconstruirea Ierusalimului până la Unsul, Conducătorul, sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; strada şi şanţul vor fi construite din nou, chiar în timpuri de strâmtorare. (26) Şi, după cele şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi nimicit şi nu va avea nimic; şi poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea şi sfântul locaş şi sfârşitul ei va fi cu un potop; şi până la sfârşit va fi război: pustiirile hotărâte. (27) Şi el va întări un legământ cu cei mulţi, o săptămână; şi la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare; şi pe aripa protectoare a urâciunilor va veni un pustiitor, până când nimicirea şi ce este hotărât se vor vărsa asupra pustiitorului»“.“), „au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi proorociei, şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.” Deci când va fi venit această ultimă săptămână a acestor şaptezeci de săptămâni, când antihrist va fi înşelat pe mulţi, cu care el a făcut un legământ puternic, şi naţiunile vor călca în picioare cetatea sfântă timp de patruzeci şi două de luni (Apocalipsa 11.2-3 (2) Şi curtea care este în afara templului las-o deoparte şi n-o măsura; pentru că a fost dată naţiunilor, şi vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni. (3) Şi voi da celor doi martori ai Mei şi vor profeţi o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în sac“.“), cu toate că martorii îmbrăcaţi în saci vor proroci în acest timp sau în timpul acestor 1260 de zile, şi când el în a doua jumătate a acestei ultime săptămâni va face să înceteze jertfa zilnică şi cele patruzeci şi două de luni ale lui s-au încheiat – timp în care el a prigonit pe sfinţii care au fost daţi un timp şi timpuri şi o jumătate de timp în mâinile lui (Apocalipsa 13.5 „Şi i s-a dat o gură, care vorbea lucruri mari şi hule; şi i s-a dat autoritate să lucreze patruzeci şi două de luni.“; Daniel 7.25 „Şi el va rosti cuvinte împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii locurilor preaînalte şi va gândi să schimbe timpurile hotărâte şi legea; şi ei vor fi daţi în mâna lui până la un timp şi timpuri şi o jumătate de timp.“) –, atunci trebuie să vină pieirea asupra pustiitorului. Omul păcatului trebuie să fie nimicit prin suflarea gurii Domnului şi Domnul îl va desfiinţa prin arătarea venirii Sale. Da, când strâmtorarea lui Israel va fi ajuns la punctul culminant, aşa că el nu va mai avea nimic de aşteptat nici de la sine însuşi şi nici de la vreun om (Isaia 26.17-18 (17) Ca o femeie însărcinată, aproape de naştere, în dureri, care strigă în durerile ei, aşa am fost noi înaintea Ta, Doamne. (18) Am fost însărcinaţi, am fost în dureri de naştere, şi parcă am fi născut vânt; n-am adus salvare ţării şi locuitorii lumii n au căzut.“), când naţiunile la rândul lor au ajuns la punctul culminant al răzvrătirii lor, prin aceea că vor profana cetatea asupra căreia Dumnezeu are totdeauna ochii deschişi, atunci Domnul Se va îngriji de ţara Lui şi Se va îndura de poporul Său (Ioel 2.17-18 (17) Să plângă preoţii, slujitorii Domnului, între pridvor şi altar, şi să zică: „Cruţă, Doamne, pe poporul Tău şi nu da batjocurii moştenirea Ta, ca să-i stăpânească naţiunile! De ce să se zică printre popoare: «Unde este Dumnezeul lor?»“ (18) ✡ Atunci Domnul va fi gelos pentru ţara Lui şi va avea milă de poporul Său.“; Zaharia 1.14-17; 8.2; 12.5; 14.1-5 (1:14) Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă şi spune: Aşa zice Domnul oştirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim şi pentru Sion cu mare gelozie (1:15) şi M-am mâniat cu mare mânie pe naţiunile cele liniştite; pentru că Eu Mă mâniasem numai puţin şi ei au dat ajutor răului». (1:16) De aceea, aşa zice Domnul: «M-am întors cu îndurări spre Ierusalim; casa Mea va fi construită în el», zice Domnul oştirilor, «şi funia de măsurat se va întinde peste Ierusalim». (1:17) Strigă din nou şi spune: Aşa zice Domnul oştirilor: «Cetăţile Mele din nou se vor revărsa de prosperitate şi Domnul din nou va mângâia Sionul şi din nou va alege Ierusalimul»“.