Epistola către Evrei (H.C. Voorhoeve)

Capitolele 1-13

Articole: 13

Epistola către Evrei capitolul 1 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 1

Locuri din Biblie: Evrei 1

Spre deosebire de celelalte epistole, epistola aceasta nu face cunoscut nici numele şi nici vreo informaţie despre persoana scriitorului ei. Aceasta este deosebit de remarcabil şi ne oferă o dovadă precisă despre adevărul că nu un om, care ... mai multeste călăuzit de propriile gânduri, ci Duhul Sfânt, care călăuzeşte în tot adevărul, este Scriitorul propriu-zis al acestei epistole. Deoarece Isus Hristos Însuşi este prezentat ca Apostol în această epistolă, ar fi fost total nepotrivit dacă Pavel, ca în cele mai multe din epistolele sale, s-ar fi prezentat ca apostol. Deoarece el a fost chemat în mod deosebit ca să lucreze printre naţiuni, iudeii l-au făcut să simtă în mod deosebit ura lor faţă de el; de aceea se înţelege că numele lui, care ar fi putut uşor să dea prilej de necaz, nu este numit. Scrierea sa era însă aşa fel că orice cititor putea să recunoască că aici nu a scris un om în aroganţă şi vrăjmăşie, ci unul dintre ei, care se putea transpune în situaţia şi în încercările lor.

Epistola către Evrei capitolul 10 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 10

Locuri din Biblie: Evrei 10

În capitolul acesta Pavel expune tema tratată de el – a-tot-suficienţa şi valoarea jertfei unice a lui Isus Hristos – în legătură cu starea actuală a credincioşilor. El ne-a prezentat lucrarea lui Hristos şi a vorbit ... mai multdespre revenirea Sa şi despre gloria Sa. Dar ce se petrece în acest timp intermediar? Este timpul creştinismului, la care se aplică jertfa lui Hristos. Creştinul se află între cruce şi revenirea lui Hristos în glorie. El se odihneşte plin de încredere sub cruce; numai acolo el găseşte baza stabilă, morală, ca să poată sta înaintea lui Dumnezeu şi să aştepte gloria, care trebuie să fie revelată.

Epistola către Evrei capitolul 11 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 11

Locuri din Biblie: Evrei 11

Aceste reflectări îl conduc pe scriitorul epistolei la prezentarea a ceea ce este credinţa şi ce poate ea, şi la ceea ce este partea credinciosului pe pământ. O viaţă în credinţă era ceva cu totul nou pentru aceşti evrei ... mai multconvertiţi. Ei nu puteau înţelege, că ei se aflau în greutăţi mai mari decât înainte şi trebuiau să îndure înjosiri şi umiliri, pe care niciodată nu le-au cunoscut. Părea ca şi cum totul ar fi împotriva lor. Ei s-au aşteptat la pace, la fericire şi prosperitate, dar erau batjocoriţi, dispreţuiţi şi lepădaţi. Pavel le arată că credinţa niciodată nu se poate aştepta la altceva aici jos pe pământ şi niciodată nu va avea parte de altceva. Sfinţii din timpurile trecute, care au umblat în credinţă şi au săvârşit fapte de credinţă minunate, au fost străini pe pământ, nu au găsit nici un loc de odihnă aici, ci au fost batjocoriţi, prigoniţi, maltrataţi şi omorâţi. Dar ei au rămas în credinţă; ei au aşteptat cu răbdare; ei nu s-au lăsat nici speriaţi, nici descurajaţi; şi, cu toate că nu au văzut împlinirea făgăduinţei, ei s-au ţinut de Cel nevăzut ca şi cum L-ar fi văzut. Privirea lor era îndreptată spre viitorul minunat, la biruinţa viitoare asupra tuturor vrăjmaşilor Domnului.

