Dragoste permanentă
Sfaturi pentru căsnicie din viaţa lui Osea şi Gomer (Osea 1-3)

Philip Nunn

© SoundWords, Online începând de la: 24.09.2018, Actualizat: 24.09.2018

Versete călăuzitoare: Osea 1-3

Dacă privim lista împăraţilor, care sunt amintiţi la începutul cărţii Osea (Osea 1.1 „Cuvântul Domnului care a fost către Osea, fiul lui Beeri, în zilele lui Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţi ai lui Iuda, şi în zilele lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel.“), atunci din aceasta putem deduce că Osea a fost activ o perioadă de cel puţin treizeci de ani, lucrarea lui a început cândva între anii 785 şi 750 înainte de Hristos. În timpul acela poporul Israel era împărţit în două împărăţii – Iuda şi Israel -, ambele nu luau în seamă pe Domnul. Cuvintele Domnului rostite prin Osea prezintă un tablou trist al acelor timpuri: »În ţară nu este adevăr, nici îndurare, nici cunoştinţă de Dumnezeu. Jurământul şi minciuna şi uciderea şi furtul şi adulterul s-au răspândit şi sângele atinge sânge. … au încetat să ţină seama de Domnul. Curvia şi vinul şi mustul iau mintea. … duhul curviei îi rătăceşte şi au comis adulter, îndepărtându-se de la Dumnezeul lor« (Osea 4.1-2,10-12 (1) ✸ Ascultaţi cuvântul Domnului, fii ai lui Israel! Pentru că Domnul are o judecată cu locuitorii ţării; pentru că în ţară nu este adevăr, nici îndurare, nici cunoştinţă de Dumnezeu. (2) Jurământul şi minciuna şi uciderea şi furtul şi adulterul s-au răspândit şi sângele atinge sânge.“ „(10) Şi vor mânca şi nu se vor sătura; vor curvi şi nu se vor înmulţi, pentru că au încetat să ţină seama de Domnul. (11) Curvia şi vinul şi mustul iau mintea. (12) ✡ Poporul Meu îşi întreabă lemnul şi toiagul lor le vorbeşte, pentru că duhul curviei îi rătăceşte şi au comis adulter, departe de Dumnezeul lor.“). Şi totuşi, chiar şi în această stare Domnul a continuat să iubească cordial pe poporul Său.

Primele trei capitole ale cărţii Osea conţin o biografie a vieţii lui Osea, luând în mod deosebit în considerare experienţele lui din domeniul casnic. Când Domnul a început să vorbească cu Osea, i-a zis: »Du-te, ia-ţi o soţie curvă şi copii din curvie. … Şi el a mers şi a luat pe Gomer» (Osea 1.2,3 (2) Începutul cuvântului Domnului prin Osea. Şi Domnul a zis lui Osea: „Du-te, ia-ţi o soţie curvă şi copii din curvie, pentru că ţara s-a dedat în totul adulterului, departe de Domnul“. (3) Şi el a mers şi a luat pe Gomer, fiica lui Diblaim; şi ea a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu.“). Era aceasta un examen al ascultării lui? Ar cere Domnul cu adevărat unui bărbat al lui Dumnezeu să se căsătorească cu o astfel de femeie? Unii comentatori biblici se îndoiesc de faptul că aceasta a avut loc cu adevărat. Ei se simt mai bine la gândul că cu privire la căsătorirea profetului este mai degrabă vorba de o viziune sau de un vis, sau că această căsătorire trebuie privită ca fiind alegorică sau ca fiind o pildă. Este necesară această atenuare a textului? Sau această atenuare lasă numai să se recunoască precauţia acestor comentatori? Curvele sunt oameni reali. Şi ele visează, plâng şi pot chiar să iubească. Este un păcat să oferi lui Gomer posibilitatea unei relaţii stabile? Şi copiii unei curve au nevoie de siguranţă şi de un cămin. Personal nu văd nici un motiv pentru care descrierea căsniciei dintre Osea şi Gomer nu poate fi acceptată literalmente ca o descriere a ceea ce a avut realmente loc. Aceste istorisiri dureroase de dragoste ne oferă unele informaţii folositoare pentru înţelegerea propriei căsnicii, a caselor proprii şi pentru maturizarea noastră spirituală.

Osea este considerat un profet al împărăţiei din nord, care prin idolatrie a căzut de la Domnul. Însă mesajul Domnului adus prin Osea conţinea perspectiva unei reabilitări depline. »Şi fiii lui Iuda şi fiii lui Israel se vor aduna la un loc şi îşi vor pune o singură căpetenie« (Osea 1.11 „Şi fiii lui Iuda şi fiii lui Israel se vor aduna la un loc şi îşi vor pune o singură căpetenie şi se vor sui afară din ţară, pentru că ziua Izreelului va fi mare“.“). Bucuria şi necazul, prin care au trecut Osea şi Gomer, are o paralelă clară cu relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Israel. Uneori Dumnezeu foloseşte problemele căsniciei lui Osea, ca să-l ajute să înţeleagă, ce simte El cu privire la Israel; şi uneori are loc exact contrariul: Osea învaţă să-şi cunoască soţia îndărătnică şi cum să se comporte cu ea, prin aceea că el înţelege cum Domnul iubeşte pe Israelul egoist şi cum îl tratează. Uneori este greu să se înţeleagă dacă textul vorbeşte despre Gomer sau despre Israel, dacă el este rostit de Osea sau de Domnul Însuşi. Deseori cuvintele şi expresiile sunt potrivite pentru ambele cazuri. Folosirea temelor de dragoste, căsnicie, copii, necredincioşie, durere şi restaurare confirmă chemarea Domnului la pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu. Dragostea dumnezeiască nu cedează niciodată.

1. Fiecare căsnicie are problemele ei

Nu trebuie să fi expert în consultaţii matrimoniale, ca să poţi prevedea greutăţile în legătura dintre Osea şi Gomer. Originea lor este diferită, şi totuşi: era voia Domnului ca ei să se căsătorească. Probabil ai parte în căsnicia ta de unele dezamăgiri. S-ar putea ca tu să începi să tragi concluzia, că tu şi partenerul tău sunteţi prea diferiţi, că te-ai căsătorit cu o persoană nepotrivită. Fă pauză un moment şi haide să cercetăm împreună primele trei capitole din cartea Osea. Legătura dintre Gomer şi Osea ne poate învăţa o mulţime de lucruri despre căsnicie.