“ „(8:2) zicând: Aşa zice Domnul oştirilor: „Sunt gelos pentru Sion cu mare gelozie şi sunt gelos pentru el cu mare furie“.“ „(12:5) Şi căpeteniile lui Iuda vor zice în inima lor: «Locuitorii Ierusalimului vor fi tăria mea, prin Domnul oştirilor, Dumnezeul lor».“ „(14:1) Iată, vine o zi a Domnului, şi prada ta va fi împărţită în mijlocul tău. (14:2) „Şi voi aduna toate naţiunile la luptă împotriva Ierusalimului; şi cetatea va fi luată, şi casele vor fi jefuite, şi femeile batjocorite; şi jumătate din cetate va merge în captivitate şi rămăşiţa poporului nu va fi nimicită din cetate“. (14:3) Şi Domnul va ieşi şi va lupta cu naţiunile acelea, ca atunci când a luptat în ziua bătăliei. (14:4) Şi picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este înaintea Ierusalimului, spre răsărit. Şi muntele Măslinilor se va despica în mijlocul său spre răsărit şi spre apus: – va fi o vale foarte mare; şi jumătate din munte se va retrage spre nord şi jumătate din el spre sud. (14:5) „Şi voi veţi fugi prin valea munţilor Mei, pentru că valea munţilor se va întinde până la Aţel; şi veţi fugi, cum aţi fugit dinaintea cutremurului în zilele lui Ozia, împăratul lui Iuda“. Şi Domnul Dumnezeul meu va veni, şi toţi sfinţii împreună cu El.“). „Domnul Se va arăta, şi va lupta împotriva acestor neamuri … Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit … Şi atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, şi toţi sfinţii împreună cu El.” Deci aşa Se va arăta Isus revelat din cer cu putere mare şi glorie pe acelaşi Munte al Măslinilor, de pe care El S-a înălţat la cer. El va strânge naţiunile în ţara lui Iosafat, şi acolo Se va război cu ele din pricina poporului Său şi a părţii Lui de moştenire Israel (Ioel 3). Această venire a Domnului au aşteptat-o toţi sfinţii timpurilor trecute, şi aceasta este vestită foarte des în profeţii (Psalmul 96; 98; Isaia 25; 26, în mod deosebit versetele 8-9,19-21; Isaia 40.9-11; 59.20-21; 62.11-12; 63.1-6; 64.1-5; 66.5-16; Habacuc 3.3-16; Zaharia 2; 14; Matei 24.27-30; 25.31 (24:27) Pentru că, aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi venirea Fiului Omului. (24:28) Pentru că oriunde este cadavrul, acolo se vor aduna vulturii. (24:29) Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întunecat şi luna nu-şi va da lumina şi stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate. (24:30) Şi atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer şi atunci toate seminţiile pământului se vor jeli şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu glorie mare.“ „(25:31) Dar, când va veni Fiul Omului în gloria Sa, şi toţi îngerii cu El, atunci va şedea pe tronul gloriei Sale;“ şi aşa mai departe; Matei 26.64 „Isus ·i-a spus: „Tu ai zis. Mai mult, vă spun: de acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului“.“; 2 Tesaloniceni 1.7-10; 2.8 (1:7) şi vouă, care sunteţi necăjiţi, odihnă cu noi, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Sale, (1:8) într-o flacără de foc, aducând răzbunare peste cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi peste cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos; (1:9) care vor suferi pedeapsă, pieirea eternă de la faţa Domnului şi de la gloria puterii Sale, (1:10) când va veni ca să fie glorificat în sfinţii Săi şi să fie privit cu uimire, în ziua aceea, în toţi cei care au crezut (pentru că mărturia noastră faţă de voi a fost crezută).“ „(2:8) şi atunci va fi descoperit cel fărădelege – pe care Domnul Isus îl va mistui cu suflarea gurii Sale şi-l va desfiinţa prin arătarea venirii Sale –“; Iuda 15 „ca să facă judecată împotriva tuturor şi să-i dovedească vinovaţi pe toţi cei neevlavioşi dintre ei de toate lucrările lor de neevlavie, pe care le-au făcut fără evlavie, şi de toate cuvintele aspre, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au vorbit împotriva Lui“.“; Apocalipsa 1.7; 19.11-21 şi aşa mai departe).

