Când cu mulţi ani în urmă am dus pe unul din copiii mei la culcare, acesta mi-a zis: „Tată, nu am nici o plăcere să merg în cer!” – „De ce?”, l-am întrebat. „Fiindcă nu am nici o plăcere să ascult toată ziua predici …” I-am povestit copilului, că îmi pot imagina foarte bine ceea ce gândeşte; ţi s-ar usca gâtul din cauza aceasta … Dar din fericire sunt multe alte lucruri, pe care noi le vom face în cer. Chiar dacă tu eşti încă tânăr, se merită să meditezi la aceasta.
Într-adevăr, Biblia nu relatează multe lucruri despre această temă; dar ce este acolo, Biblia ne oferă totuşi un tablou despre aceasta. Vrem să vedem aceasta pe scurt prezentat sub douăsprezece aspecte. Primele şase sunt mai mult de natură „statică”, aceasta înseamnă, ele descriu mai mult starea, în care noi ne vom găsi în veşnicie, chiar dacă noi o vom reda în forma cuvintelor de „a face”. A doua grupă de şase verbe este mai mult de natură „dinamică”; ele ne relatează despre ceea ce noi vom face în cer.
Starea noastră
(1) Locuirea
În casa Tatălui sunt multe „locuinţe”, unde noi vom avea domiciliul nostru veşnic (Ioan 14.1-3 „(1) Să nu vi se tulbure inima; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. (2) În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă nu ar fi aşa, v-aş fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc; (3) şi, dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, vin din nou şi vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.“) sau, aşa cum le numeşte Luca 16.9 „Şi Eu vă spun: Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreptăţii, pentru ca, atunci când se vor termina, să fiţi primiţi în corturile eterne.“, „corturile veşnice” ale noastre (compară cu 2 Corinteni 5.1: „o casă veşnică în ceruri”). Cerul este „căminul” nostru veşnic. Însă cel mai important nu este unde locuim, ci la cine locuim. Noi vom locui la Isus (Luca 23.43 „Şi Isus i-a spus: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“.“), la Domnul (2 Corinteni 5.1 „Pentru că ştim că, dacă ar fi desfăcută casa noastră pământească a cortului acestuia, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, eternă, în ceruri.“; 1 Tesaloniceni 4.17 „apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiţi în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: şi astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul.“), la Hristos (Filimon 23 „Te salută Epafra, împreună-întemniţat cu mine în Hristos Isus,“). Locurile în Biblie nu au niciodată o slavă în ele însele, şi aceasta este valabil şi pentru cer. Slava cerului nu are nimic altceva decât că Dumnezeu Trinitatea îl umple cu slava Sa. Noi vom locui în prezenţa lui Dumnezeu; te rog să observi: „vom locui”, şi nu „vom înnopta ca oaspete”. Deoarece Dumnezeu este Tatăl nostru, cerul va fi domiciliul nostru „propriu”. Noi vom fi acolo acasă, aşa cum sunt copiii la părinţii lor.
(2) Moştenirea
Biblia ne spune că noi suntem moştenitori ai lui Dumnezeu (Romani 8.17 „Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă, în adevăr, suferim împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El.“; Efeseni 1.11,14 „în El, în care am şi primit o moştenire, fiind rânduiţi dinainte, după planul Celui care lucrează toate după sfatul voii Sale,“ „care este arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea posesiunii dobândite, spre lauda gloriei Sale.“; Apocalipsa 21.7 „Cel care învinge va moşteni acestea. Şi Eu îi voi fi Dumnezeu şi el Îmi va fi fiu.“). Aceasta înseamnă nu numai că noi vom moşteni universul împreună cu Hristos, ci şi că noi vom primi o parte de moştenire, care este păstrată în ceruri pentru noi (1 Petru 1.4 „pentru o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se veştejeşte, păstrată în ceruri pentru voi,“). Apostolul Pavel vorbeşte de „moştenirea în lumină” a noastră (Coloseni 1.12 „mulţumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină,“). Deoarece noi suntem copii ai lui Dumnezeu, vom avea moştenirea noastră proprie în cer, cu toate binecuvântările spirituale care îi aparţin acesteia (compară cu Efeseni 1.3,18 „Binecuvântat fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti, în Hristos;“ „luminând ochii inimii voastre, ca să ştiţi ce este speranţa chemării Lui, ce este bogăţia gloriei moştenirii Lui în sfinţi“). Acest punct se alătură la cel anterior: noi „moştenim” cerul (compară cu Evrei 9.16,17 „(16) (Pentru că, unde este un testament, trebuie neapărat să intervină moartea celui care l-a făcut. (17) Pentru că un testament capătă putere după moarte, întrucât nu are nicidecum putere cât timp trăieşte cel care l-a făcut.)“), deoarece noi suntem copiii Aceluia căruia Îi aparţine cerul.