Nunta lor

Încearcă să-ţi imaginezi nunta unei prostituate şi a unui profet supus. Cine se va simţi bine la o astfel de sărbătoare? Dacă probabil unii din prietenii lui Gomer şi Osea s-au decis să vină la nuntă, ei nu s-au aşezat acolo alandala. De la început stau în centrul unor contraste sociale. Îţi poţi imagina comentariile familiei lui Osea şi a prietenilor lui temători de Dumnezeu? Îţi poţi face o imagine despre zâmbetele obraznice batjocoritoare de pe feţele colegelor de lucru ale Gomerei? Chiar şi astăzi persoanele din afară pot să lezeze perechile căsătorite şi să le despartă, prin aceea că fără să fie solicitate îşi exprimă părerea.

Căminul lor

Şi acum încearcă să-ţi imaginezi viaţa lor de căsnicie. Gomer nu era o începătoare tânără. Când Osea s-a căsătorit cu ea, ea a venit la el cu copiii ei născuţi din curvie. Adaptarea la viaţa în comun trebuie să fi fost foarte grea. Viaţa lui Osea caracterizată prin linişte şi dăruire faţă de Dumnezeu a fost repede inundată de gălăgie, pretenţii şi obligaţii. Dragul meu cititor, dacă Dumnezeu a avut planuri pentru această legătură neobişnuită şi grea, atunci sunt sigur că El are un plan unic în felul lui şi pentru căsnicia ta – chiar dacă pe moment nu îţi dai seama.

Urmaşii lor

După nuntă Gomer a născut lui Osea primul fiu. El a fost numit Izreel. Atunci şi astăzi în anumite civilizaţii numele avea un anumit scop şi o însemnătate. Osea (cu varianta sa Hosea, Iosua, Isus) înseamnă „salvator” sau „salvare”. În cazul lui Osea numele lui se potriveşte foarte bine cu rolul lui şi consolidează mesajul, că Osea este un tablou al Domnului. Numele celor trei copii ai lui Osea au un înţeles dublu, prin aceea că pe de o parte ele oglindesc starea poporului Israel, iar pe de altă parte relatează probabil ceva despre evoluţia din casa sa. Izreel înseamnă „Dumnezeu seamănă”. Aici se recunoaşte mâna Domnului în legătura dintre Osea şi Gomer. După aceea a venit o fiică, Lo-Ruhama, ceea ce înseamnă „cea ne iubită” sau „cea ne favorizată”. Trebuie să moară îndrăgostirea după naşterea primului copil? Acest nume lasă să se recunoască, că ceva nu mergea bine în această căsnicie. După aceea Gomer a născut un fiu, Lo-Ami, ceea ce înseamnă „nu de la mine”. A presupus probabil Osea, că Gomer s-a folosit de trucurile ei nesincere? Nici o căsnicie nu a luat în arendă fericirea. Chiar şi legăturile care stau sub călăuzirea Domnului au momentele lor critice şi – dacă nu sunt atenţi – probleme foarte mari. Dai tu atenţie mare partenerului tău? Lipsa de sentimente, probabil necredincioşia, sunt cu adevărat posibile şi în căsnicia ta!

Înainte să continuăm să ne ocupăm cu necredincioşia lui Gomer, se merită să luăm seama cum numeşte Osea pe copiii săi. Era greşeala ei, ca să trebuiască să meargă la şcoală şi să fie strigată „cea ne iubită” sau „nu de la mine”? În Osea 2.1,23 „✸ „Ziceţi fraţilor voştri: «Ami»; şi surorilor voastre: «Ruhama».“ „Şi o voi semăna pentru Mine în ţară; şi Mă voi îndura de Lo-Ruhama şi voi zice lui Lo-Ami: «Tu eşti poporul Meu!» Şi ei vor zice: «Dumnezeul meu!»““ aflăm, că Osea lasă la o parte prefixul „Lo” (care înseamnă „nu” sau „ne”) de la numele lor, numind-o Ruhama (aceasta înseamnă „dragoste, „har”, „simpatie”) şi Ami (ceea ce înseamnă „al meu”, „poporul meu”, „compatriot”, „rudă”). Este destul de grav când copiii trebuie să sufere din cauza urmărilor conflictelor dintre părinţii lor. Dacă se găsesc căi prin care să fie asiguraţi că ei sunt iubiţi şi aparţin familiei, atunci li se poate da siguranţa de care au nevoie, în timp ce părinţii încearcă să rezolve problemele lor.

2. Paşi spre adulter

Eşecul este rareori un eveniment venit deodată. El este punctul culminant al unei evoluţii. Se trec cu vederea anumite semnale de atenţionare şi în cele din urmă vine momentul de criză. Cele mai multe păcate morale, probabil toate păcatele, încep în gândire. Ne simţim atraşi spre un mădular al celuilalt gen, ceea ce este foarte normal; dar dacă ne jucăm cu „posibilitatea îndepărtată” a unei relaţii extraconjugale, atunci ne aflăm deja pe un drum greşit cu pericol de prăbuşire. Practică creştinii flirtul? Aceste privirii de cunoaştere, e-mailuri particulare, convorbiri telefonice pe ascuns … dacă există bucuria anticipată producătoare de căldură provocată la gândul întâlnirii următoare, atunci „relaţia adulteră” a început deja. Unii gândesc greşit, că adulterul începe abia când se merge împreună în pat, dar cuvântul lui Isus este foarte clar: »Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi comis adulter cu ea în inima lui« (Matei 5.28 „dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi comis adulter cu ea în inima lui.“). Ce s-a petrecut cu Gomer?

În primul rând fiecare experienţă nouă aduce cu sine şi momente de emoţie. Gomer avea acum siguranţa unui soţ iubitor şi a unui cămin propriu. Uneori se uită, că fiecărui privilegiu îi corespunde şi responsabilitate. Aranjarea unui cămin necesită lucru şi jertfă. Ce a determinat-o pe Gomer să-şi părăsească căminul?