Rezultatul este deci nimicirea acelora care strică pământul. Fiara şi profetul fals vor fi aruncaţi vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă, împăraţii pământului şi oştirile lor vor fi omorâţi prin sabia care iese din gura Domnului, şi păsările cerului se vor sătura din carnea lor.

Aceasta este recolta şi teascul pământului (Ioel 3.13 „✡ Puneţi secera, pentru că secerişul este copt! Veniţi, coborâţi, pentru că teascul este plin, tocitoarele se revarsă, pentru că mare este răutatea lor!“; Matei 13.36,43 „Apoi, dând drumul mulţimilor, El a intrat în casă; şi ucenicii Săi au venit la El, spunând: „Explică-ne parabola neghinei din ogor“.“ „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi să audă.“; Apocalipsa 14.15-20). Atunci pământul va fi lovit cu nuiaua gurii Domnului şi cel nelegiuit va fi mistuit cu suflarea gurii Sale (Isaia 9.4 „Pentru că Tu ai sfărâmat jugul poverii lui şi toiagul de pe umărul lui, nuiaua asupritorului lui, ca în ziua Madianului.“; 2 Tesaloniceni 2.8 „şi atunci va fi descoperit cel fărădelege – pe care Domnul Isus îl va mistui cu suflarea gurii Sale şi-l va desfiinţa prin arătarea venirii Sale –“). Naţiunile răzvrătite vor fi zdrobite de Domnul în mânia Sa, aşa cum se sfărâmă vasele de lut (Psalmul 2). Acesta este tabloul lui Nebucadneţar, care va fi sfărâmat de piatra rostogolită fără mâini, care cade pe picioarele de fier şi de lut (Daniel 2). Este a patra fiară a aceluiaşi profet, care va fi omorâtă şi al cărei trup va putrezi şi va fi aruncat într-un foc mistuitor (Daniel 7). Acesta este în sfârşit marele eveniment spre care ţinteşte toată profeţia Vechiului Testament. Şi nu trebuie să te miri de aceasta; căci este sfârşitul „timpului naţiunilor” şi drept urmare „al dizgraţiei lui Dumnezeu peste Israel”. Prin nimicirea fiarei este luată puterea naţiunilor şi ea (puterea) se reîntoarce înapoi la originea ei, la Acela care este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Dar Acest atotputernic este şi Fiul lui David, Împăratul Sionului, care revine la fiica Sionului, pe care El a părăsit-o pentru un moment, Cel care Se adresează din nou Ierusalimului (Isaia 54; Zaharia 1; 2). „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!”, va spune El atunci (Isaia 40.1-11), „vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.” Şi poporul, care atunci a lepădat pe Împăratul lui, Îl va primi şi va spune: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului” (Psalm 118; Matei 23.39 „Pentru că vă spun: Nicidecum nu Mă veţi mai vedea de acum, până când veţi zice: «Binecuvântat fie Cel care vine în Numele Domnului!»““). Până atunci toiegele tari din Sion vor fi rupte şi arse cu foc, şi nu mai este nici un toiag care să fie capabil pentru un toiag de cârmuitor (Ezechiel 19.11-14 (11) Şi avea nuiele tari, pentru sceptrele celor care stăpânesc. Şi tulpina ei se înălţa printre crengile groase şi se vedea prin înălţimea ei, cu mulţimea ramurilor ei. (12) Dar a fost smulsă cu furie, a fost aruncată la pământ; şi vântul de răsărit i-a uscat rodul, nuielele ei tari s-au rupt şi s-au uscat; le-a mistuit focul. (13) Şi acum este plantată în pustiu, într-un pământ sec şi însetat. (14) Şi a ieşit foc dintr-o nuia a ramurilor ei, i-a mistuit rodul; încât ea nu are nici o nuia tare ca să fie sceptru pentru stăpânire“.Aceasta este o plângere şi va fi cântare de jale.“). „Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea Aceluia care are drept la ea, şi în mâna căruia o voi încredinţa”, zice Domnul (Ezechiel 21.27 „O voi răsturna, o voi răsturna, o voi răsturna! Aceasta de asemenea nu va mai fi până nu va veni acela căruia îi aparţine dreptatea, şi lui i-o voi da».“). În timp scurt El va fi mare până la marginile pământului; căci ca Împărat uns în Sion El are naţiunile ca moştenire şi marginile pământului sunt ale Lui, şi El va face pace (Mica 5.4-5 (4) Şi el va sta şi va paşte turma sa în puterea Domnului, în măreţia Numelui Domnului Dumnezeului său; şi ei vor rămâne, pentru că acum el va fi mare chiar până la marginile pământului. (5) Şi Acesta va fi pacea; când va veni asirianul în ţara noastră şi când va călca în palatele noastre, atunci vom ridica împotriva lui şapte păstori şi opt căpetenii ale oamenilor.“; Psalmul 2.8 „Cere-Mi şi-Ţi voi da naţiunile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire:“). Domnul este Împărat peste tot pământul. Aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu sau veacul viitor, care urmează după acest veac rău.

