Ucenicul care „nu ne urmează”
Marcu 9.38-41; Numeri 11.26-29

© SoundWords, Online începând de la: 09.10.2020, Actualizat: 09.10.2020

Versete călăuzitoare: Marcu 9.38-41

Marcu 9.38-41: Şi Ioan I-a răspuns: „Învăţătorule, noi am văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu ne urma”. Dar Isus le-a spus: „Nu-l opriţi; pentru că nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi îndată să poată să Mă vorbească de rău. Pentru că cine nu este împotriva noastră, este pentru noi. Pentru că oricine vă va da să beţi un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Hristos, adevărat vă spun, nicidecum nu-şi va pierde răsplata.”

Ioan povesteşte în Marcu 9.38-41 despre un om, care scotea demoni în Numele lui Hristos. Nu pare prea frumos când el spune de două ori, că omul acesta nu „ne” urmează şi că „noi” – aşa cum spune el – am încercat chiar să-l oprim. De ce nu a spus el mai bine, că problema acestui om consta în aceea că el nu-L urma pe Domnul? Ce contează dacă el nu ne urmează pe noi? Nu putea Ioan să fie mai modest, cu atât mai mult cu cât puţin înainte ucenicii înşişi nu au avut putere să scoată demoni, ceea ce Domnul le-a imputat în cuvinte clare (Marcu 9.14-19)?

Nu este aceasta o atitudine spirituală, pe care noi o putem vedea clar şi astăzi? Şi noi suntem în stare să împiedicăm pe cineva în lucrarea lui spirituală, numai pentru că el nu „ne” urmează. Să citim Numeri 11.27-29, unde Iosua vrea să împiedice doi oameni să profeţească şi Moise răspunde: „De ar fi tot poporul Domnului profeţi; de Şi-ar pune Domnul Duhul Său peste ei!” Şi aici unii făceau o lucrare spirituală în afara locului rânduit. Aceasta nu era corect în sine, dar cu toate acestea nu era un motiv să-i împiedici. Dimpotrivă, aşa pare Moise să spună, este întotdeauna mai bine să profeţeşti într-un mod care nu este în totul corect, decât să nu profeţeşti deloc.

Acesta este un argument asemănător cu ceea ce auzim de la Domnul Isus: voi nu trebuie să împiedicaţi pe altul în lucrarea lui, căci el stă în picioare sau cade pentru Domnul lui (compară cu Romani 14.4). – Dacă este vorba de un împreună-rob cu adevărat, noi trebuie, chiar dacă avem anumite obiecţii împotriva lui, să pornim de la regula că cine nu este împotriva Domnului este pentru El. Omul acesta, care scotea demoni, într-adevăr nu-L urma pe Domnul, dar el nu era nici împotriva Lui, căci El scotea demoni în Numele Lui (compară cu Matei 12.30, unde Domnul nu vorbeşte despre robi adevăraţi, chiar dacă vorbesc robi ai lui Dumnezeu slabi, ci de robi falşi). Vedem aici (Marcu 9.41) pe Domnul ca Rob smerit, care ştie să preţuiască chiar şi cea mai neînsemnată faptă a unui împreună-rob. Noi trebuie să-L urmăm ca robi neînsemnaţi.


Tradus de la: Der Jünger, der "uns nicht nachfolgt"
Din Bode van het heil in Christus, 141 (1998) 3, pag. 24

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).