Ai aproape impresia că alimentația și sportul sunt în prezent[1] tema principală a aproape tuturor revistelor! Oamenii sunt preocupați de sănătatea și bunăstarea lor fizică. Având în vedere varietatea mare de alimente disponibile în țările occidentale, mulți oameni apelează la diete neobișnuite și uneori bizare, crezând că acestea sunt secretul unei sănătăți bune. Sportul joacă, de asemenea, un rol din ce în ce mai important în viața multor oameni, fie că este vorba de alergarea zilnică pe banda de alergare sau de activități mai intense, cum ar fi culturismul intens sau maratonul.

Cu privire la sport, citim însă în prima epistolă către Timotei: „Deprinderea trupească este de puțin folos, dar evlavia este de folos la toate, având promisiunea vieții, a celei de acum și a celei viitoare” (1. Timotei 4.8). Este important să avem grijă de corpul nostru, dar este și mai important să avem grijă de sănătatea noastră spirituală.

Apetitul

O persoană sănătoasă din punct de vedere fizic are, de obicei, un apetit bun, mai ales dacă face sport în mod regulat. Același lucru este valabil și în domeniul spiritual: un credincios sănătos din punct de vedere spiritual are un apetit spiritual sănătos. Petru scrie că trebuie să fim „dornici după laptele spiritual curat al Cuvântului” (1. Petru 2.2), așa cum un bebeluș sănătos cere laptele matern. Avem nevoie de hrană, pentru ca trupul nostru să fie sănătos și să rămână sănătos, și avem nevoie de hrană spirituală pentru a crește spiritual. Există însă o diferență esențială între hrana naturală și cea spirituală: în timp ce în domeniul natural mâncarea satură trupul, în domeniul spiritual este valabil, cu cât mănânci mai mult, cu atât apetitul crește!

Există trei motive pentru care cineva nu are poftă de hrană spirituală:

• Poate că nu este un credincios adevărat. Un necredincios poate să se dea drept credincios pentru mult timp și să citească Biblia doar cu mintea, dar nu are un interes real pentru Cuvântul lui Dumnezeu: „Dar omul natural nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el; și nu le poate cunoaște, pentru că ele se judecă spiritual” (1. Corinteni 2.14). Fără o viață nouă, nu este posibilă creșterea.

• Este posibil ca un credincios să nu aibă poftă de hrană spirituală bună pentru că este bolnav spiritual. Poate că s-a îndepărtat de Domnul și se dedă lucrurilor care îi strică pofta. În acest caz, are nevoie de medicamente. Aceste medicamente le găsim, la fel ca hrana noastră, în Cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, este posibil ca el să nu recunoască ceea ce are nevoie și, prin urmare, să aibă nevoie de cineva care să-i administreze medicamentul. Așa cum un medic bine pregătit prescrie medicamente unui bolnav, la fel și cineva cu darul păstoririi poate administra medicamente spirituale unui astfel de credincios. Medicamentele nu hrănesc și nu produc creștere, dar restabilesc sănătatea, astfel încât cel care le primește să poată lua din nou hrană.

• Când un credincios s-a săturat de hrană spirituală proastă, nu mai are poftă de hrană spirituală bună. Exemple de hrană spirituală proastă sunt lecturile ușoare, lecturile de divertisment, cărțile superficiale sau lecturile care promovează practici creștine proaste sau învățături rele sau ambele. Cu regret, mulți credincioși sunt astăzi deja sătui de hrană proastă și, prin urmare, nu au poftă de hrană sănătoasă. „Nimeni, după ce a băut vin vechi, nu dorește vin nou, pentru că zice: «Cel vechi este mai bun»” (Luca 5.39).

Alimentația

Hrana noastră se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu, dar, de fapt, Hristos Însuși este hrana noastră. În contextul mântuirii, Domnul nostru Însuși Se poate numi „pâinea vieții”: „Eu sunt pâinea vieții” (Ioan 6.35). Dar El spune și despre Sine că El Însuși este hrana credinciosului: „După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa, cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi și el datorită Mie” (Ioan 6.57). Numai dacă ne hrănim continuu din Hristos, viața noastră nouă va fi hrănită și întărită. Această hrănire este absolut necesară pentru creșterea noastră spirituală.

Ne putem hrăni din Hristos în diferite moduri și găsim o ilustrare foarte frumoasă a acestui fapt în călătoria israeliților din Egipt spre Canaan:

• În Egipt, ei s-au hrănit în legătură cu mântuirea lor din Hristos ca Miel jertfit [Exodul 12.3-9].

• Apoi, în pustiu, s-au hrănit din El ca mana. Mana indică umanitatea desăvârșită a lui Hristos și de aceea El este hrana noastră desăvârșită pentru pustiu [Exodul 16.15,16 „(15) Şi fiii lui Israel au văzut şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?“, pentru că nu ştiau ce era. Şi Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Domnul ca hrană. (16) Acesta este cuvântul pe care l-a poruncit Domnul: «Strângeţi din ea, fiecare după cât poate mânca, un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; să luaţi fiecare pentru cei care sunt în cortul lui»“.“].

• Când au intrat în sfârșit în țara Canaan, s-au hrănit cu Hristos ca vechiul grâu al țării, „grâul {produsul} vechi al țării” [Iosua 5.11,12]. Am putea numi grâul vechi hrană pentru luptă, deoarece israeliții au trebuit să ducă războaie pentru a se putea bucura de țară. Așadar, dacă vrem să ne bucurăm de binecuvântările noastre cerești [Efeseni 1.3 „Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos;“], trebuie să fim pregătiți pentru lupta spirituală [compară cu Efeseni 6.10-18] și pentru aceasta să ne hrănim din Hristos cel înviat și glorificat.

Modul corect de a mânca

Așa cum există un mod corect de a mânca în mod natural, există și un mod corect de a mânca spiritual:

• În primul rând, trebuie să mâncăm regulat, suficient și fără grabă. Ar trebui să ne gândim și la ceea ce mâncăm, așa cum rumegătoarele rumegă hrana.

• Este bine să mâncăm împreună cu alții și nu întotdeauna singuri. Ceilalți ne pot oferi ajutor și hrană. Când ne bucurăm împreună de Hristos, nu numai că prețuirea noastră pentru El crește, ci și noi creștem spiritual.

• Rugăciunea este extrem de importantă, deoarece ne aduce în prezența lui Dumnezeu și ne face capabili, printre altele, să ne bucurăm de hrana spirituală pe care am primit-o. Rugăciunea ne dă și puterea de a pune în practică ceea ce am primit.

• În cele din urmă, trebuie să ne amintim că ne costă efort să obținem hrană spirituală bună. Ceea ce am dobândit cu efort și trudă, ne bucură cu atât mai mult. Dacă vrem să avem hrană bună, avem nevoie de disciplină și sârguință, așa cum israeliții au trebuit să fie disciplinați și sârguincioși pentru a aduna mana. Ne putem bucura de ceea ce a adunat altcineva sau de talentul culinar al altora. Totuși, a face aceasta în mod constant nu este corect nici în domeniul natural, nici în cel spiritual. Ar trebui să ne străduim să ne adunăm singuri hrana. Clerul s-a dezvoltat în parte pentru că credincioșii erau prea comozi pentru a se îngriji singuri de hrana lor spirituală; preferau să plătească pe cineva să o facă pentru ei.

Antrenament/sport

Știm cu toții că, în domeniul natural, creșterea este rezultatul unei alimentații sănătoase și al sportului. În domeniul spiritual, însă, creșterea se vede mai degrabă în ceea ce suntem decât în ceea ce facem. Dacă viața noastră este în ordine, slujirea noastră va urma.

Cu toate acestea, pentru a fi sănătoși atât fizic, cât și spiritual, este necesar antrenamentul. Din punct de vedere spiritual, nu trebuie doar să digerăm ceea ce mâncăm, ci și să trăim după asta. Numai atunci ne aparține cu adevărat. Dacă nu trăim ceea ce am învățat, vom pierde, pentru că Dumnezeu nu va permite să avem adevărul doar ca teorie în mintea noastră, fără să-l practicăm în viața noastră.

Antrenamentul spiritual se manifestă mai puțin în lucrurile mari, ci mai degrabă în deciziile și acțiunile cotidiene ale vieții noastre. O mare parte din viața noastră de creștini o trăim în viața de zi cu zi, dar tocmai aici suntem pregătiți pentru lupte. Vedem aceasta la David: mai întâi a trebuit să învețe să lupte împotriva leilor și urșilor, departe de ochii lumii, înainte de a putea să se lupte cu Goliat în fața tuturor. Dacă avem părtășie cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, suntem bine pregătiți pentru luptele spirituale care pot apărea din când în când. Chiar dacă nu ne confruntăm direct cu o luptă la un moment dat, vom descoperi că „prin obișnuință, avem simțurile deprinse să deosebească binele și răul” (Evrei 5.14). Ar trebui să ținem minte și că este nevoie de la fel de multă putere spirituală – dacă nu chiar mai multă – pentru a suferi pentru Hristos, decât pentru a face lucruri mari pentru El.

În cele din urmă, la fel cum trebuie să mâncăm regulat, trebuie să ne antrenăm regulat corpul. Cu toții cunoaștem oameni care sunt nemulțumiți de corpul lor adormit și se antrenează intens o perioadă. Dar în curând se satură de disciplina necesară pentru a continua antrenamentul și revin la stilul lor de viață leneș. În lucrurile spirituale este la fel ca în cele naturale: este mai ușor să privești pe alții cum se antrenează decât să te apuci tu însuți de treabă. Un sportiv care dorește să obțină performanțe deosebite în disciplina sa subordonează totul în viața sa acestui scop. Același lucru trebuie să facă și credinciosul care dorește să „alerge cu stăruință [perseverență] în cursa care îi stă înainte” (Evrei 12.1). Într-o lume marcată de păcat, unde „păcatul ne înfășoară așa de ușor” (Evrei 12.1), avem nevoie de stăpânire de sine în toate domeniile vieții.

Domnul nostru Isus Hristos ne-a arătat calea și, așa cum calea Lui s-a sfârșit în glorie, tot așa și noi suntem destinați gloriei eterne. Efortul se merită!

Tradus de la: Gesund an Körper und Geist
Titlul original: „Appetite, Food and Exercise”
în The Christian, anul 13, august 2017.
Sursa: www.bibletruthpublishers.com
Pasajele biblice între paranteze [pătrate] au fost inserate de traducător.

Traducere: Ion Simionescu