Introducerea veacului viitor

Împărăţia lui Dumnezeu sau veacul viitor este realmente permanent prezentat ca urmare a venirii minunate a Domnului. Dacă piatra căzută peste chip l-a sfărâmat, ea însăşi va deveni un munte mare, care umple tot pământul. Când fiara va fi aruncată în foc, domnia, onoarea şi Împărăţia vor fi date Fiului Omului, şi împreună cu El şi sfinţilor Celui Preaînalt (Daniel 2; 7; Apocalipsa 19.11-21 în legătură cu Apocalipsa 20.4 „Şi am văzut tronuri, şi ei şedeau pe ele şi li s-a dat să facă judecată; şi am văzut sufletele celor decapitaţi pentru mărturia lui Isus şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu; şi aceia care nu se închinaseră fiarei, nici chipului ei şi nu primiseră semnul pe fruntea şi pe mâna lor; şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.“. Vezi şi: Isaia 2.20-21; 11.4 (2:20) În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca la cârtiţe şi la lilieci idolii de argint şi idolii de aur, pe care şi-i făcuseră, ca să li se închine. (2:21) Şi vor intra în despicăturile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor, dinaintea groazei Domnului şi dinaintea gloriei măreţiei Sale, când Se va ridica să clatine cu putere pământul.“ „(11:4) ci îi va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire pentru cei blânzi ai pământului, şi va lovi pământul cu nuiaua gurii Lui, şi-l va ucide pe cel rău cu suflarea buzelor Sale.“ în legătură cu versetele 6-10; Isaia 26.17-21; 25; 62; 63.1-9; 66.5,24; Zaharia 2.10-13; 14 şi altele). Acest timp al Împărăţiei este şi „timpul de înviorare venit de la Domnul … timpurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime” (Faptele Apostolilor 3.20-21). Este „naşterea din nou”, în care cei doisprezece apostoli vor şedea pe douăsprezece scaune de domnie, ca să judece pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel (Matei 19.28 „Şi Isus le-a spus: „Adevărat vă spun că voi, care M-aţi urmat, când Fiul Omului va şedea pe tronul Său de glorie, la înnoirea tuturor lucrurilor, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.“). Este în sfârşit timpul care deseori este numit Împărăţia de o mie de ani, căci în Apocalipsa 20.1-7 se spune că el va dura o mie de ani.

