Întrebările „De ce?” în viaţa noastră

Nu numai pe noi creştinii credincioşi ne preocupă multele întrebări „De ce?” referitoare la evenimente din istoria mondială, la evenimentele contemporane şi la viaţa personală. Tocmai ceea ce ne-a surprins în anul acesta (2020) actualmente prin Corona dă naştere la unele întrebări „De ce?” Fiecare din noi a avut desigur astfel de întrebări, şi nu numai când o persoană preaiubită a fost chemată deodată în veşnicie sau s-a dat diagnosticul de cancer. Uneori lucruri relativ mici ne pot arunca de pe traiectorie şi să ne creeze greutăţi, dacă ceva ne surprinde în viaţă şi nu decurge aşa cum ne-am aşteptat. De exemplu un examen pierdut, un răspuns negativ la o cerere sau dezamăgiri de orice formă. Atunci suntem nedumeriţi şi deznădăjduiţi şi nu ştim cum va merge mai departe. Habacuc ne încurajează, că noi putem pune lui Dumnezeu aceste întrebări. Răspunsurile lui Dumnezeu la ele sunt surprinzătoare, nesupuse vremurilor şi motivează.

Dumnezeule, de ce priveşti fără să faci ceva?

Când are loc ceva negativ, de cele mai multe ori întrebăm: De ce? Aşa întreabă Ghedeon în cartea Judecători 6.13: „Dacă este Domnul cu noi, pentru ce au venit toate acestea asupra noastră?” Habacuc dimpotrivă întreabă, de ce Dumnezeu nu face nimic, nu intervine, cu toate că în popor sunt aşa de multe lucruri care se desfăşoară greşit (Habacuc 1.2-4). Aici ajungem şi noi prima dată la limitele noastre. Ar trebui Dumnezeu să intervină sau nu în timpul nostru? Fapt este, că dacă noi dorim ca Dumnezeu să intervină, atunci aceasta ne-ar lovi şi pe noi personal foarte puternic. Aceasta a fost aşa nu numai la Habacuc sau la Ieremia, vedem aceasta foarte actual. Cel mai bine este să lăsăm aceasta permanent în seama Dumnezeului nostru suveran şi înţelept, ale cărui gânduri sunt mult mai presus decât gândurile noastre (Isaia 55.9).

Dumnezeu acţionează – însă nu neapărat potrivit cu imaginaţiile noastre

Răspunsul lui Dumnezeu este, că El nu priveşte fără să facă ceva, ci lasă să aibă loc ceva care uimeşte şi îngrozeşte (Habacuc 1.5). Ceva pe care Habacuc nicidecum nu-l avea în plan. Dumnezeu va folosi pe babilonienii îngrozitori, violenţi să cucerească pe Iuda şi multe alte ţări (Habacuc 1.6-11)[1]. Aceasta este dur. Te-ai aşteptat tu ca Dumnezeu să intervină în felul acesta în evenimentele mondiale, aşa cum tocmai este cazul acum? Dumnezeu acţionează întotdeauna corect şi la timpul potrivit. Însă aceasta deseori nu se potriveşte în procesul nostru de gândire limitat. Ce a făcut Dumnezeu a fost deseori surprinzător. Actual putem vedea din nou aceasta. Recunoaştem noi aceasta (compară cu Amos 3.6)?

Dumnezeule, de ce acţionezi Tu în felul acesta?

Acum Habacuc este total nesigur şi întreabă pe Dumnezeu de ce El intervine tocmai printr-o naţiune păcătoasă, jefuitoare (Habacuc 1.12-17), care ea însăşi ar fi meritat judecata. Habacuc aşteaptă cu răbdare răspunsul lui Dumnezeu (Habacuc 2.1). Acum se arată clar că Dumnezeu într-adevăr răspunde la întrebările noastre „De ce?” dar altfel decât ne aşteptăm noi. Ca la Iov, nu sunt explicaţii concrete detaliate. Pentru mintea noastră limitată acestea ar fi prea înalte, şi pentru planurile lui Dumnezeu felurite pe diverse nivele cu siguranţă uneori noi nu le-am putea pricepe. Uneori credem chiar că ştim mai bine decât Dumnezeu, cu toate că nu avem nici cea mai mică idee (Iov 42.7; Ioan 9.2). Însă răspunsurile lui Dumnezeu au în vedere relaţia personală cu Domnul nostru şi încrederea în El.

Nu este aceasta valabil chiar şi pentru situaţia actuală? Ştim noi ceva, de ce Dumnezeu a permis ca să fi avut loc sau să aibă loc parţial sau chiar deloc numai o strângere laolaltă cu îngrădiri?

Cel drept va trăi prin credinţa lui

Răspunsurile date lui Habacuc sunt şi pentru noi simple şi de înţeles:

• Pentru cuceritorii de atunci şi în general pentru fiecare om care face răul sunt valabile anunţurile referitoare la judecată (de cinci ori „Vai”, Habacuc 2.6-20). Păcatele numite sunt actuale şi astăzi.
• Cel drept va trăi prin credinţa lui. Aceasta înseamnă că fiecăruia care crede în Domnul Isus i se dăruieşte gratis şi prin harul liber dreptatea lui Dumnezeu şi el este eliberat de judecată, este îndreptăţit (Romani 1.17; 3.24; 5.1).
• Cel drept va trăi prin credinţa lui. Aceasta înseamnă, niciodată prin faptele Legii, nu prin eforturile şi meritele proprii, ci pentru că dă crezare lui Dumnezeu, se încrede în El (Galateni 3.11;16).
• Cel drept va trăi prin credinţa lui. Aspectul acesta spune că un creştin credincios chiar şi în cazul întrebărilor „De ce?” are voie să aibă o viaţă împlinită şi nu trebuie să se retragă frustrat, aşa cum arată exemplele eroilor credinţei (Evrei 10.38;35-11.40).
• Domnul Isus va prelua într-o zi domnia, va ocupa locul gloriei, şi toţi oamenii vor amuţi înaintea Lui (Habacuc 2.14,20).

De la întrebări şi nedumerire la rugăciune, odihnă, mulţumire, bucurie, putere şi perspectivă

• După ce Dumnezeu a răspuns lui Habacuc, acesta se poate ruga pentru înviorarea lucrării lui Dumnezeu şi pentru îndurarea Sa (Habacuc 3.2). Nu ar fi aceasta şi pentru noi astăzi o rugăminte insistentă? Este pentru noi din nou o dorinţă mai mare ca lucrarea lui Dumnezeu să se împlinească? Probabil din nou sau într-un fel nou decât până acum. Suntem noi deschişi pentru aceasta? De altfel răspunsul lui Dumnezeu la întrebarea de la început „De ce?” dat lui Ghedeon este că el primeşte o misiune strict personală de la Dumnezeu. Domnul doreşte tocmai în acest timp să te vadă (iarăşi) în slujba Sa. În Împărăţia lui Dumnezeu este destul lucru. Este aceasta important pentru noi?
• Habacuc preamăreşte măreţia şi puterea lui Dumnezeu din timpurile trecute. Poetic se face aluzie la trecerea prin Marea Roşie şi multe altele (Habacuc 3.3-15). Şi lui Iov Dumnezeu i se descopere ca răspuns în măreţia Lui ca şi Creator. Domnul nostru este şi astăzi Acelaşi, care face lucruri mari şi minunate (Iov 5.9). Suntem noi conştienţi de măreţia Lui?
• Habacuc poate acum să aştepte în linişte şi calm ceea ce se va petrece (Habacuc 3.16,17). Putem şi noi să facem aceasta astăzi? Indiferent de ce vine în viaţă, Dumnezeu este pentru noi (Romani 8.31) şi este mai mare decât toate.
• Habacuc poate acum chiar să se bucure şi să chiuie de bucurie, pentru că Dumnezeu este mântuirea lui, salvarea lui (Habacuc 3.18). Eşti tu conştient de siguranţa care este în Domnul Isus şi te bucuri tu întotdeauna de ea (Ioan 10.27-29)?
• Habacuc ştie că Domnul este tăria lui. Asemenea unui pelerin pe un drum pe înălţime el poate savura perspectiva şi depărtarea şi poate cânta laudă lui Dumnezeu (Habacuc 3.19). Nu doreşti tu să laşi să ţi se dea un astfel de unghi de vedere şi să ai bucurie de viaţa în părtăşie cu Domnul Isus, chiar şi atunci când în tine însuţi şi în jurul tău nu arată aşa de optimist? Nu dorim noi ca şi creştini credincioşi să reflectăm în comun această mărturie şi să contribuim la lauda lui Dumnezeu? Nu ştim cât timp mai rămâne pentru aceasta. Doresc foarte mult ca evenimentele actuale şi întrebările noastre „De ce?” să ne aducă mai aproape în părtăşia cu Domnul, câmpul nostru vizual să fie marcat prin Cuvântul lui Dumnezeu şi Domnul să ne poată folosi pe tine şi pe mine, ca să facem lucrarea Sa spre lauda Sa, până când El va reveni.

Tradus de la: Warum?

Traducere: Ion Simionescu