Versete călăuzitoare: 2. Corinteni 6.14-18

2. Corinteni 6.14-18: Nu vă înjugaţi nepotrivit {de fapt, nu fiţi înjugaţi sub diverse forme; compară cu Leviticul 19.19; Deuteronomul 22.10}cu cei necredincioşi; pentru că ce legătură este între dreptate şi fărădelege sau ce comuniune are lumina cu întunericul? şi ce înţelegere are Hristos cu Belial sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Şi ce înţelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Pentru că voi sunteţi un templu al Dumnezeului celui viu, după cum a spus Dumnezeu: „Voi locui în ei şi voi umbla între ei; şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu“ {Leviticul 26.11,12}. De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi“, spune Domnul; şi „nu atingeţi ce este necurat, şi Eu vă voi primi; şi vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice“, spune Domnul Cel Atotputernic. {compară cu Isaia 52.11}

 Vom studia acum „jugul nepotrivit” în cazurile de parteneriat în afaceri. Cu toate că un astfel de jug pare să nu fie aşa de problematic, deoarece se poate renunţa mai uşor la el, ca acela pe care tocmai l-am studiat, el se dovedeşte totuşi a fi un obstacol pentru mărturia credinciosului. Atunci când un creștin credincios se înjugă cu un necredincios în scopuri de afaceri, fie că acel necredincios este o rudă, fie că nu, sau atunci când devine membru al unei firme lumești, el își predă virtual responsabilitatea individuală; căci începând din momentul acela acțiunile firmei sunt văzute ca acțiuni ale sale; și atunci nu mai poate fi vorba de acţionări conform principiilor cereşti. Asemenea noțiuni ar fi luate în derâdere, de îndată ce ele s-ar dovedi bariere reale în proiectele de afaceri. Lumea, pentru a putea face afaceri, se va folosi întotdeauna de mijloace total contradictorii Duhului şi principiilor Împărăţiei căreia îi aparţine credinciosul, precum şi Bisericii, căreia îi aparţine. El ar putea să își impună influența sa pentru a creștina modul de administrare a afacerilor, totuşi îl vor obliga să facă afacerile așa cum fac toți ceilalți, aşa că nu îi rămâne altă alternativă decât să se plângă în tăcere pentru poziția dificilă, nepotrivită, în care se găsește sau să se retragă cu mari dezavantaje, care ar putea lua naştere pentru el și pentru familia sa. Dacă ochiul este curat, nu va fi nici o neclaritate în a alege între aceste două alternative; însă cu regret chiar intrarea într-o astfel de poziţie dovedeşte lipsa unui ochi simplu (curat); şi faptul că un credincios se află în ea arată evident lipsa capacității spirituale de a onora valoarea și puterea principiilor divine, care negreșit l-ar conduce afară din ea.

Niciodată cineva, al cărui ochi este curat, nu se va putea înjuga cu un necredincios, cu scopul de a câștiga bani; căci credinciosul are în vedere glorificarea nemijlocită a lui Hristos şi ştie că prin încălcarea unui principiu divin nu poate obţine acest ţel. Deci dacă intrarea unui creştin credincios ca părtaş într-o firmă lumească nu serveşte la glorificare, atunci, fără îndoială, că acest lucru servește scopurilor diavolului. Nu există o cale de mijloc, ci este evident că în acest caz Hristos nu este glorificat; deoarece Cuvântul Lui spune „Nu vă înjugați nepotrivit cu cei necredincioși”. Niciodată principiul acesta nu poate fi încălcat fără să producă pagubă mărturiei şi fără să împiedice binecuvântarea spirituală. Într-adevăr, conștiința unui creștin credincios, care a acţionat greşit în această privinţă, va căuta în diverse moduri să se liniştească; va recurge la diverse subterfugii şi va aduce diverse argumente, pentru a se convinge pe sine însuşi că ceea ce face este corect. El poate să-şi spună: „În ceea ce mă privește personal, mie nu-mi stă nimic în cale să acţionez spiritual, chiar dacă în ce privește afacerea mea sunt înjugat cu un necredincios”. Dar acest argument se va dovedi întotdeauna a fi o amăgire, de îndată ce practicarea lui va fi pusă la probă. Slujitorul lui Hristos se va vedea împiedicat într-o mulțime de moduri prin asocierile lumești. Dacă în ce privește slujirea lui Hristos nu va întâmpina ostilitate deschisă, el va fi expus eforturilor secrete și permanente ale dușmanului, pentru a-i frâna râvna şi de a arunca apă rece peste toate planurile sale. El va fi luat în derâdere şi va fi disprețuit şi va fi permanent blamat din cauza efectului pe care fanatismul său îl va avea asupra relaţiilor de afaceri ale firmei. Dacă își investește o parte a timpului său, a talentelor sale şi a banilor săi pentru ceea ce el consideră că este lucrarea Domnului, va fi considerat prost sau nebun, și i se va aminti că el, pentru a sluji Domnului într-un mod adevărat, iscusit şi raţional ca om de afaceri, ar trebui să aibă înaintea ochilor „afacerea sa şi numai afacerea sa”; și că preocuparea cu lucrurile religioase este exclusiv pentru predicatorii puşi şi plătiţi pentru aceasta sau pentru aşa-zisul cler.