  • Egoismul: Nu era Gomer dispusă să plătească preţul? A încetat ea să gândească la inima lui Osea şi la viitorul copiilor ei?
  • Comparaţie: Experienţele ei din trecut i-au permis să facă comparaţii între Osea şi alţi bărbaţi. A considerat că este greu să fie satisfăcută de un singur bărbat.
  • Ambiţia: Osea îngrijea bine de ea (Osea 2.8 „Şi ea n-a cunoscut că Eu îi dădeam grâul şi mustul şi untdelemnul şi-i înmulţeam argintul şi aurul; ei l-au folosit pentru Baal.“); dar probabil el nu putea da tot ce dorea ea.
  • Aventura: Probabil ea a preferat emoţia riscului şi nesiguraţa previzibilului în locul siguranţei.

Mulţi bărbaţi şi multe femei se simt frustrate din cauza lipsei unui anumit romantism în căsnicie. Ea (Gomer) nu a învăţat să preţuiască ce ia dăruit Domnul cu soţul ei. Într-o zi Gomer s-a hotărât să transpună în faptă planul ei bine gândit: »Voi merge după iubiţii mei, care-mi dau pâinea mea şi apa mea, lâna mea şi inul meu, untdelemnul meu şi băutura mea« (Osea 2.5 „Pentru că mama lor a comis adulter; cea care i-a zămislit a făcut fapte de ruşine. Pentru că a zis: «Voi merge după iubiţii mei, care-mi dau pâinea mea şi apa mea, lâna mea şi inul meu, untdelemnul meu şi băutura mea».“). Şi aşa a făcut.

Care sunt sentimentele tale faţă de partenerul tău de căsnicie? Eşti unul din aceia care încă mai gândesc, că un flirt ocazional este o plăcere nevinovată şi că fantezia sexuală nu dăunează nimănui? Păcatul sexual poate atrofia conştiinţa. Atunci suntem predispuşi la jocuri de-a v-aţi ascunselea, la tăgăduiri şi încercări de explicaţii raţionale. »Aşa este calea unei femei curve. Ea mănâncă şi îşi şterge gura şi zice: „N-am făcut ceva rău”.« (Proverbe 30.20 „Aşa este calea unei femei curve. Ea mănâncă şi îşi şterge gura şi zice: „N-am făcut ceva rău“.“) Dacă ne vom hotărî vreodată să trăim cu păcatul ascuns, ne constrângem singuri la prefăcătorie: »adulter şi umblare în minciună« (Ieremia 23.14 „Şi în profeţii Ierusalimului am văzut un lucru înfricoşător: ei comit aduter şi umblă în minciună şi întăresc mâinile răufăcătorilor, încât nici unul nu se întoarce de la răutatea lui. Toţi au ajuns pentru Mine ca Sodoma, şi locuitorii lui, ca Gomora“.“). Soţii fericiţi protejează exclusivitatea lor. Aceasta necesită autodisciplinare şi jertfă.

3. Domnul urăşte relaţiile sexuale în afara căsniciei

Lăsând în urma ei un soţ rănit şi copii plângând, Gomer se întoarce înapoi la stilul ei de viaţă liberă, compromisă. Probabil unii din vechii ei prieteni au felicitat-o că a avut suficient curaj să se desprindă de o astfel de relaţie monogamă, restrictivă, de modă veche. În egocentrismul ei este posibil ca Gomer să fi uitat că ea aparţinea unei case cu care Domnul avea planuri foarte speciale. Cum vede Dumnezeu pe aceia care ignorează promisiunea de căsătorie, ca să se dedea unei aventuri emoţionante? Ca răspuns la hotărârea lui Gomer, Domnul spune: »Mama lor a comis adulter … De aceea, iată, îţi voi îngrădi calea cu spini! Şi o voi împrejmui cu un zid, ca să nu-şi poată găsi cărările. Şi va alerga după iubiţii ei şi nu-i va ajunge» (Osea 2.5,6 (5) Pentru că mama lor a comis adulter; cea care i-a zămislit a făcut fapte de ruşine. Pentru că a zis: «Voi merge după iubiţii mei, care-mi dau pâinea mea şi apa mea, lâna mea şi inul meu, untdelemnul meu şi băutura mea». (6) «De aceea, iată, îţi voi îngrădi calea cu spini!» Şi o voi împrejmui cu un zid, ca să nu-şi poată găsi cărările.“). Noi nu ne putem aştepta să avem parte de mâna care binecuvântează a lui Dumnezeu, dacă ne aflăm pe un drum al neascultării. Dumnezeu binecuvântează sexualitatea în cadrul căsniciei, în afara căsniciei El este împotrivă.

În cele zece porunci, necredincioşia în căsnicie este de două ori condamnată (Exodul 20.14,17 „Să nu comiţi adulter.“ „Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti soţia aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici orice altceva care este al aproapelui tău“.“). Sub Lege necredincioşia era o crimă gravă: »Şi bărbatul care va comite adulter cu soţia altuia, bărbatul care va comite adulter cu soţia aproapelui său – să fie omorâţi negreşit, atât cel adulter, cât şi cea adulteră« (Leviticul 20.10 „Şi bărbatul care va comite adulter cu soţia altuia, bărbatul care va comite adulter cu soţia aproapelui său – să fie omorâţi negreşit, atât cel adulter, cât şi cea adulteră.“). Şi de aceea nu ne surprinde să vedem că Domnul împiedică planul lui Gomer. Ea se aştepta să devină fericită cu iubiţii ei, dar bucuria ei s-a transformat curând în dezamăgire. Ea a fost pusă în încurcătură – nu a mai putut să-şi mai găsească calea (Osea 2.6 „«De aceea, iată, îţi voi îngrădi calea cu spini!» Şi o voi împrejmui cu un zid, ca să nu-şi poată găsi cărările.“). Domnul a diminuat puterea ei de atracţie sexuală – iubiţii ei nu se mai interesau de ea (Osea 2.7 „Şi va alerga după iubiţii ei şi nu-i va ajunge; şi-i va căuta şi nu-i va găsi. Şi va zice: «Voi merge şi mă voi întoarce la soţul meu cel dintâi, pentru că mi-era mai bine atunci decât acum».“). Era considerată necurată şi imorală (Osea 2.10 „Şi acum îi voi descoperi destrăbălarea înaintea ochilor iubiţilor ei şi nimeni n-o va scăpa din mâna Mea.“). El i-a luat sărbătorile ei (Osea 2,11) şi i-a slăbit posibilităţile financiare (Osea 2.12 „Şi voi nimici viţa ei şi smochinul ei despre care a zis: «Aceştia sunt plăţile mele, pe care mi le-au dat iubiţii mei!» Şi le voi face o pădure şi fiarele câmpului le vor mânca.“). Domnul a vestit: »Voi cerceta asupra ei zilele baalilor, în care le ardea tămâie şi se împodobea cu inelele ei şi cu bijuteriile ei şi mergea după iubiţii ei« (Osea 2.13 „Şi voi cerceta asupra ei zilele baalilor, în care le ardea tămâie şi se împodobea cu inelele ei şi cu bijuteriile ei şi mergea după iubiţii ei, iar pe Mine M-a uitat“, zice Domnul.“). Era Dumnezeu aspru? Nu! El a adus-o pe punctul, în care ea a zis: »Voi merge şi mă voi întoarce la soţul meu cel dintâi, pentru că-mi era mai bine atunci decât acum« (Osea 2.7 „Şi va alerga după iubiţii ei şi nu-i va ajunge; şi-i va căuta şi nu-i va găsi. Şi va zice: «Voi merge şi mă voi întoarce la soţul meu cel dintâi, pentru că mi-era mai bine atunci decât acum».“). Este partenerul tău pe punctul de a te părăsi? Roagă-te pentru o minune – Duhul Sfânt este încă lucrător. Domnul poate lucra în inima partenerului tău şi de asemenea prin împrejurările în care partenerul tău se află deja.