Epistola către Evrei capitolul 12 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 12

Locuri din Biblie: Evrei 12

Cât de nemărginit de mari sunt privilegiile noastre! Dumnezeu a prevăzut pentru noi ceva mai bun – o poziţie mai bună, un loc mai bun, o speranţă mai bună – dar şi, aşa cum spune Pavel aici, un subiect mai bun al ... mai multcredinţei. Fiecare din sfinţii vechiului legământ a gustat ceva din greutăţile drumului de credinţă şi le-au biruit. Domnul şi Mântuitorul nostru însă a mers tot drumul credinţei până la capăt, de la iesle şi până la cruce, şi acum stă la dreapta tronului lui Dumnezeu. El a fost încercat de toate ispitele, cărora natura umană poate fi expusă. El a fost prigonit de oameni, ispitit de satan, părăsit de Dumnezeu. Ucenicii Lui L-au părăsit, atunci când Îl ameninţa pericolul; prietenul Lui apropiat L-a vândut; cei mai iubiţi ucenicii ai Lui nu au putut să suferă cu El, cu toate că El dorea mult compasiunea lor. Părinţii, al căror nume este numit aici cu cinste, s-au încrezut în Dumnezeu şi au fost ascultaţi; dar El nu a fost ascultat; El era un vierme şi nu om (Psalmul 22). El a mers drumul în deplină ascultare. În toate şi peste toate El a ieşit biruitor şi a intrat triumfător în cer, ca acolo ca Om glorificat să-Şi ocupe locul la dreapta tronului lui Dumnezeu.

Epistola către Evrei capitolul 13 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 13

Locuri din Biblie: Evrei 13

Îndemnurile din acest capitol sunt foarte importante. Ele se referă la drumul pe care sfinţii îl au de mers ca străini în lumea aceasta şi drept urmare nu ajung la înălţimea îndemnurilor din epistola către ... mai multEfeseni, unde ne este prezentată chemarea cerească a Adunării.

Epistola către Evrei capitolul 2 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 2

Locuri din Biblie: Evrei 2

Primele patru versete ale capitolului al doilea se aliniază direct la cele prezentate în primul capitol. Ele conţin atenţionarea severă, că credincioşii izraeliţi – şi în rândul acestora se socoteşte şi Pavel pe ... mai multsine - cu nici un chip să nu se abată de la Cuvântul pe care L-au auzit prin Fiul.

Epistola către Evrei capitolul 3 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 3

Locuri din Biblie: Evrei 3

La citirea şi studierea acestei părţi din această epistolă către Evrei este deosebit de important să păstrăm înaintea ochilor noştri cui a fost adresată această scrisoare, căci altfel nu vom înţelege expunerea de dovezi a ... mai multscriitorului şi vom folosi greşit ceea ce el învaţă. Pavel scrie rămăşiţei iudeilor, care au crezut în Hristos şi prin aceasta s-au separat de restul poporului, şi au fost urâţi şi prigoniţi de acest popor. Această rămăşiţă este privită ca popor binecuvântat de Dumnezeu pe pământ, cu toate că prin înălţarea lui Mesia la dreapta lui Dumnezeu ei sunt părtaşi ai unei chemări cereşti. Drept urmare atenţionările şi mângâierile din această epistolă vor sluji şi izraeliţilor credincioşi din zilele lui antihrist.

Epistola către Evrei capitolul 4 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 4

Locuri din Biblie: Evrei 4

În capitolul 4 se tratează în continuare tema referitoare la odihna lui Dumnezeu. Când izraeliţii în pustie au ajuns la graniţele ţării făgăduite, prin necredinţă au refuzat să intre în Canaan, Dumnezeu a ... mai multjurat în mânia Sa: „Nu vor intra în odihna Mea!”, şi toţi au căzut în pustie.

Epistola către Evrei capitolul 5 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 5

Locuri din Biblie: Evrei 5

După ce Pavel la sfârşitul capitolului al doilea ne-a prezentat pe Hristos ca Mare Preot al nostru, care a făcut lucrarea de ispăşire pentru păcatele poporului potrivit sfinţeniei lui Dumnezeu, şi la sfârşitul capitolului patru ... mai multca Marele Preot al nostru plin de milă, care a deschis pentru noi drumul spre tronul harului, el se preocupă acum cu descrierea mai detaliată a funcţiei de Mare Preot a lui Hristos. El o compară cu slujba de mare preot a lui Aaron, care în multe privinţe era modelul slujbei de Mare Preot a lui Hristos, cu toate că Pavel arată mai mult diferenţa decât concordanţa dintre ele.

Epistola către Evrei capitolul 6 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 6

Locuri din Biblie: Evrei 6

Din începutul acestui capitol rezultă ce înţelege Pavel prin prunci, care trebuiau hrăniţi cu lapte, şi prin maturi, care puteau suporta hrana tare. Prunci erau aceia care se aflau sub rânduielile şi ceremonialurile Legii ... mai mult(vezi Galateni 4); în timp ce cei maturi au înţeles şi au ocupat poziţia creştină potrivit revelării depline a gloriei lui Hristos, aşezat la dreapta Măriri în locurile preaînalte. Cuvântul despre începutul lui Hristos era învăţătura, care aparţinea acelui timp, când Hristos încă nu era arătat.

Epistola către Evrei capitolul 7 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 7

Locuri din Biblie: Evrei 7     Cuvinte cheie: Funcţia de mare preot; Melhisedec

Potrivit cu Psalmul 110 trebuia să se ridice un alt Preot, care nu a fost numit „după rânduiala lui Aaron”, ci Preotul va fi „după rânduiala lui Melhisedec”. Acest Preot este Domnul nostru Isus Hristos. ... mai multDumnezeu I-a zis nu numai: „Tu eşti Fiul Meu, Eu astăzi Te-am născut”, ci şi: „Tu eşti Preot pentru eternitate, după rânduiala lui Melhisedec” [Psalmul 110.4]. Pavel s-a referit deja de mai multe ori la aceasta. Dar acum era necesar să dovedească caracterul deosebit al preoţiei după rânduiala lui Melhisedec faţă de preoţia lui Aaron.

Epistola către Evrei capitolul 8 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 8

Locuri din Biblie: Evrei 8     Cuvinte cheie: Legământul nou

Faptul despre care este vorba şi pe care se bazează pacea noastră este, că Marele Preot al nostru stă la dreapta tronului Măreţiei în ceruri. Nu a mai rămas nimic de făcut. Lucrarea de ispăşire şi salvarea de păcate a fost ... mai multterminată. Păcatele au fost ispăşite şi păcatul a fost nimicit. Domnul nostru a fost pe cruce jertfa pentru păcatele noastre. Acolo El a purtat păcatele noastre, şi acolo El a fost făcut păcat. El S-a jertfit pe Sine Însuşi lui Dumnezeu şi S-a predat Lui, ca să fie pedepsit şi judecat în locul nostru. Ca urmare, El a fost părăsit de Dumnezeu şi a suferit moartea ca plată a păcatului. Dumnezeu a fost glorificat pe deplin prin El şi dreptatea Lui a fost satisfăcută în toate privinţele. De aceea Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi şi noi am fost aduşi la viaţă împreună cu El. Dar acum El trebuia să devină Marele Preot al nostru.

Epistola către Evrei capitolul 9 (H.C. Voorhoeve)

Evrei 9

Locuri din Biblie: Evrei 9     Cuvinte cheie: Cortul din pustie

Dacă desăvârşirea ar fi venit prin preoţia levitică, atunci nu ar mai fi fost necesară o altă preoţie după rânduiala lui Melhisedec; dacă ar fi fost păstrat legământul dintâi, atunci nu mai era nevoie să vină un ... mai multal doilea legământ, un legământ nou; aşa ar fi spus Pavel. Dacă exista o preoţie după rânduiala lui Mehisedec, atunci preoţia levitică decădea, şi dacă a venit un legământ nou, atunci primul este îmbătrânit şi aproape de dispariţie. Aceasta era clar şi precis; însă acum se merită să se arate din ce motive nu putea să rămână vechea perioadă. Aceasta este ceea ce scriitorul epistolei prezintă în acest capitol 9. El arată că sub legământul dintâi nimeni nu avea acces în prezenţa lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu era ascuns în spatele perdelei; nu putea fi vorba de o conştiinţă curăţită, deoarece sângele taurilor şi ţapilor nu puteau îndepărta păcatele; şi deoarece nu avusese loc o eliberare desăvârşită.