Versete călăuzitoare: Efeseni 3.1-10

Efeseni 3.1-10: Pentru aceasta, eu, Pavel, întemniţatul lui Hristos Isus pentru voi, naţiunile (dacă, în adevăr, aţi auzit de administrarea harului lui Dumnezeu care mi-a fost dată pentru voi: că prin descoperire mi-a fost făcută cunoscut taina – după cum am scris mai înainte pe scurt, din care, citind, puteţi înţelege priceperea mea în taina lui Hristos – care în alte generaţii n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor, aşa cum a fost descoperită acum sfinţilor Săi apostoli şi profeţi prin Duh; că naţiunile sunt împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup şi împreună-părtaşe ale promisiunii în Hristos Isus, prin Evanghelie, al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu dat mie, după lucrarea puterii Lui. Mie, mai mic decât cel mai mic dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta: să vestesc printre naţiuni Evanghelia bogăţiei de nepătruns a lui Hristos şi să pun în lumină înaintea tuturor care este administrarea tainei ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a creat toate, pentru ca înţelepciunea atât de felurită a lui Dumnezeu să fie făcută cunoscut acum, prin Adunare, stăpânirilor şi autorităţilor în cele cereşti.

În ce constă taina?

1. În primul rând constă în aceea, că naţiunile vor fi împreună-moştenitoare, moştenitoare pe aceeaşi treaptă cu iudeii, sau mai exact cu credincioşii iudei. Aşa ceva nu găsim niciunde în Vechiul Testament. Acolo sunt binecuvântări pentru naţiuni şi pentru lumea viitoare, însă iudeul este întotdeauna capul şi păgânul coada. Nu este o aceeaşi moştenire, o egalitate. Şi moştenirea însăşi este de aceea altceva decât au revelat făgăduinţele Vechiului Testament. Ea este într-o cu totul altă sferă. Binecuvântările creştine sunt în locurile cereşti, şi moştenirea, aşa cum ea ne-a fost arătată (Efeseni 1), este o moştenire cu Hristos. În acest sens noi suntem şi împreună-moştenitori într-o poziţie mai înaltă şi mult mai minunată decât Vechiul Testament a făgăduit vreodată vreunui credincios, oricare ar fi el. Acesta este primul punct. Şi fără îndoială el este numit mai întâi deoarece el pare să stea cel mai mult în legătură cu adevărul Vechiului Testament, cu toate că el este realmente altfel.

2. Vechiul Testament a vorbit realmente de moştenire, însă în nici un caz despre un astfel de trup precum este Adunarea (Biserica), un trup legat, aşa cum dorim să spunem, căci aici se foloseşte pretutindeni acelaşi cuvânt (syn), care ne arată că iudeii şi păgânii stau pe o treaptă absolut identică – un trup, în care iudeii şi păgânii sunt mădulare „de acelaşi fel”. Acesta este desigur trupul lui Hristos, aşa cum ni s-a arătat clar. Nu există absolut nimic care ar putea da vreun motiv pentru confundarea cu făgăduinţele israelite.

3. În al treilea rând, că naţiunile şi iudeii sunt împreună-părtaşi la făgăduinţele date în Hristos Isus prin Evanghelie. Şi aici este din nou aşa că în Vechiul Testament niciunde nu se vorbeşte despre un loc în Hristos. Hristos este Împărat şi Domn al poporului Său. Poporul nu este niciodată făcut una cu El, aşa cum se spune astăzi despre creştinii credincioşi. De aceea făgăduinţa în Vechiul Testament nu era o făgăduinţă ca aceasta. Apostolul o numeşte aici „făgăduinţă” nu pentru că noi nu avem încă locul – noi avem asigurarea tare, că avem locul -, ci pentru că aceasta, ca toate celelalte, aşteaptă revelarea ei deplină şi fericirea desăvârşită în veşnicie.

Tradus de la: Was ist das Geheimnis?
Tradus din The Numerical Bible. Acts to 2 Corinthians, pag. 336

Traducere: Ion Simionescu