Trăim într-o societate păcătoasă. Necredincioşia în căsnicie nu mai provoacă dezaprobarea socială. Fiecare pare să aibă înţelegere pentru faptul când o căsnicie după mulţi ani se destramă şi este înlocuită de alternative „proaspete”. Ţi se poate întâmpla şi ţie aşa ceva? După ce Domnul Isus a atenţionat cu privire la relaţiile extraconjugale, El a adăugat: »Iar dacă ochiul tău cel drept te face să te poticneşti, scoate-l şi aruncă-l de la tine; pentru că îţi este de folos să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă« (Matei 5.29 „Iar dacă ochiul tău cel drept te face să te poticneşti, scoate-l şi aruncă-l de la tine; pentru că îţi este de folos să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.“). Mesajul este clar: dacă dorim binecuvântarea Domnului pentru căsnicia noastră, noi trebuie să fim radicali cu ceea ce ne permitem să privim şi atingem. Da! Domnul aşteaptă de la noi, ca să „tăiem” ceea ce ar putea să ne ducă în pericol. Gomer s-a hotărât, că a suferit destul, şi s-a dus pe drumul spre casă.

4. Hotărârea de a ierta

Ce să facă acum Osea cu o femeie ca Gomer? Să „ierte şi să uite” şi să trăiască mai departe normal? În cazul unei vine mici aceasta ar putea fi posibil, dar în caz de adulter? Să se aştepte Osea că Gomer va mărturisi păcatul ei şi îl va ruga s-o reprimească? Va trebui Gomer mai întâi să sufere puţin şi să simtă durerea, înainte să i se ofere iertarea? Să aştepte Osea până când ea va merita iertarea? Indicaţiile divine sunt clare: »Îmbrăcaţi-vă deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, smerenie, blândeţe, îndelungă-răbdare, îngăduiţi-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vre-o plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos va iertat, aşa şi voi.« (Coloseni 3.12,13 (12) Îmbrăcaţi-vă deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, smerenie, blândeţe, îndelungă-răbdare, (13) îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat, aşa şi voi;“) Este aceasta prea simplu?

 În mod surprinzător tema iertare dă naştere la creştini la sentimente puternice şi contrare. În parte aceasta poate fi din cauză că unora nu le reuşeşte să deosebească între iertare şi restaurare.

  • Iertarea este o hotărâre. Este vorba de un act de graţiere. Aceasta nu putem să ne-o merităm. Niciodată nu avem un drept pentru aceasta. Noi trebuie să dăm şi să primim iertarea ca pe un dar generos. Dacă ceva a fost iertat, probabil noi va trebui să trăim cu consecinţele comportării noastre greşite. După iertare poate să fie necesar şi un drept de despăgubire.

  • Restaurarea este un proces. Dacă ai avut parte de o jignire, iertarea depinde de tine – de faptul de a fi dispus de a asculta de Domnul. Restaurarea dimpotrivă necesită o conlucrare constructivă între tine şi acela care a acţionat greşit. Restaurarea deplină necesită căinţă, mărturisire şi – dacă este posibil – despăgubire. Poate fi vorba de câteva zile, până când Domnul va face o soţie înşelată să ierte pe soţul ei necredincios. Dar restaurarea unei încrederi, care este necesară pentru reprimirea unei relaţii conjugale fericite, poate să dureze luni de zile, uneori chiar ani. Depinde de parteneri.

Împăcarea necesită ascultare. Dacă te îndoieşti de aceasta, atunci adu-ţi aminte de cuvintele clare ale Domnului Isus: »Pentru că, dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi vouă vi le va ierta Tatăl vostru cel ceresc; dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile« (Matei 6.14,15 (14) Pentru că, dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi vouă vi le va ierta Tatăl vostru cel ceresc; (15) dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.“). Erudiţii biblici încearcă mereu să interpreteze acest verset în diverse feluri; dar mesajul lui central este clar şi nu poate fi combătut: Tatăl aşteaptă de la tine şi de la mine, ca să iertăm, fără nici o excepţie. Dacă ne decidem să nu facem aceasta, vom avea parte de ceva grav şi neplăcut.

Într-o zi Osea a venit acasă şi a văzut, spre surprinderea lui, că soţia lui perversă s-a reîntors. Cum trebuie să se fi simţit: să plângă, să strige sau să fugă? S-o supună unui interogatoriu, ca să afle toate detaliile vieţii ei destrăbălate? S-o pună în încurcătură înaintea copiilor? Osea nu a făcut nimic din ceea ce voia natura lui decăzută să-l facă să întreprindă. Ea nu a primit ce a meritat. Osea a făcut ceva dureros, ceva, ce a văzut la Dumnezeu: el s-a hotărât să ierte. Subjugând dorinţa lui naturală de răzbunare, el a început să facă un plan de viitor: »De aceea, iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustiu şi voi vorbi inimii ei« (Iosua 2.14 „Şi bărbaţii i-au zis: „Vom plăti cu viaţa pentru voi, dacă nu veţi dezvălui această faptă a noastră. Şi va fi aşa: când Domnul ne va da ţara, vom arăta bunătate şi adevăr faţă de tine“.“). Când Osea a iertat, el a fost eliberat de amărăciune – destul de liber, ca să poată lua iniţiativa de a-şi întinde mâna spre soţia lui plecată de la el şi să ofere împăcarea. Restaurarea nu poate începe fără iertare.