Deși mintea înnoită a creștinului credincios s-a convins suficient de înşelăciunea unei astfel de sentinţe şi cu toate că el ar putea recunoaşte că această înțelepciune lumească nu este decât o haină subțire, zdrențuită aruncată peste vicleniile josnice ale inimii, totuși nimeni nu poate spune cât de mult poate fi inima influențată de astfel de lucruri. Noi devenim insensibili din cauza împotrivirii permanente. Curentul devine prea puternic pentru noi; treptat ne supunem acțiunii lui şi devenim purtați de suprafaţa lui. Conștiința s-ar putea să reziste la unele spasme de agonie; dar energia spirituală este slăbită și sensibilitățile naturii celei noi devin amorţite, așa încât nu mai există nici un răspuns la strigătul conștiinței și nici un efort real de a sta împotriva dușmanului. Receptivitatea pentru tot ce este în lume din inima creştinului credincios se leagă cu influenţele împotrivitoare din afară; fortificațiile exterioare sunt asaltate şi citadela afecțiunilor sufletului este expusă unui atac puternic; şi în final omul însufleţit lumeşte dă în persoana sa un exemplu clar despre plângerea mișcătoare a profetului: „Capii ei erau mai curați decât zăpada, mai albi decât laptele, mai rumeni la trup decât rubinele, înfățișarea lor era ca safirul. Fața lor este mai neagră decât funinginea, nu mai sunt recunoscuți pe străzi. Pielea li s-a lipit de oase; s-a uscat, a ajuns ca lemnul” (Plângerile lui Ieremia 4.7,8). Dacă cineva era cunoscut cândva ca slujitor al lui Hristos, ca împreună-lucrător în Împărăția lui Dumnezeu, prin aceea că urmărea şi promova interesele Evangheliei lui Hristos, şi după aceea s-a coborât la nivelul unui om de afaceri tenace, hotărât, nu ar spune apostolul despre el, aşa cum a spus odinioară despre Dima: „Dima m-a părăsit, iubind veacul de acum” (2. Timotei 4.10)?

Dar probabil la intrarea într-un jug nepotrivit în parteneriat în afaceri cu necredincioşi nimic nu acționează mai mult asupra inimii creștinilor credincioşi decât obişnuinţa de a purta împreună cele două caractere: de creștin și de om de afaceri. Aceasta este o capcană periculoasă. Un om trebuie să fie sau una sau cealaltă. Dacă sunt un creștin credincios, atunci creștinismul meu trebuie să se arate ca o realitate vie în poziţia în care sunt; dar dacă el nu se poate arăta pe acest loc, atunci nici eu nu am voie să rămân pe acest loc; pentru că dacă persist într-o poziție în care viața lui Hristos nu se poate arăta, foarte curând nu voi mai avea nimic din creștinism decât cel mult numele, fără realitate, forma exterioară fără putere interioară, coaja fără miez. Eu trebuie să fiu un slujitor al lui Hristos, nu doar duminica, ci și începând de luni dimineața până sâmbătă seara, şi nu numai în adunare, ci și la locul meu de muncă. Dar nu pot să fiu un slujitor iscusit al lui Hristos în timp ce grumazul meu este înjugat la un jug cu un necredincios; pentru că cum ar putea lucra împreună, în același jug, slujitorii a doi stăpâni diferiți? Aceasta este la fel de imposibil, precum cineva ar putea încerca să lege razele Soarelui din miezul zilei cu întunericul profund din miezul nopții. Nu se poate; și de aceea apelez în modul cel mai solemn la conștiința cititorului, şi în prezența Dumnezeului cel Atotputernic, care va descoperi sfaturile inimii oamenilor prin Isus Hristos. Aș vrea să îi spun cu severitate, dacă este pe cale să devină partener cu un necredincios: Evită! Da, evită, chiar dacă îţi promite câștiguri mari. Te vei arunca numai în necazuri și griji. Ești pe cale să te pui la plug împreună cu unul ale cărui sentimente, motivaţii și înclinaţii sunt diametral opuse față de ale tale. El vrea să facă bani, să câştige avantaje şi să facă progrese în lume; tu dorești - sau cel puțin ar trebui să dorești - să fie promovate interesele lui Hristos și ale Evangheliei Sale pe pământ şi să fie extinse graniţele unde Numele Lui este cunoscut. Ţelul lui sunt banii, al tău, sper, este Hristos; el trăiește pentru această lume, tu pentru lumea care va veni; el strânge lucrurile trecătoare şi tu pe cele veșnice. Cum poţi tu să mergi pe acelaşi teren cu el? Principiile, motivațiile, ţelurile, speranțele tale au o natură diametral opusă. Cum este posibil să faci un astfel de pas? Cum poţi tu intra într-o astfel de legătură? Desigur, tu ai nevoie numai de un ochi curat, ca să poţi vedea toate acestea în adevărata lor înfăţişare. Este imposibil pentru unul al cărui ochi este umplut cu Hristos și a cărui inimă este preocupată cu El să poată să se înjuge cu un tovarăș lumesc, oricare ar fi chestiunea. De aceea, cititor creştin credincios, te rog insistent, înainte de a face acest pas cu urmări grave, să priveşti întreaga chestiune cu inimă sinceră şi în prezența lui Dumnezeu s-o cântărești cu balanța sfinţeniei Sale. Întreabă-L ce gândeşte El despre ea și ascultă de răspunsul Lui cu voința supusă și cu o conștiință curată. Şi răspunsul acesta este deplin şi autoritar, ca şi cum ar cădea din cerurile deschise; el este: „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși.”