Istoria realizării Împărăţiei sau a introducerii veacului viitor se poate rezuma după cum urmează: mai întâi judecăţi şi apoi binecuvântări peste Israel şi naţiuni. Aceasta s-a putut remarca deseori în căile lui Dumnezeu, şi ea rezultă şi din mai multe afirmaţii (de exemplu Isaia 4; Ţefania 3.8-9 (8) ✡ De aceea, aşteptaţi-Mă“, zice Domnul, „până în ziua în care Mă voi ridica pentru pradă. Pentru că hotărârea Mea este să adun naţiunile, să strâng împărăţiile, să-Mi vărs furia asupra lor, toată mânia Mea aprinsă; pentru că tot pământul va fi mistuit de focul geloziei Mele. (9) Pentru că atunci voi da popoarelor o buză curată, ca toate să cheme Numele Domnului, să-I slujească într-un gând.“; Maleahi 3.1-6 şi alte locuri). Împărăţia nu va fi restabilită numai prin nimicirea lui antihrist şi a adepţilor lui; ci pentru că ea este o Împărăţie a dreptăţii şi a păcii, judecăţile se vor extinde asupra tuturor păcătoşilor (Isaia 11.14; 19.1-17; 30.31), ca să nu mai vorbim despre judecarea lui Gog, despre al cărei moment nu putem constata nimic (Ezechiel 37; 38). Şi în aceste judecăţi copiii lui Israel vor fi folosiţi ca ciocanele şi instrumentele de război ale lui Dumnezeu (Numeri 23.23-24; 24.7,9 (23:23) Pentru că nu este descântec împotriva lui Iacov, nici ghicire împotriva lui Israel;la timpul său se va zice despre Iacov şi despre Israel: «Ce a lucrat Dumnezeu!» (23:24) Iată, poporul se va scula ca o leoaică şi va îndrăzni ca un leu.Nu se va culca până nu va sfâşia prada şi până nu va bea sângele celor ucişi“.“ „(24:7) Apa se va revărsa din găleţile ei şi sămânţa ei va fi în ape îmbelşugate.Şi împăratul său va fi mai mare decât Agag şi împărăţia sa va fi înălţată.“ „(24:9) S-a plecat, s-a culcat ca un leu şi ca o leoaică; cine-l va ridica?Cel care te binecuvântează pe tine, binecuvântat să fie, şi cel care te blestemă pe tine, blestemat să fie»“.“; Isaia 41.10-16).

În final răul, oriunde va apare, va fi imediat înlăturat prin prezenţa Domnului şi păcătosul va fi nimicit, sau cel puţin pedepsit (Psalmul 101.8 „În fiecare dimineaţă îi voi nimici pe toţi cei răi din ţară, ca să stârpesc din cetatea Domnului pe toţi lucrătorii nelegiuirii.“; Zaharia 14.16-19 (16) Şi va fi aşa: toţi câţi vor rămâne din toate naţiunile care au venit împotriva Ierusalimului se vor sui din an în an, ca să se închine Împăratului, Domnului oştirilor, şi să ţină sărbătoarea Corturilor. (17) Şi va fi aşa: cine nu se va sui la Ierusalim din toate familiile pământului, ca să se închine Împăratului, Domnului oştirilor, peste aceia nu va fi ploaie. (18) Şi, dacă familia Egiptului nu se va sui şi nu va veni, nici peste ei nu va fi: va fi plaga cu care va lovi Domnul naţiunile care nu se vor sui să ţină sărbătoarea Corturilor. (19) Aceasta va fi pedeapsa Egiptului şi pedeapsa tuturor naţiunilor care nu se vor sui să ţină sărbătoarea Corturilor.“). Când acest Împărat, care va domni cu dreptate, va fi venit, dreptatea va merge înaintea Lui, şi El o va sădi pretutindeni pe unde El va trece. Şi plata dreptăţii va fi pacea şi rodul ei va fi odihna şi siguranţa. Poporul Lui va locui atunci în locuinţa păcii şi în locuinţe sigure şi locuri de odihnă liniştite (Isaia 32.1,17-18 „Iată, un împărat va împărăţi cu dreptate şi căpeteniile vor conduce cu judecată.“ „(17) Şi lucrarea dreptăţii va fi pace; şi rodul dreptăţii, linişte şi siguranţă pentru totdeauna. (18) Şi poporul meu va trăi într-o locuinţă a păcii şi în cămine liniştite şi în locuri de odihnă fără grijă.“).