5. Paşi spre restaurare

Mulţi presupun, că între capitolul 1 şi capitolul 2 a trecut un deceniu, sau probabil două decenii, deoarece copiii lor erau destul de în vârstă, ca Osea să poată căuta ajutor la ei, pentru a evita paşi legali precum şi o posibilă divorţare: »Acuzaţi pe mama voastră, acuzaţi! Pentru că ea nu este soţia mea şi eu nu sunt soţul ei; şi să depărteze curviile ei de la faţa ei şi faptele ei de adulter dintre sânii ei« (Osea 2.2 „Acuzaţi pe mama voastră, acuzaţi! pentru că ea nu este soţia Mea şi Eu nu sunt soţul ei; şi să depărteze curviile ei de la faţa ei şi faptele ei de adulter ei dintre sânii ei,“). Se gândea Osea la divorţ? Când Isus a fost întrebat cu privire la această temă grea, El a răspuns: »Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile; dar de la început nu a fost aşa« (Matei 19.8 „El ·le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a permis Moise să vă lăsaţi soţiile, dar de la început nu a fost aşa.“). »Eu urăsc despărţirea, zice Domnul Dumnezeu« (Maleahi 2.16 „„Pentru că Eu urăsc despărţirea“, zice Domnul Dumnezeul lui Israel; „şi el îşi acoperă cu violenţă haina“, zice Domnul oştirilor; deci luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie.“) – dar El ştie foarte bine de egoismul naturii noastre decăzute; El ştie că noi putem aduce aşa de multă dezordine în viaţa noastră, că despăgubirea devine imposibilă. Nu este nici o greşeală, ci luarea în considerare a caracterului nostru particular uman, când Domnul Isus adaugă clauza de excepţie: »dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa soţia în afară de motiv de curvie şi se va căsători cu alta, comite adulter« (Matei 19.9 „Dar Eu vă spun că oricine îşi va lăsa soţia în afară de motiv de curvie şi se va căsători cu alta, comite adulter; şi cine se căsătoreşte cu una lăsată de bărbat comite adulter“.“). Da, sub aceste premise Osea avea motive legale să divorţeze.

Osea cunoştea drepturile lui legale, dar el s-a decis să lupte mai departe pentru soţia sa. Deoarece el iubea, el a dat la o parte sistemul legal. Osea alege – ca şi Domnul Însuşi – dragostea, se decide să suporte durerea, să preia iniţiativa ca să meargă după păcătosul egoist. Copiii ocupă un loc deosebit în inima unui părinte; şi de aceea el îi roagă să lucreze împreună cu el la salvarea căsniciei sale – o strategie care se merită să fie luată în considerare. După aceea el se decide s-o „ademenească”, aceasta înseamnă s-o ademenească cu şarm, s-o atragă. El vrea s-o ducă cu gingăşie »în pustiu», departe de zgomotul vieţii normale, departe de ochii curioşi şi urechile curioase ale altora – o invitaţie la dezmeticire şi la reflectare reînnoită. Acolo el îi „va vorbi cu gingăşie”, aceasta înseamnă, »va vorbi inimii ei« (Osea 2.14 „✡ „De aceea, iată, o voi ademeni şi o voi duce în pustiu şi voi vorbi inimii ei.“). Ce diferenţă faţă de atmosfera unei dezbateri juridice. S-a căit Gomer cu adevărat? S-au ea a revenit numai din motive materiale? (Osea 2.7 „Şi va alerga după iubiţii ei şi nu-i va ajunge; şi-i va căuta şi nu-i va găsi. Şi va zice: «Voi merge şi mă voi întoarce la soţul meu cel dintâi, pentru că mi-era mai bine atunci decât acum».“) Aici trebuie să fim foarte precauţi. Putem avea momentele noastre de bănuială, dar numai Domnul cunoaşte adevăratele motive. Osea a reacţionat la fapta Gomerei de a părăsi pe iubiţii ei şi de a veni acasă. Mărimea vizibilă a mustrărilor conştiinţei ei şi căinţa ei erau suficiente pentru a declanşa procesul de împăcare.

Un rod important al căinţei adevărate este terminarea definitivă cu toţi amanţii respectivi. Uneori preţul pentru împăcare este schimbarea locului de muncă, a adunării locale sau chiar schimbarea domiciliului în altă localitate. Atâta timp cât rămâne un oarecare contact este mai degrabă improbabil că procesul dureros şi vindecător va continua. Relaţia adulteră trebuie ucisă, şi procesul de doliu trebuie să parcurgă o fază naturală. Ruptura trebuie să fie definitivă şi într-un fel oarecare verificabilă. Partea supărătoare şi care se căieşte trebuie să fie de acord într-o anumită măsură să dea socoteală şi să fie supravegheată (de către partenerul ei – adăugarea traducătorului). Aceasta poate fi necesară pentru a face să crească încrederea, care a fost distrusă. Pentru a stimula procesul de împăcare, Gomer nu mai trebuia să amintească numele iubiţilor ei (Osea 2.17 „„Pentru că voi îndepărta numele baalilor din gura ei şi nu vor mai fi amintiţi pe numele lor.“).

Osea preia din nou iniţiativa: »Şi de acolo îi voi da viile ei« - acum este suficientă încredere, ca să aibă loc anumite înţelegeri materiale - »şi valea Acor ca uşă a speranţei« (Osea 2.15 „Şi de acolo îi voi da viile ei, şi valea Acor ca uşă a speranţei; şi va cânta acolo ca în zilele tinereţii ei şi ca în ziua când s-a suit din ţara Egiptului“.“). În această vale a fost judecat odinioară Acan şi omorât cu pietre. Acor înseamnă „întristare”. Teama de pedeapsă, de un proces îndreptăţit, de divorţ, se transformă într-un drum de speranţă. O uşă se deschide. »Va cânta acolo ca în zilele tinereţii ei« (Osea 2.15 „Şi de acolo îi voi da viile ei, şi valea Acor ca uşă a speranţei; şi va cânta acolo ca în zilele tinereţii ei şi ca în ziua când s-a suit din ţara Egiptului“.“) – acum încep să apară unele exteriorizări naturale ale bucuriei în relaţiile lor. Dar harul are totdeauna ceva surprinzător de revelat. Au loc unele lucruri suplimentare: »Şi va fi aşa: în ziua aceea, zice Domnul, Îmi vei zice „Soţul meu”, şi nu Mă vei mai numi: „Stăpânul meu”» (Osea 2.16 „„Şi va fi aşa: în ziua aceea“, zice Domnul, „Îmi vei zice: «Soţul meu» şi nu Mă vei mai numi: «Stăpânul meu»“.“). Gomer era pe atunci obişnuită să aibă stăpâni. Şi pe Osea l-a privit ca pe stăpânul căsniciei ei. Harul, care se vede în procesul de împăcare, o face pe Gomer să iubească din nou pe Osea. Aceasta este minunea harului lui Dumnezeu: dacă El este inclus într-un proces de împăcare, El poate să refacă radical o relaţie şi chiar s-o conducă pe o treaptă mai înaltă. Cuvintele de încheiere ale lui Osea adresate lui Gomer ar satisface pe orice consilier matrimonial: »Şi te voi logodi cu Mine pentru totdeauna, şi te voi logodi cu Mine în dragoste şi judecată şi în bunătate şi îndurări. Şi te voi logodi cu Mine în credincioşie şi vei cunoaşte pe Domnul« (Osea 2.21,22 (21) „Şi în ziua aceea voi asculta“, zice Domnul, „voi asculta cerurile, şi ele vor asculta pământul. (22) Şi pământul va asculta grâul şi mustul şi untdelemnul, şi acestea vor asculta pe Izreel.“). Acesta ar fi un deznodământ foarte fericit al acestei istorii. Nu este! O împăcare fundamentală şi fericită este ceea ce Dumnezeu doreşte pentru fiecare relaţie distrusă, dar împăcarea nu este garanţia că în viitor nu vor fi greutăţi în căsnicie.

6. Surprize neplăcute

Capitolul 3 începe cu unele surprize deprimante: »Şi Domnul mi-a zis: „Du-te din nou, iubeşte o femeie iubită de un prieten şi adulteră« (Osea 3.1 „Şi Domnul mi-a zis: „Du-te din nou, iubeşte o femeie iubită de un prieten şi adulteră, aşa cum este iubirea Domnului pentru fiii lui Israel, deşi ei se întorc spre alţi dumnezei şi iubesc turtele de stafide“.“). Gomer era întoarsă de pe vechiul ei drum rău. Mai rău, ca urmare al stilului ei de viaţă ruşinos ea a devenit sclava unui alt bărbat şi nu mai putea să se întoarcă, chiar dacă ar fi vrut.

De ce unora le vine aşa de greu să se elibereze de anumite păcate, de deprinderi rele sau modele de gândire false? Osea foloseşte de două ori o expresie, care se întâlneşte numai în cartea lui: »duhul curviei«. Se poate fonda o anumită constrângere la un anumit păcat pe influenţa demonilor? În una din primele aluzii Osea predică împotriva idolatriei, şi apoi adaugă: »Duhul curviei rătăceşte« (Osea 4.12 „✡ Poporul Meu îşi întreabă lemnul şi toiagul lor le vorbeşte, pentru că duhul curviei îi rătăceşte şi au comis adulter, departe de Dumnezeul lor.“). Ceva, care a venit din afară, a avut o influenţă puternică asupra poporului. Din alte locuri din Scriptură ştim că există o strânsă legătură între idoli şi demoni (Deuteronomul 32.16,17 (16) L-au întărâtat la gelozie cu dumnezei străini,L-au provocat la mânie cu urâciuni. (17) Au jertfit demonilor care nu sunt dumnezei,unor dumnezei pe care nu i-au cunoscut,unora noi, de curând veniţi,de care părinţii voştri nu s-au temut.“; 1 Corinteni 10.20 „Dar ceea ce jertfesc ei, jertfesc demonilor, şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să fiţi părtaşi cu demonii.“; Apocalipsa 9.20 „Şi restul oamenilor, care nu au fost ucişi prin aceste plăgi, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine demonilor şi idolilor de aur, şi de argint, şi de aramă, şi de piatră, şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.“). A doua oară, când Osea foloseşte această expresie, el se referă la incapabilitatea lui Israel de a se reîntoarce la Dumnezeul lui. Pentru aceasta el vede două motive: »faptele lor« - deprinderea comportării rele – şi realitatea că »duhul curviei este în mijlocul lor şi ei nu cunosc pe Domnul« (Osea 5,4). Ştim că demonii pot influenţa modul de gândire, că ei pot să orbească cu privire la realitate, ceea ce îngreunează foarte mult felul de a gândi şi acţiona corect (1 Timotei 4.1 „Dar Duhul spune lămurit că, în timpurile din urmă, unii se vor depărta de credinţă, luând aminte la duhuri amăgitoare şi la învăţături ale demonilor,“).

Unii văd în expresia »duhul curviei« dovada, că unii demoni s-au specializat în a lega pe oameni de păcatul sexualităţii. Aceasta poate fi sau nu adevărat. Noţiunea „duh” poate fi tradusă şi prin „suflare” sau „vânt”, şi ea se poate referi la o comportare generală, la o înclinaţie puternică sau la o dorinţă adânc înrădăcinată. Nesiguranţa cu privire la înţelesul exact al expresiei lui Osea nu trebuie să ne abată de la realitatea clară, că păcatul repetat înrobeşte. Este de asemenea tot aşa de clar, că la anumite feluri de păcat prezenţa demonilor conduce la alte legături. În consilierile de asistenţă spirituală de regulă este suficientă prezentarea sfaturilor biblice sănătoase şi rugăciunea, pentru a o rupe cu modelul de gândire păcătos, pentru a încuraja la căinţă şi să se obţină eliberarea. Şi totuşi, unii sunt aşa de încurcaţi în păcatele lor, în deprinderile lor sau într-un mod de gândire greşit, că poate deveni necesar ca credincioşii să se preocupe foarte intensiv cu aceştia, ca să-i elibereze. Aceasta este valabil nu numai în cazul adulterului, ci tot aşa de bine şi la lăcomie, legalism, mândrie sau la refuzul de a ierta.

Într-un anumit moment pe drumul ei în jos, Gomer şi-a pierdut libertatea. Osea, motivat de dragostea lui pentru Domnul şi de dragostea lui pentru soţia sa, se îndreaptă s-o caute şi s-o elibereze: »Şi mi-am cumpărat-o cu cincisprezece sicli de argint şi un omer de orz şi un letec de orz« (Osea 3.2 „Şi mi-am cumpărat-o cu cincisprezece arginţi şi un omer de orz şi un letec de orz.“). Aceasta înseamnă: el a plătit cu aproximativ 170 grame de argint şi aproximativ 500 coşuri de orz. Preţul unui rob era în mod obişnuit de 30 de sicli de argint (Exodul 21.32 „Dacă boul va împunge pe un rob sau pe o roabă, stăpânul boului va da stăpânului lor treizeci de sicli de argint şi boul va fi ucis cu pietre.“). Era Gomer aşa de „uzată”, că ea avea valoare mai mică decât preţul unui sclav obişnuit? Faptul că Osea a dat numai jumătate din preţul de argint şi ceva orz poate fi un indiciu la posibilităţile lui financiare limitate. Atât emoţional cât şi financiar, salvarea soţiei sale era o chestiune scumpă. Merita Gomer cu adevărat aceasta? Însă Domnul a cerut de la Osea mai mult: »Iubeşte o femeie … aşa cum este iubirea Domnului pentru fiii lui Israel« (Osea 3.1 „Şi Domnul mi-a zis: „Du-te din nou, iubeşte o femeie iubită de un prieten şi adulteră, aşa cum este iubirea Domnului pentru fiii lui Israel, deşi ei se întorc spre alţi dumnezei şi iubesc turtele de stafide“.“). În Noul Testament aceasta se exprimă în felul următor: »Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea« (Efeseni 5.25 „Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea,“). Noi suntem prin noi înşine absolut incapabili să iubim în felul acesta. Dacă Domnul cere ceva de la noi, pe care trebuie să-l facem, atunci El ne dotează şi cu puterea necesară, dar noi trebuie să fim gata de a asculta, şi noi trebuie să cerem ajutorul Lui.

Dacă şi ţie îţi merge ca şi mie, atunci probabil simţi acum compasiune cu Osea. Cere Domnul prea mult de la el? Cât de des trebuie Osea să ierte o femeie aşa de dificilă şi mereu să meargă după ea? Apostolul Petru a pus de asemenea această întrebare lui Isus: »Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu, când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?« (Matei 18.21 „Atunci Petru, venind la El, I-a spus: „Doamne, de câte ori va păcătui fratele meu împotriva mea, şi eu îl voi ierta? până la şapte ori?““). Domnul i-a povestit o pildă despre un împărat care a iertat pe unul din robii lui. Acesta însă, căruia i s-a iertat, nu s-a putut decide să ierte pe unul din robii lui. Dragul meu soţ lezat, draga mea soţie lezată: aţi întristat voi vreodată pe Domnul? V-aţi gândit vreodată în linişte la dimensiunea şi gravitatea păcatelor proprii? Nu a iertat Domnul în harul Său toate? Împăratul a pedepsit pe robul care s-a decis să nu ierte. Şi apoi Domnul încheie cu cuvintele: »Tot aşa vă va face şi Tatăl meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.« (Matei 18.35 „Tot astfel vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă nu veţi ierta, din inimile voastre, fiecare fratelui său“.“). Domnul Însuşi este responsabil să impună dreptatea, nu noi. În viaţa creştină nu este vorba de impunerea dreptăţii, ci de arătarea harului – a harului, care costă un preţ.

Osea preia din nou iniţiativa. El a dus-o din nou în pustie. El a vorbit din nou cu gingăşie inimii ei. »Şi i-am zis: „Rămâi pentru (la) mine multe zile, să nu comiţi adulter şi să nu fii a altuia, şi voi fi şi eu pentru tine« (Osea 3.3 „Şi i-am zis: „Rămâi pentru mine multe zile, să nu comiti adulter şi să nu fii a altuia, şi voi fi şi eu pentru tine“.“). A început un proces nou de restaurare. Osea a exprimat din nou dragostea lui pentru soţia sa. Ce tragedie, că unele case nu au pe nimeni care să fie gata să ajute, ca familia să rămână împreună. Vrei tu să probezi încă o dată? Dragostea adevărată perseverează!

7. De ce permite Domnul astfel de necazuri?

 Nu ar trebui ca aşteptarea vieţii creştine să fie o viaţă de bucurie, de pace şi de libertate? Nu avem noi dreptul să luăm deciziile necesare pentru a evita durerea, jertfa şi îngrădirile apăsătoare? Aş putea acum să te întreb: I-ai predat lui Isus viaţa ta, sau ai cumpărat unul din aceste pachete religioase care conţin dreptul la o sănătate bună, bunăstare materială şi fericire permanentă? A fost viaţa lui Isus lipsită de durere şi îngrădiri apăsătoare? De ce aşteptăm noi atunci, ca noi să fim scutiţi de ele? Ce gândeşti tu: cum S-ar comporta Isus cu partenerul tău dificil? Cu siguranţă nu ar face mai puţin decât El a cerut de la Osea! Mai eşti tu gata să-L urmezi pe Isus oriunde? Probabil ai remarcat deja, că dacă Îl urmăm pe Isus este posibil, cu toate împrejurările nedorite, să avem parte de bucurie, pace şi libertate.

  • Caracter: Din viaţa lui Osea devine clar, că nu totdeauna sunt explicaţii logice, că familia şi credincioşii nu întotdeauna înţeleg totul, că ea nu este totdeauna foarte confortabilă şi nu oferă cele mai plăcute posibilităţi. Isus nu a exagerat, când a spus: »Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi şi să-şi ia zilnic crucea şi să Mă urmeze« (Luca 9.23 „Şi le spunea tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi şi să-şi ia zilnic crucea şi să Mă urmeze.“). Şi totuşi durerea în sine nu are nimic plăcut. Domnul nu a căutat durerea şi nici nu S-a bucurat de ea. Minunea este, că Tatăl nostru ceresc foloseşte durerea şi dezamăgirea, de care avem parte în această lume decăzută, ca să formeze caracterul nostru şi să îmbunătăţească aptitudinile noastre pentru slujire. Osea şi Gomer aveau nevoie unul de altul. Sunt sigur că ei au avut parte şi de timpuri fericite împreună. Dumnezeu a lucrat în ei prin aceste timpuri grele. Ei au învăţat să asculte, chiar dacă ei nu au căutat aceasta. Ei au învăţat răbdarea, au învăţat să ofere şi să primească iertarea, s-au maturizat şi au fost întăriţi prin experienţa harului.

  • Slujirea: Domnul iubea poporul Său şi a dorit mult restaurarea lui. Cine putea să înţeleagă mai bine decât Osea ce simţea Domnul cu privire la poporul Său răzvrătit? Deoarece noi cunoaştem împrejurările lui personale, aproape că putem auzi suferinţa în vocea lui Osea, când sub însărcinarea lui Dumnezeu ruga insistent poporul: »Totuşi Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, … şi nu este alt salvator în afară de Mine. Eu te-am cunoscut în pustiu, în ţara uscăciunii. Cât despre păşunea lor, ei s-au săturat; s-au săturat şi li s-a înălţat inima. De aceea M-au uitat« (Osea 13.4-6 (4) Totuşi Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, din ţara Egiptului, şi tu n-ai cunoscut alt Dumnezeu decât pe Mine; şi nu este salvator în afară de Mine. (5) Eu te-am cunoscut în pustiu, în ţara uscăciunii. (6) Cât despre păşunea lor, ei s-au săturat; s-au săturat şi li s-a înălţat inima. De aceea M-au uitat.“). »Israele, întoarce-te la Domnul Dumnezeul tău! Pentru că ai căzut prin nelegiuirea ta. Luaţi cu voi cuvinte şi întoarceţi-vă la Domnul. Ziceţi-I: „Iartă toată nelegiuirea şi primeşte-ne cu milă!”« (Osea 14.2-3 (2) Luaţi cu voi cuvinte şi întoarceţi-vă la Domnul. Ziceţi-I: „Iartă toată nelegiuirea şi primeşte-ne cu milă şi-Ţi vom aduce lauda buzelor noastre. (3) Asiria nu ne va salva; nu vom călări pe cai şi nu vom mai zice către lucrarea mâinilor noastre: «Dumnezeul nostru!», pentru că la Tine găseşte îndurare orfanul“.“). Domnul a avut nevoie de un astfel de profet. Prin acele evenimente chinuitoare Dumnezeu Şi-a împlinit planul în viaţa lui Osea şi Gomer. Tatăl ceresc doreşte să-Şi împlinească planurile şi cu tine şi prin tine şi în căsnicia ta. Nu ceda! Domnul nu a terminat încă!

8. Dragostea adevărată perseverează

Este greu să citeşti şi să meditezi la viaţa de familie a lui Osea şi Gomer, fără să nu se nască o mulţime de simţăminte. Trădarea şi necredincioşia mă fac mânios. Iertarea şi împăcarea mă fac fericit. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult când am meditat la drama permanentă a lui Osea, a unei dragoste care rezistă, este cunoaşterea că ea este numai un tablou nedesăvârşit a ceea ce Domnul este pregătit să facă pentru mine. Da, noi ştim că Hristos a venit să caute ce era pierdut, că El S-a coborât, ca să vină în relaţiile noastre nedemne, ca să ne curețe şi să ne adopte în familia lui Dumnezeu, că El a plătit un preţ mare, ca să ne salveze – dar aceasta nu este totul. Dragostea Domnului nostru Isus, a adevăratului Osea, ne va căuta şi va merge după noi până la extrem.

Fie ca niciodată să nu aibă loc, dar dacă într-o zi inima mea se va răci, dacă voi aluneca, dacă voi deveni necredincios, da, chiar şi atunci când voi ajunge într-o situaţie aşa de nedemnă ca Gomer sau chiar mai rău: eu am un Iubit divin, care va prelua iniţiativa şi va veni după mine, care nu cedează niciodată, indiferent de ce va avea loc. El nu va renunţa niciodată la mine! Această conştienţă îmi încălzeşte inima şi mă face să simt o mare siguranţă. El mă iubeşte cu »o dragoste veşnică« şi mă va atrage la Sine cu bunătatea Sa iubitoare (Ieremia 31.3 „Domnul mi S-a arătat de departe, zicând:„Da, te-am iubit cu o iubire eternă; de aceea, te-am atras cu îndurare.“). Dumnezeul meu este acelaşi Dumnezeu care a mers după Iona şi i-a oferit o şansă nouă, care neclintit a ţinut la David, chiar şi atunci când el a comis adulter şi crimă, care l-a restaurat pe Petru cel confuz pentru slujba apostolică deplină. Ai căzut tu? Ai distrus tu ceva?Ai fost necredincios? Eşti tu partea vinovată în căsnicia ta? Când citeşti aceste rânduri, Domnul te cheamă tocmai acum din nou. Această perseverenţă nemeritată este semnul infailibil al dragostei dumnezeieşti. Iubeşte-L din nou!

Remarci finale

Dacă nu avem regulat parte de o reacţie pozitivă, noi oamenii suntem înclinaţi să ne pierdem curajul şi să cedăm! Osea şi Gomer s-au diferenţiat foarte mult unul de altul. Ei au trăit momente dezgustătoare. Dacă Domnul a urmărit un scop foarte bine determinat cu această căsnicie complicată, atunci El va avea un scop deosebit şi cu căsnicia ta. Nu ceda! Gomer era labilă, nerecunoscătoare şi mereu necredincioasă, şi totuşi Osea a preluat iniţiativa s-o caute, s-o ierte, să vorbească inimii ei şi să pună în mişcare procesul de reabilitare. Nu vrei şi tu să iei din nou această iniţiativă? Adevărata dragoste nu abandonează!


Tradus de la: Fortdauernde Liebe

Rirlul original: „Persistent love"
Sursa: www.philipnunn.com

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole despre locul din Biblie Osea 2 (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen