Verset călăuzitor: 1. Petru 2.1
1. Petru 2.1: Lepădaţi deci orice răutate şi orice viclenie şi făţărnicii şi invidii şi orice vorbiri de rău.
„Răutate” şi „vorbire de rău” (să răspândeşti lucruri negative înapoia spatelui altor oameni, pe care le presupui despre ei sau le-ai auzit) se întâlnesc cu regret deseori între credincioşi. Uneori te aperi în privinţa aceasta spunând că ai făcut aceste păcate în neştiinţă, dar cu toate acestea păcatele sunt împotriva lui Dumnezeu. O defăimare nu trebuie lăsată nepedepsită între oameni şi scuza că s-a acţionat în necunoştinţă nu protejează de pedeapsă; ar fi trebuit să se încerce să se afle realitatea. Şi la fel şi înaintea lui Dumnezeu.
Gânduri rele şi vorbiri rele sunt o cauză a necurăţiei personale (Matei 15). Cât de mare trebuie să fie deseori necurăţia şi cât de necesar este – dacă năzuim după curăţie în relaţiile bisericeşti – ca fiecare să se curețe personal în această privinţă. Noi nu putem savura prezenţa lui Dumnezeu dacă răul acesta este în mijlocul nostru. El va împiedica părtăşia cu El şi binecuvântarea, şi dacă nu mărturisim răul, nu ne va întâmpina el la scaunul de judecată al lui Hristos ca ceva pe care noi „l-am făcut în trup” şi care apoi va fi pentru noi ca o pierdere veşnică [2. Corinteni 5.10]?
Cât de sever este cuvântul: „Cine nu-l iubeşte pe fratele său nu este din Dumnezeu, … rămâne în moarte” (1Ioan 3.10,14). Putem noi iubi pe fratele şi fără greutate să-l vorbim de rău? Probabil nu este alt păcat în care credincioşii cad aşa de uşor şi pe care ei îl trec uşor cu vederea, precum este păcatul acesta. Şi totuşi Dumnezeu ne atenţionează în Cuvântul Său cu o aşa severitate cu privire la vorbirea de rău, la defăimări şi la deprinderile de a denunţa. Să citim în privinţa aceasta Psalmul 15.3; 101.5; Proverbe 26.20,22; 12.8 şi 1. Petru 3.10.
Nu ar contribui mai mult la glorificarea lui Hristos şi la pace între noi, dacă credincioşii ar lua la inimă următoarele trei sfaturi?
- Nu judeca pe nimeni cu privire la lucruri pe care le cunoşti numai din auzite, fără ca tu însuţi să fi aflat ce are el de spus pentru apărarea sau scuza lui.
- Niciodată nu repeta un zvon rău, înainte să şti sigur că el este adevărat, şi nici atunci, fără să te întrebi dacă ar fi spre onoarea lui Dumnezeu.
- Când vorbeşti despre alţii, niciodată să nu foloseşti cuvinte pe care conştienţa prezenţei lui Dumnezeu ţi-ar interzice să le rosteşti.
Tradus de la: Schlecht über andere reden
Titlul original: „Übles Nachreden“
din Worte der Ermahnung und Ermunterung, Anul. 6, 1887, pag. 111–112.
Traducere: Ion Simionescu