Binecuvântările urmare judecăţii

Deci binecuvântarea vine după judecată, mai întâi pentru Israel şi apoi pentru naţiuni. Una din primele binecuvântări este strângerea lui Israel şi unirea lui cu Iuda, ca să alcătuiască un popor. Nu trebuie uitat că numai Iuda singur a lepădat şi răstignit pe Domnul, deoarece Israel în timpul acela era deja împrăştiat. De aceea este numai Iuda singur care va trebui să treacă prin acest necaz mare ca pedeapsă pentru această crimă şi să fie predat ispitelor şi prigoanelor lui antihrist. Când însă Domnul va mistui pe cei răi cu suflarea gurii Sale, „El Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere [sau: să strângă] rămăşiţa poporului Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării, El va înălţa un steag pentru neamuri, şi va strânge pe surghiuniţii lui Israel” (Isaia 11.11-16). „În ziua aceea se va suna cu trâmbiţa cea mare şi atunci se vor întoarce cei surghiuniţi din ţara Asiriei şi fugarii din ţara Egiptului. Ei se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, Ierusalim” (Isaia 27.13). Astfel Israel şi Iuda, alcătuind acum un popor, ca în cele mai frumoase zile ale lui Solomon, vor vedea împlinite faţă de ei toate făgăduinţele date părinţilor (Ieremia 50.4-5 (4) ✡ „În zilele acelea şi în timpul acela“, zice Domnul, „fiii lui Israel vor veni, ei şi fiii lui Iuda împreună, vor merge pe cale plângând şi-L vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor. (5) Vor întreba de Sion, cu faţa îndreptată într-acolo, zicând: «Veniţi şi să ne alipim de Domnul cu un legământ etern, care nu va fi uitat».“; Ezechiel 37.15-28). Atunci ei vor merge ca slujitori ai binecuvântării, aşa cum erau ca slujitori pentru judecată, la naţiunile care nu au auzit despre Domnul şi nici nu au văzut gloria Sa, şi le vor vesti onoarea Lui (Isaia 61.6; 66.19 (61:6) iar voi veţi fi chemaţi: „Preoţi ai Domnului“; se va spune despre voi: „Slujitori ai Dumnezeului nostru“. Veţi mânca bogăţiile naţiunilor şi veţi intra în gloria lor.“ „(66:19) Şi voi pune un semn între ei şi pe cei scăpaţi dintre ei îi voi trimite la naţiuni: la Tarsis, la Pul şi la cei din Lud, care întind arcul; la Tubal şi la Iavan, la insulele îndepărtate, care n-au auzit de faima Mea, nici n-au văzut gloria Mea: şi vor face cunoscut gloria Mea printre naţiuni.“). Acestea, smerite şi ascultătoare, vor veni la Ierusalim ca să se închine, care atunci va fi capitala politică şi religioasă a lumii – centrul binecuvântării, care atunci se va revărsa ca un râu începând de acolo şi până la marginile pământului.


Tradus de la: Der gegenwärtige und der zukünftige Zeitlauf (10)

Articol apărut în franceză: Mesagerul mântuirii în Hristos – anul de apariţie 1857

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole despre cuvântul cheie Dispensaţionalism (38)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen