Darul de nespus al lui Dumnezeu (3)
Să primeşti sau să respingi Darul lui Dumnezeu

Henry Allen Ironside

© SoundWords, Online începând de la: 14.01.2019, Actualizat: 14.01.2019

Verset călăuzitor: 2 Corinteni 9.15

2 Corinteni 9.15: Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu pentru darul Său de nespus!

Să primeşti Darul lui Dumnezeu

Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de un astfel de Dar şi faţă de Dătătorul Lui? Ce atitudine putem avea noi, dacă suntem oameni care gândesc clar, decât aceea de a primi Darul şi de a mulţumi Aceluia care Îl dă? Ai făcut tu aceasta? Ai primit tu Darul şi ai mulţumit Dătătorului? Sau eşti destul de prost, să încerci să faci ceea ce a făcut femeia săracă? Oferi tu încă cei doi şilingi sărmani, care au valoarea câştigului omenesc? Spui tu: „Este foarte drăguţ din partea Ta să-mi oferi mântuirea, şi într-un mod aşa de ieftin; dar Tu şti că eu nu sunt total falimentar; eu posed ceva câştig omenesc. Eu sunt cu adevărat o persoană cu foarte mare responsabilitate, şi dacă iei bunătatea mea şi morala mea şi apartenenţa mea la biserică şi alte câteva lucruri, voi fi bucuros să schimb acestea cu Darul Tău”?

Nimic nu mă supără mai mult, ca atunci când invit pe cineva la masa de seară şi observ cum el încearcă să-mi smulgă factura. În primul rând în general caut un loc care corespunde posibilităţilor mele financiare şi invit numai pe cineva a cărui societate o doresc cu adevărat. Mă bucur să spun prietenilor mei: „Comandă tot ceea ce îţi place”. Şi dacă ei spun apoi: „Este foarte amabil din partea ta, dar doresc cu plăcere să plătesc eu”, spun: „Ascultă, nu te-am invitat aici ca să-ţi vând o masă! Tu eşti oaspetele meu!”

Dumnezeu te invită să vii, ca să iei loc la masa Lui şi să primeşti Darul Lui minunat, şi tu Îl jigneşti, când spui că Îi plăteşti pentru aceasta. Avem o întâmplare în Biblie, în care un rob al lui Dumnezeu acţionează pentru Stăpânul său şi devine deosebit de mânios. Petru a coborât în Samaria, ca să vadă o lucrare măreaţă a lui Dumnezeu, şi când şi-a pus mâinile peste oameni, Duhul Sfânt a coborât peste ei. Un tânăr sărăcăcios a venit şi a oferit bani apostolului şi a spus: „Dă-mi putere ca să am darul acesta; îţi voi plăti pentru aceasta.” Şi Petru s-a întors şi a spus: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obţine cu bani. Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă, căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii” (Faptele apostolilor 8.20-23).

Este o chestiune rea să oferi ceva lui Dumnezeu pentru mântuirea Sa, dacă deja a fost plătit pentru ea prin sângele Fiului Său preţios. Nu-L jigni, revendicându-ţi meritele tale, ci vino ca un păcătos sărman, falimentar; mărturiseşte că nu ai nimic de oferit şi eşti gata să fi salvat prin har. Primeşte Darul, care este oferit complet gratis.

Să respingi Darul

Încă un cuvânt referitor la gravitatea situaţiei în care un astfel de Dar este respins. Permite-mi să citez încă o dată versetul, pe care l-am repetat deja: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa eternă” [Ioan 3.16]. Ce ne spune aceasta? Ne spune, că noi avem viaţă şi salvare, dacă primim Darul; dacă refuzăm, ne vom pierde. Dumnezeu niciodată nu S-ar fi exprimat în felul în care a făcut-o în versetul acesta, dacă noi nu ar fi trebuit să înţelegem în felul acesta. Primeşte-L pe Hristos şi trăieşte; respinge-L şi mergi în pierzare.

Cu câţiva ani în urmă un tânăr fără grijă şi nepăsător a intrat într-o sală de misiune. S-a aşezat, a privit curios în sală şi a văzut că pe perete era scris un moto. L-a citit atent: „Trebuie să fie Hristos sau iadul. Să respingi pe unul înseamnă să alegi pe celălalt.” Nu i-a plăcut aceasta; nu i-a plăcut, că pe afiş stătea cuvântul „iad”. Nici ţie nu ţi-ar place, dacă în camera ta de zi ar atârna, ca să citească prietenii tăi. Acest tânăr a privit afişul, l-a citit încă o dată şi şi-a zis: „Aceasta este foarte grav. Gândesc că este ceea ce eu toată viaţa mea am făcut: am respins pe Hristos, cu toate că niciodată nu m-am gândit să aleg iadul. Dar cred că afişul acesta are dreptate. Prin harul lui Dumnezeu începând de acum va fi Hristos”, şi în acea noapte a fost mântuit.
Am ţinut adunări în oraşele din vest şi am fost prezentat unei tinere.
Mi s-a spus: „Ea va cânta în seara aceasta un solo.”
„Ce doriţi să cânt?”, m-a întrebat ea.
Am spus: „Am aici o cântare”, şi i-am dat cartea mea. Am vrut să predic despre veşnicie şi i-am arătat cântarea „Veşnicia”.

Veşnicie! Ce sens are timpul?
Momentele zburătoare se îndreaptă repede-ntr-acolo.
O, păcătosule, spune
unde te vei afla atunci de neschimbat?
Vezi tu groaza iadului,
Lipsită pentru totdeauna de speranţă?[1]

Ea a privit cuvântul şi a spus: „Nu-mi place cuvântul acesta!”
„Care cuvânt?”
A pus degetul ei graţios pe cuvântul „iad”, şi i-am spus: „Nu vă place cuvântul acesta?”
„Nu, nu este un cuvânt frumos, ca să-l cânt. Niciodată nu cânt astfel de cuvinte.”
„Deci”, am spus eu, „ori cântaţi aceasta, ori nu cântaţi nimic pentru mine.”
A plecat, dar după o jumătate de oră a venit cu lacrimi în ochi şi a spus: „Gândesc, că voi cânta, dacă mai vreţi ca eu să cânt.”
Am întrebat-o: „Credeţi cu adevărat în el?”
„Da, gândesc că da. M-am uitat şi cuvântul se foloseşte de mai multe ori în Biblie.”
„Da”, am spus eu, „şi Dumnezeu vrea ca oamenii să ştie că ei vor fi pentru veşnicie ori în cer ori în iad.”

Dacă respingi Darul lui Dumnezeu, pentru tine nu mai este altceva decât judecata. Primeşte Darul şi trăieşte. Respinge-L şi vei merge în pierzare.

Oamenii nu doresc să audă despre judecata care va veni. Ei ar auzi cu plăcere mai bine lucruri frumoase, vorbiri amabile şi elocvente despre dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu. Dar pentru că El ne iubeşte, El ne atenţionează aşa de serios de consecinţele îngrozitoare, dacă respingem Darul Lui de nespus; dar dacă Îl primim, El ne va salva de suferinţa de nespus, atât în timpul de acum cât şi în veşnicie.

Probabil astăzi este ultima ta respiraţie,
timpul trece în zbor aici pe pământ.
Dar cine refuză harul în timpul de-acum,
Pe-acela îl aşteaptă moartea a doua – suferinţa veşnică.
Fii conştient, ce înseamnă cu adevărat:
Timpul se sfârşeşte şi apoi urmează veşnicia.

Veşnicie! Însă răstignit pe Golgota
Isus a suferit acolo şi a murit.
Priveşte la El, Cel fără păcat, răstignit,
făcut păcat pentru tine şi batjocorit.
O, păcătosule, grăbeşte-te, caută-ţi scăparea la El:
Salvat în veşnicie – ce mare câştig![2]

Partea anterioară

 

Adnotare

[1] Eternity! Time soon will end, / It’s fleeting moments pass away; / O sinner, say where wilt thou spend / Eternity’s unchanging day? / Shalt thou the hopeless horror see / Of hell for all eternity?

[2] To-night may be thy latest breath, / Thy little moment here be done. / Eternal woe, the second death – / Awaits the grace-neglecting one; / Thine awful destiny foresee, / Time ends and then – Eternity. / Eternity! But Jesus died, / Yes, Jesus died on Calvary; / Behold Him, thorn-crowned, crucified, / The sinless One made sin for thee. / O sinner haste, for refuge flee, / He saves and for eternity.


Tradus de la: Gottes unaussprechliche Gabe (3)

Titlul original: „III. Receiving the Gift“ şi „IV. Refusing the Gift“ din „God’s unspeakable Gift“, 1908
în God’s unspeakable Gift. Twelve Select Addresses on Evangelical Themes, Pickering & Inglis, Londra.

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).