(3) Odihnirea
Cerul este şi locul unde cei mântuiţi veşnic „se vor odihni de ostenelile lor” (Apocalipsa 14.13). Noi nu vom fi în cer leneşi şi inactivi (vezi mai ales punctele 10-12), şi totuşi cerul este un loc al odihnei veşnice. Noi vom sluji acolo (punctul 11), însă această slujire nu va mai fi niciodată obositoare şi extenuantă. „Rămâne dar o odihnă ca cea de sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale” (Evrei 4.9,10). „Sabatul” va fi în primul rând Împărăţia de o mie de ani a păcii (compară cu Psalmul 92), dar odihna de sabat se extinde în toată veşnicia.
(4) Savurarea
Cerul este un loc al savurării fericite, veşnice: „Ferice de morţii, care mor în Domnul” (Apocalipsa 14.13). El este un loc în care lacrimile, întristarea şi durerea aparţin trecutului (Apocalipsa 21.4 „Şi El va şterge orice lacrimă din ochii lor; şi moarte nu va mai fi, nici întristare, nici strigăt, nici chin nu va mai fi, pentru că cele dintâi au trecut“.“; compară cu Apocalipsa 7.17 „pentru că Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“.“). Cerul este locul mângâierii (Luca 16.25 „Dar Avraam a spus: „Copile, adu-ţi aminte că tu ţi-ai primit deplin cele bune în timpul vieţii tale şi Lazăr, la fel, pe cele rele; iar acum, el este mângâiat aici şi tu eşti chinuit.“), al bucuriei în Domnul (compară cu Matei 25.21,23 „Stăpânul său i-a spus: «Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău».“ „Stăpânul său i-a spus: «Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău».“; vezi şi Isaia 35.10; 51.1: „bucurie veşnică”). El este un loc „mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă” (2 Corinteni 4.17). Apostolul Pavel citează (Isaia 64.3 „Când făceai lucruri înfricoşătoare pe care nu le aşteptam, ai coborât, munţii s-au topit înaintea Ta.“ şi Isaia 52.15 „tot aşa El va uimi multe naţiuni; înaintea Lui împăraţii îşi vor închide gura, pentru că vor vedea ceea ce nu li se istorisise şi vor înţelege ceea ce nu auziseră.“): „Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei care-L iubesc” (1 Corinteni 2.9).
(5) Înţelegerea
Cerul este locul unde noi vom înţelege multe lucruri, pe care noi astăzi nu le înţelegem pe pământ. Probabil la aceasta S-a referit Domnul când a spus: „Dar vei pricepe după aceea” (Ioan 13.7; sau S-a referit la venirea Duhului Sfânt în ziua de Rusalii?). În orice caz 1 Corinteni 13.10,12 „dar, când va veni ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va fi desfiinţat.“ „Pentru că acum vedem neclar, ca prin geam întunecat, dar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte după cum şi eu am fost cunoscut.“ spune despre veşnicie: „dar când va veni ce este desăvârşit, acest ‚în parte’ se va sfârşi. … Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte; dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.”
(6) Strălucirea
În evanghelia după Matei 13.43 „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi să audă.“, Domnul spune: „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor” (compară cu Daniel 12.3 „Şi înţelepţii vor străluci ca strălucirea întinderii cereşti, şi cei care întorc pe cei mulţi spre dreptate, ca stelele, pentru totdeauna şi pentru eternitate.“). Şi aceasta este valabil în primul rând pentru Împărăţia de o mie de ani a păcii – dar vor înceta cei drepţi să „strălucească” după o mie de ani? Mireasa Mielului este îmbrăcată cu „slava lui Dumnezeu”, atât în Împărăţia de o mie de ani cât şi în veşnicie (Apocalipsa 21.9-11 „(9) Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care avuseseră cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte plăgi, şi a vorbit cu mine, spunând: „Vino aici: îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului!“ (10) Şi m-a dus, în Duh, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, coborând din cer, de la Dumnezeu, (11) având gloria lui Dumnezeu. Strălucirea ei era asemenea unei pietre foarte preţioase, ca o piatră de iaspis cristalin;“). Ea este o mireasă „strălucitoare”, care şi după o mie de ani va arăta încă „ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei” (Apocalipsa 21.2).
Faptele noastre
(7) Contemplarea
Cerul va fi un loc unde cei mântuiţi vor contempla slava Domnului. Era voia Fiului, ca noi, aşa cum a spus El, „să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17.24). Atunci vom vedea „faţă în faţă” (1 Corinteni 13.12). „Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3.2). „Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor” (Apocalipsa 22.4). „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5.8). „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12.14).
(8) Starea la masă/mâncatul
Cerul este locul unde are loc marea sărbătoare a lui Dumnezeu cu poporul Său şi cu cei mântuiţi. Aceasta este deseori prezentat simbolic în Biblie printr-o masă (compară cu punctul 4 şi 9). Când Biblia vorbeşte despre „singurul Fiu, care este în sânul Tatălui” (Ioan 1.18), şi aici avem de asemenea a face cu simbolul unei mese: Fiul, care din veşnicie „este în sânul Tatălui”. Tot aşa îl vedem şi pe Lazăr stând „în sânul lui Avraam” (Luca 16.22,23). Domnul spune despre cei mântuiţi: „Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să stea la masă şi se va apropia să-i servească” (Luca 12.37). În legătură cu mântuirea veşnică găsim de câteva ori tabloul „statului la masă”, ceea ce este nu numai un tablou al părtăşiei, ci şi al savurării veşnice: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu” (Apocalipsa 2.7); „Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului” (Apocalipsa 19.9; compară cu Apocalipsa 2.17: „mana ascunsă”; Apocalipsa 7.17: „va păstori”). Domnul Însuşi spune, că „nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi, nou, în Împărăţia Tatălui Meu” (Matei 26.29).
(9) Practicarea părtăşiei
Cerul este locul unde „viaţa veşnică” prin natura ei este la ea acasă. Această viaţă S-a coborât la noi în persoana Domnului Isus (1 Ioan 1.1 „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am contemplat şi ce au pipăit mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii“ şi versetele următoare; 1 Ioan 5.20 „Şi ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere, ca să Îl cunoaştem pe Cel adevărat; şi noi suntem în Cel adevărat, în Fiul Său, Isus Hristos. El este adevăratul Dumnezeu şi viaţă eternă.“) şi ea ne-a fost dăruită, dar cerul va fi locul propriu-zis unde noi o vom cunoaşte pe deplin (Matei 25.46 „Şi aceştia vor merge la pedeapsă eternă, iar cei drepţi la viaţă eternă“.“); Ioan 4.36; 12.25 „(4:36) Secerătorul primeşte plată şi adună rod spre viaţă eternă, pentru ca şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună.“ „(12:25) Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa eternă.“; Romani 6.22 „Dar acum, eliberaţi de păcat şi devenind robi ai lui Dumnezeu, aveţi rodul vostru spre sfinţire, şi sfârşitul: viaţa eternă.“; Galateni 6.8; Iuda 21 „păstraţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţă eternă.“). Acolo vom afla pe deplin ce ne-a fost descoperit cu viaţa veşnică: părtăşia cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos (compară cu Ioan 17.3 „Şi aceasta este viaţa eternă, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.“).
(10) Domnia
În timpul împărăţiei mesianice noi vom domni cu Hristos, dar aceasta nu se va limita la o mie de ani: „Vor împărăţi în vecii vecilor” (Apocalipsa 22.5; compară cu Apocalipsa 2.26 „Şi celui care învinge şi celui care păzeşte până la sfârşit lucrările Mele, lui îi voi da autoritate peste naţiuni;“). Şi în aşa-numita stare veşnică, când Dumnezeu va fi totul în toţi (1 Corinteni 15.28 „Dar, când Îi va supune toate, atunci şi Fiul Însuşi va fi supus Celui care I-a supus toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.“), noi vom domni peste tot ce este creat, căci atunci va fi o nouă creaţie.
(11) Slujirea
Verbul „a sluji” exprimă în general ceea ce va fi ca activitate a noastră în veşnicie. Pe de o parte noi, „în jos”, vom domni împreună peste cele create, pe de altă parte, „în sus”, vom fi supuşi Dumnezeului triunitar şi Îi vom sluji: „ Nu va mai fi nici un blestem. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea (în cetatea Ierusalim). Robii Lui Îi vor sluji.” (Apocalipsa 22.3) Traducerea Societăţii biblice olandeze din anul 1951 redă „a sluji” de aici prin „a adora” (compară cu punctul 12). Aici ne gândim şi la Ioan 14.1-3 „(1) Să nu vi se tulbure inima; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine. (2) În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă nu ar fi aşa, v-aş fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc; (3) şi, dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, vin din nou şi vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.“, unde, după părerea noastră, casa Tatălui nu poate fi văzută despărţită de aceeaşi expresie ca în Ioan 2.16 „şi celor care vindeau porumbei le-a spus: „Luaţi acestea de aici; nu faceţi din casa Tatălui Meu casă de negustorie!““, care se referă acolo la Templu. „Multele locuinţe” trebuie văzute în acest caz în contextul locuinţelor preoţilor, care aparţin Templului (compară cu Ezechiel 41.6 „Şi camerele laterale erau câte trei, cameră peste cameră, şi aceasta de treizeci de ori; şi ele intrau în zidul pe care-l avea casa pentru camerele laterale, împrejur, ca să fie susţinute; dar ele nu erau susţinute în zidul casei.“ şi versetele următoare). În Templul ceresc sunt „multe locuinţe” pentru preoţii cereşti, care vor exercita acolo în toată veşnicia „slujba la templu” (Apocalipsa 7.15; 11.19; 14.15,17; 15.5,6,8; 16.1,17).
(12) Adorarea
În mod deosebit în cartea Apocalipsa se vorbeşte detaliat despre adorarea veşnică, pe care atât sfinţii cât şi îngerii o vor aduce în cer lui Dumnezeu şi Mielului. „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească putere, bogăţie, înţelepciune, tărie, cinste, slavă şi laudă! Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: ‚A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!‘ Şi cele patru făpturi vii ziceau: Amin! Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ, şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor” (Apocalipsa 5.8-14; compară cu Apocalipsa 4.10,11; 11.16-18; 19.1-8; vezi şi Apocalipsa 7.9-12 „(9) După acestea am văzut: şi iată o mulţime mare, pe care nimeni nu putea să o numere, din orice naţiune şi seminţii şi popoare şi limbi, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, şi cu ramuri de palmier în mâinile lor. (10) Şi ·strigau cu glas tare, spunând: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe tron, şi a Mielului!“ (11) Şi toţi îngerii stăteau în jurul tronului şi al bătrânilor şi al celor patru făpturi vii; şi s-au prosternat înaintea tronului şi s-au închinat lui Dumnezeu, (12) spunând: „Amin! Binecuvântarea şi gloria şi înţelepciunea şi mulţumirea şi onoarea şi puterea şi tăria fie a Dumnezeului nostru, în vecii vecilor! Amin“.“).
Tradus de la: Was tun wir im Himmel?
Din Bode, Nr. 141, Aprilie 1998
Traducere: Ion Simionescu