Huebner, Roy A.: Binecuvântarea înșesită de la sfârşitul celei de-a 70-a săptămână-an

Daniel 9.24

Locuri din Biblie: Daniel 9     Cuvinte cheie: Săptămâni-an, 70; Intercalarea Bisericii; Dispensaţionalism; Teologia legământului

Interpretarea tradiţională a expresiei „încetarea fărădelegii” este aceea că această expresie se referă la împăcarea care a avut loc, aşa cum se crede, la mijlocul celei de-a şaptezecea săptămână. Pe de ... mai multaltă parte P. Mauro gândeşte că Matei 23.32 „este o explicaţie, că venise ceasul pentru terminarea fărădelegii”, adică să răstignească pe Domnul. Ambele afirmaţii arată că nu se cunosc afirmaţiile Scripturii. Au fost stabilite şaptezeci de săptămâni „pentru încetarea fărădelegii”. De fapt fraţii noştri spun: Nu, nu este aşa! Au fost necesare şaizeci şi nouă şi jumătate de săptămâni pentru a pune capăt fărădelegii. Eu cred că sunt necesare şaptezeci de săptămâni, deoarece Scriptura spune categoric aceasta (Daniel 9.24). Aceasta este valabil şi pentru celelalte afirmaţii ale ei, care de asemenea au nevoie de şaptezeci de săptămâni. Să mergem la o altă combatere a acestor rătăciri, şi anume că după răstignire fărădelegea poporului lui Daniel a continuat.

Huebner, Roy A.: Sunt credincioşii Vechiului Testament copii ai lui Dumnezeu?

Ioan 11.52,53; 1.12; Romani 9.7,8; Galateni 4.1-7

Locuri din Biblie: Ioan 11.52,53; 1.12; Romani 9.7,8; Galateni 4.1-7     Cuvinte cheie: Copiii lui Dumnezeu; Dispensaţionalism; Filiaţiune

În acest articol scurt sunt citate unele pasaje din Biblie care arată clar că credincioşii Vechiului Testament sunt copii ai lui Dumnezeu.

Kelly, William: Chemarea cerească

Evrei 3.1

Locuri din Biblie: Evrei 3.1     Cuvinte cheie: Chemarea cerească; Teologia legământului; Dispensaţionalism

Nu este lipsit de importanţă să ne gândim că în timp ce „chemarea cerească” depinde de înălţarea Domnului Isus Hristos în cer, totuşi credinţa credincioşilor Vechiului Testament era mult mai ... mai multînainte în chemarea şi împrejurările lor. Astfel Domnul a chemat pe Avraam din patria sa şi din rudenia sa şi din casa sa părintească să meargă într-o ţară pe care El i-o va arăta. Şi desigur a fost un act de credinţă, că Avraam a fost ascultător şi a plecat, „fără să ştie unde se ducea”.

Kelly, William: Promisiunile lui Dumnezeu făcute lui Avraam

Geneza 12.1-3; Galateni 3.8.16

Locuri din Biblie: Geneza 12.1-3; Galateni 3.8.16     Cuvinte cheie: Teologia legământului; Dispensaţionalism; Taină; Legământ (noul); Făgăduință

Nimeni nu neagă, că promisiunile, care au fost date lui Avraam, își au originea în harul lui Dumnezeu. Dar este o greșeală gravă să confunzi aceste promisiuni date lui Avraam cu promisiunile lui Dumnezeu în Hristos prin ... mai multEvanghelie, despre care se vorbește în Efeseni 3.6. Aceasta ar influența credința noastră, părtășia noastră și comportarea noastră. Desigur legământul cu Avraam cuprindea siguranță, primire, favoare și prietenie cu Dumnezeu pentru cei care aveau parte de acest legământ. Întrebarea este, dacă nu cumva, de exemplu, scrisoarea către Efeseni nu revelează un țel al harului mult mai adânc și mai înalt. La aceasta este vorba de un țel care niciodată nu a fost promis lui Avraam. Intenționat a fost păstrat ascuns, până când Duhul Sfânt a coborât pe pământ ca urmare a morții, învierii și înălțării Domnului Isus la dreapta lui Dumnezeu în cer. Nici deducțiile logice și nici tradiția nu ne va ajuta să răspundem la această întrebare. Dimpotrivă, ele ne vor împiedeca mai mult. Dar ce spune Scriptura? Vrem să comparăm două lucruri. La ambele aceste două lucruri este vorba de ceva care este total diferit în raza de acțiune și în caracter, cu toate că ambele în mod necesar își au izvorul în harul măreț al lui Dumnezeu.