Dar dacă tu, cititor iubit, te afli deja într-un astfel de jug, te sfătuiesc să te eliberezi cât se poate de repede. Fără îndoială că ai constat deja că acest jug este foarte împovărător. Ar fi de prisos să-ţi descriu urmările triste care sunt legate cu o astfel de poziție; pentru că tu le cunoști deja. Dar, preaiubitul meu frate în Hristos, nu pierde nici un moment și caută să arunci jugul acesta. Dar trebuie să se facă înaintea Domnului după principiile Sale și prin harul Său. Intrarea într-o poziție rea este mai uşoară decât ieșirea din ea. Un parteneriat vechi de zece, douăzeci de ani, nu poate fi rupt dintr-o dată. Aceasta trebuie să aibă loc cu calm, cu umilință și cu rugăciune, ca înaintea Domnului și ţinând seama pe deplin de gloria Lui. Eu pot să-L dezonorez pe Domnul prin ieşirea mea dintr-o poziţie rea tot atât de mult ca prin a intra în ea. Dacă sunt într-un parteneriat cu un necredincios și conștiința îmi spune că greșesc, trebuie să-i spun sincer și deschis partenerului meu că nu mai putem merge împreună; și după aceea misiunea mea este să rezolv afacerile firmei într-un mod sincer, corect şi corespunzător, pentru ca adversarul să nu aibă nici un motiv de acuzare şi să se astupe gura celor care vorbesc de rău.

Trebuie să evităm orice formă de iritare, nechibzuinţă și înduplecare atunci când acţionăm public pentru Domnul și îndreptăţirea principiilor Sale sfinte. Dacă un om este prins într-o plasă nu foloseşte smulgerea şi târârea violentă, agitată, pentru a ieşi afară. Nu; trebuie să te smereşti, să îţi mărturiseşti păcatele înaintea Domnului și apoi să te retragi agăţându-te cu răbdare de harul, care poate nu numai să ierte, ci şi să conducă în poziţia adevărată. – Cu toate acestea, ca și în cazul jugului în căsătorie, starea de lucruri este mult modificată în cazul când parteneriatul a luat naştere înainte de întoarcerea la Dumnezeu. De fapt chiar şi în acest caz nicidecum nu este justificată perseverarea în această stare, însă în acest caz conştiinţa nu suferă atât de mult, şi aceasta va avea efect esenţial asupra felului în care are loc despărţirea. Dacă mă judec pe mine însumi pentru poziția mea greșită, și dacă deci starea morală a conștiinței și inimii mele este pe terenul bun, atunci cu siguranţă Dumnezeu va lua chestiunea în mâna Sa şi mă va pune pe locul care mi se cuvine. Dar dacă El rezolvă chestiunea mea, El nu îmi va permite ca eu să încalc adevărul, în timp ce eu caut să ascult de altul. Același cuvânt, care spune „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși” spune și „Să nu datoraţi nimănui nimic”; „îngrijind de ceea ce este bine înaintea tuturor oamenilor”; „umblați cu înţelepciune față de cei de afară”. Dacă am greșit față de Dumnezeu intrând în parteneriat cu un necredincios, cu certitudine eu nu trebuie să greșesc față de om prin felul meu de ieşire din acel parteneriat. Supunerea profundă față de Cuvântul lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt, va pune toate lucrurile în ordine, ne va conduce paşii pe căi drepte și ne va face capabili să evităm orice grabă periculoasă.

Partea anterioară Partea următoare

Tradus de la: Das ungleiche Joch (3)

Titlul original: „Das ungleiche Joch“
din Botschafter des Heils in Christo, 1866, pag. 108–112

Traducere: Ion Simionescu