Imagine: SoundWords
Kelly, William: Intercalarea pământească

Daniel 2; 7; Luca 21

Locuri din Biblie: Daniel 2; 7; Luca 21     Cuvinte cheie: Teologia legământului; Intercalarea Bisericii; Dispensaţionalism

Deci intervalul, începând din momentul când Israel a devenit Lo-Ami (Osea 1) şi până când el va fi restabilit şi va fi pentru totdeauna poporul Său în ţară ca sferă centrală a domniei Sale ... mai multpământeşti, acest interval va fi umplut de cele patru fiare succesive (Daniel 7) sau puteri domnitoare ale naţiunilor (Daniel 2). Derularea normală a epocilor pământeşti a pornit de la premisa că scaunul de domnie al Domnului stă în Ierusalim. Misiunea acestui scaun de domnie, atunci când puterea a fost transferată naţiunilor, este exact o intercalare cu privire la domnia Sa pământească. Aşa ceva nu a fost în istoria lui Israel, nici înainte şi nici după „timpul naţiunilor”. Israel este prezentarea atât a eşecului din trecut, sub Lege, cât şi a autorităţii lui Mesia cu privire la domnia clară şi directă a lui Dumnezeu pe pământ în viitor. Dimpotrivă, perioada intermediară a naţiunilor este întreruperea acestei prezentări, oricare ar putea fi lucrările minunate ale lui Dumnezeu în harul Său în acest timp. ...

Imagine: SoundWords
Kelly, William: Intercalarea din Matei 10.23

Matei 10.23

Locuri din Biblie: Matei 10.23     Cuvinte cheie: Intercalarea Bisericii; Dispensaţionalism

Acest verset mă determină să repet o expresie pe care am mai folosit-o, și anume că Biserica (Adunarea) este o mare intercalare. Misiunea apostolilor s-a încheiat brusc prin moartea lui Hristos , deși au continuat-o o vreme după aceea, ... mai multdar a fost complet oprită prin distrugerea Ierusalimului: totul s-a terminat pentru o vreme, dar nu pentru totdeauna. Chemarea Bisericii (Adunării) începuse; și când Domnul va fi luat Biserica din lume la cer, Dumnezeu va ridica din nou martori pentru Mesia pe pământ, atunci când iudeii se va converti. Dumnezeu a declarat că va da țara Sa poporului Său, și va face acest lucru, pentru că darurile și chemarea Sa sunt fără părere de rău (Romani 11.29). Credincioșia lui Dumnezeu este inclusă în faptul că poporul iudeu trebuie să fie restabilit în țara sa, atunci când va intra plinătatea națiunilor (Romani 11.25). Chemarea plinătății națiunilor este intercalarea în care trăim în prezent.

Mücher, Werner: Mai există un viitor pentru Israel?

Romani 9-11

Locuri din Biblie: Romani 9; Romani 10; Romani 11     Cuvinte cheie: Dispensaţionalism; Israel

Mai este Israel poporul lui Dumnezeu? Dacă nu, îl va accepta Dumnezeu pe Israel ca popor al Său din nou în viitor? Cu alte cuvinte, este biblică doctrina așa-numitelor „dispensații” (în engleză: dispensations)? Cu ... mai multaceste întrebări vrem să ne ocupăm în acest articol.

Ouweneel, Willem Johannes: Ce vrea să se spună prin noul legământ?

Luca 22.20; 1 Corinteni 11.25

Locuri din Biblie: Luca 22.20; 1 Corinteni 11.25; Evrei 8     Cuvinte cheie: Legământ (noul); Dispensaţionalism; Teologia legământului; Împărăţia de o mie de ani; Legământul nou

Literalmente el va fi încheiat cu cele zece seminţii respectiv cu cele două seminţii ale vechiului popor al lui Dumnezeu; în inimile lor va fi scris şi textul Legii lui Moise. Însă potrivit mărturiei Noului Testament noi ca ... mai multpopor actual al lui Dumnezeu în Duhul avem felurit a face cu noul legământ. ...

Reid, Roderick John: Pentru ce citează Pavel pe profetul Osea

Romani 9.25

Locuri din Biblie: Romani 9.25; Osea 2; Osea 1     Cuvinte cheie: Israelul lui Dumnezeu; Dispensaţionalism; Teologia legământului

Apostolul foloseşte acest citat nu numai pentru a arăta cum harul a deschis uşa în timpul actual pentru păgâni, ci el face aceasta tocmai pentru că Dumnezeu a poruncit lui Osea să spună lui Israel: „Voi nu sunteţi poporul ... mai multMeu”; El le-a refuzat recunoaşterea. Însă lui Osea i s-a poruncită să mai spună şi: „În locul unde li s-a zis: «Nu sunteţi poporul meu!» li se va zice: «Fii ai Dumnezeului celui viu!»” (Osea 1.10b) În afară de aceasta El spune: „… voi da … valea Acor ca uşă a speranţei” (Osea 2.15); exact locul unde a fost exercitată judecata asupra lui Acan pentru păcatul care a adus necaz peste Israel (Iosua 7.25,26). Asemănător va fi cu Israel. După ce va fi făcută judecata asupra păcatelor lor, pentru ei se va deschide „uşa speranţei”. Atunci Domnul le va spune, „celor care nu erau poporul Meu” (ca cei care nu erau recunoscuţi), „voi sunteţi poporul Meu” (ca restabiliţi), „şi ei vor zice: «Dumnezeul Meu!»” (Osea 2.23).

Schürmann, Dirk: Adevăratul iudeu şi Israelul lui Dumnezeu

Romani 2.17-29; Romani 3.1-3; Galateni 6.12-16

Locuri din Biblie: Romani 2.17-29; Romani 3.1-3; Galateni 6.12-16     Cuvinte cheie: Dispensaţionalism; Teologia legământului; Israelul lui Dumnezeu; Adevăratul iudeu; Circumcizie

Ce se înţelege prin „Israelul lui Dumnezeu?” Este aceeaşi grupă ca şi acei „ei” mai dinainte? Împotriva acestui gând vorbeşte faptul, că expresia „Israel” în nici un loc din ... mai multScriptură nu este extinsă la o altă grupă, ci este folosită exclusiv pentru iudeii etnici; chiar şi în cartea Apocalipsa găsim diferenţierea între credincioşii din Israel şi cei dintre naţiuni.

Schürmann, Dirk: Când începe ziua Domnului?

Locuri din Biblie: 2 Tesaloniceni 2.3,4; Maleahi 4.5,6; Apocalipsa 11.2; Faptele spostolilor 2.19,20; 1 Corinteni 4.3: Zaharia 14.1-5     Cuvinte cheie: Ziua Domnului; Dispensaţionalism

În acest articol scurt se vor cerceta unele pasaje din Biblie care fac unele afirmaţii despre ceea ce trebuie să aibă loc înainte de ziua Domnului şi prin aceasta să determine perioada de timp în care începe această zi.

Schürmann, Dirk: Taina lui Hristos în epistola către Coloseni

Coloseni 1.26-27

Locuri din Biblie: Coloseni 1; Coloseni 2; Coloseni 3     Cuvinte cheie: Taină; Dispensaţionalism; Teologia legământului

Apostolul are de-a face cu doi potrivnici. Odată erau iudeii, de la care avea de îndurat persecuții, pentru că le nesocotea poziția specială prin faptul că propovăduia o astfel de veste despre „Hristos în națiuni”. ... mai multAici trebuie să devenim conștienți că acest gând era pe atunci atât de revoluționar, cum astăzi abia dacă ne putem închipui. În Faptele apostolilor 22.21-23 citim: „Și El mi-a zis: «Du-te, pentru că Eu te voi trimite departe, la națiuni»“. Și l-au ascultat până la cuvântul acesta și și-au ridicat glasul, spunând: „Ia de pe pământ pe unul ca acesta, pentru că nu trebuie să trăiască!“ Și, pe când strigau ei și-și aruncau hainele și aruncau praf în aer, ...” Acesta era motivul propriu-zis pentru care Pavel a ajuns atunci în detenție. Această veste era o urâciune pentru mândria iudeilor.

Imagine: L. Binder
Smith, Hamilton: Adunarea (Biserica) în timpul Împărăţiei de o mie de ani

Apocalipsa 21-22

Locuri din Biblie: Apocalipsa 21; Apocalipsa 22     Cuvinte cheie: Împărăţia de o mie de ani; Dispensaţionalism; Teologia legământului

Ce este cu Adunarea (Biserica) în timpul Împărăţiei de o mie de ani? Nu a fost ea răpită deja cu mult timp înainte? Nu este locul ei în cer? Ce mai are ea atunci a face cu Împărăţia de o mie de ani de pe ... mai multpământ?

Imagine: Daniel-Verlag
SoundWords: Ce au creştinii a face cu noul legământ?

Locuri din Biblie: 2 Corinteni 3; Evrei 8; 10; Ieremia 31     Cuvinte cheie: Legământ (noul); Dispensaţionalism

Unele comunităţi creştine ar răspunde la întrebarea din titlu cu: „totul!” După convingerea lor toate acţiunile lui Dumnezeu au loc pe bază de „legământ” şi fiecare adevăr are a face în vreun fel ... mai multoarecare cu legământul, care „de la sine înţeles” ar fi încheiat cu creştinii, respectiv cu Biserica (Adunarea). Alte părtăşii creştine ar răspunde la această întrebare cu: „nimic!”. Potrivit părerii lor noul legământ are a face numai cu Israel. Primilor – celor care după părerea lor Biserica are „totul” a face cu noul legământ – dorim să le spunem: noul legământ cuprinde iertarea păcatelor şi nedreptăţilor precum şi o inimă nouă, pe care este scrisă Legea (Evrei 8.10; 10.16). Însă legământul nou nu are mai mult decât aceasta; niciodată el nu are a face cu intrarea în Sfânta Sfintelor cerească, în prezenţa lui Dumnezeu. Acest loc rămâne rezervat familiei preoţeşti – credincioşilor din Adunare (Biserică). Când la masa Domnului este amintit paharul, atunci el ne este arătat în caractere diferite. Dimensiunea binecuvântării la „paharul binecuvântării” (1 Corinteni 10.16) este mult mai mare decât binecuvântarea la paharul legământului cel nou (1 Corinteni 11.25). „Paharul binecuvântării” cuprinde toată bogăţia harului, care a venit la noi pe baza valorii sângelui lui Hristos, şi prin aceasta include binecuvântări cereşti, care sunt exclusiv privilegiul Bisericii. Cuvântul lui Dumnezeu spune categoric în Romani 9.3-5, că legămintele – şi acestora le aparţine şi noul legământ – aparţin poporului Israel după carne: „… pentru fraţii mei, rudele mele după carne, care sunt israeliţi, ale cărora sunt: înfierea, şi gloria, şi legămintele, şi darea Legii, şi slujba, şi promisiunile, ai cărora sunt părinţii, şi din care, după carne, este Hristosul, care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat în veci.” Ultimii – după părerea cărora noul legământ nu are nimic a face cu Biserica – dorim să-i întrebăm: nu a devenit apostolul Pavel şi pentru noi „slujitor al noului legământ” ( 2 Corinteni 3.6)? Nu bem noi la frângerea pâinii – unul din elementele centrale ale vieţii Adunării – potrivit cu 1 Corinteni 11.25, dintr-un pahar, care este „noul legământ în sângele Meu”? Cum atunci noi creştinii credincioşi să nu avem nimic a face cu noul legământ? Prin slujba noului legământ noi putem avea parte de binecuvântarea, că atitudinea lui Dumnezeu faţă de om s-a schimbat radical.

Imagine: Daniel-Verlag
SoundWords: Carte recomandată: Bogăţia uitată

Taina lui Dumnezeu în diverse epoci ale acţionării Sale

Cuvinte cheie: Dispensaţionalism